UEFA Champions League, faza pe gazon. Bayern – PSG 3-1: Parizer Saint Germain

Foto Nissan UCL

Dragii Moșului,
Eu o să mai întârzii puțin, că aseară s-a nimerit să fie nevoie de mine tocmai in seara sfântă de Champions League, deci in loc să impachetez cadouri am stat să văd dacă joacă Chipciu titular la Anderlecht. Glumesc, nu mai stau să fac asta de vreo juma’ de an, m-am prins că nu e cazul. De fapt, nu numai că m-am uitat la meciuri, dar dup-aia m-a pus dracu’ si m-am uitat și la rezumate. Iar de dimineață o să stau să citesc cronicile de pe mircemester.ro. Dar nu fiți triști. De dulciuri aveți parte zilnic, dar de cronici ca astea mai rar. Plus că ar trebui să vă dați și voi seama că eu exist fix cât există echipele românești în UCL. Ce-i atât de greu? Maturizați-vă odată! P.S.: Întâi trec pe la Cristiano Ronaldo, Messi si Suarez, că ăștia au ghete de aur.
Va pupă tata,
Moș Nicolae.

Am lăsat bătrânii înainte, din politețe. Acum venim noi cu știrile fresh. Aseară s-a deschis cu surle și trâmbițe ultima etapă din grupele UEFA Champions League. Și-acum e momentul de hlizeală, păstrând în subconștient ideea că noi ne alegem, ca de obicei, cu râsul. Iar alții cu banii și trofeele. Măcar se pune la socoteală că scoatem cronica după meciuri, deci râdem la urmă, deci râdem mai bine. Oricum, mai bine decat d-alde Atletico Madrid, de exemplu. Dar să nu ne grăbim, fiecare discuție la timpul ei.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Nissan UEFA Champions League

Bayern Munchen – PSG 3-1

Aplauze. Cârnaţi. Bere. Frig. Urlete. Injurături. Chiuieli. Deşi poate să pară că vorbim despre Târgul de Crăciun din Piaţa Constituţiei, e vorba despre Allianz Arena, loc din fericire ferit de Velea, Maria Dragomiroiu şi Proconsul. “Iar dacă cerul va cădea”, le spunea Jupp Heynckes jucătorilor lui, “să cadă în capul francezilor!”, mai ales că ăștia nu prea au aflat în sezonul ăsta cum e să pleci acasă de la meci cu chef de sarmale, că atât ţi-a mai rămas. Mă rog, vorba vine, că în ultima etapă au luat-o pe coccis de la Strasbourg, acelaşi loc în care România îşi ia bătălii non stop de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. “Acesta este sfârşitul!” cum ar titra cu litere de 40 de metri ce a mai rămas din ziarele de sport de la noi după ce majoritatea s-au transformat în pile de unghii.

În sfârșit, revenim: Lewandowski chicotea ușor la gândul că pică cerul pe francezi, doar în capul lui oricum nu mai are ce să cadă pentru a arăta mai odios decât acum, când și-a tras o creastă blondă de cocoș aflat la middle-age crisis. Fusese 3-0 pentru PSG în meciul tur, iar pe tunelul spre teren Neymar le arăta nemților noul lui tatuaj, undeva mai sus de buric, între față lui Messi și o rugăciune braziliană: “Răzbunarea e arma prostului”. După ce a citit citatul, Mbappe a început să turuie un referat de 2-3 pagini, crezând că e probă la Bacalaureat.
Embed from Getty Images

Ne aşteptam la clasicele tatonări şi la preludiul unei aventuri, cum spune pauza publicitară, dar Corentin Tolisso, un francez care ieri a jucat contra sânge din sângele lui, vorba lui Florin Condurățeanu pe nitroglicerină, face o aroganță şi bate lovitura de început la adversari. Să atingă şi ei mingea repriza asta. Kylian Mbappe începe să apese uşor pe acceleraţie, ca bucureştenii când stau la semafor pe roşu, şi prin minutul 3 îl vedem zbughind-o spre poarta lui Bayern. Tot ca bucureştenii care n-au mașină şi aleargă după 137. Dar şutul lui zdravăn e scos de Sven Ulreich. De partea cealaltă cum te uiţi spre teren, că la altceva n-ai la ce marţi seara, Kingsley Coman aruncă şi el un şut ca un bulgăre de zăpadă spre cazemata lui Alphonse Areola, dar portarul lui PSG e de netrecut, că lui nu-i plac bătăile cu bulgări de zăpadă inventate de Coman în copilărie. Adică weekend-ul trecut. Apropo de asta, surse sigure din vestiarele echipelor spun că Mbappe şi Coman au cam rămas singurii care cred că Moş Nicolae există. Luaţi-i încet, băieții sunt aici pentru goluri, nu pentru a analiza metafizic găurile negre cu glas gros prin documentare.
Embed from Getty Images

Nici nu apucă Dani Alves să se înregistreze cântând un “Dom’, dom’, să-nalțăm” şi să-l posteze pe Instagram, că James Rodriguez centrează de pe stânga, iar Coman îl serveşte cu capul şi cu cap deopotrivă în faţă porţii pe Lewandowski, care face 1-0 şi ne asasinează cu freza aia de pădure defrişată pe timp de iarnă. Şi uite-aşa Bayern preia hățurile saniei în care stătea tolănită victoria şi un posibil loc 1 în grupă şi o trage frumos către ăștia de la PSG. Pană când Neymar se trezeşte din somnul de frumuseţe şi face-un cros în ritm de samba până în careu, unde primeşte de la Mbappe o pasă printre doi adversari. Lansează un şut la colţul lung, dar mingea trece pe lângă bară ca Juventus Bucureşti prin Liga 1. Adică practic fără vreo șansă să câştige vreun meci (traducere pentru cei care au uitat că mai avem şi noi un campionat intern în care Chiajna, Voluntari, Colentina şi Sfântu Gheorghe nu sunt târguri de animale şi de maşini SH, ci inseamnă un sfert dintre echipele din clasament).
Embed from Getty Images

Pică şi minutul 37 ca Moş Crăciun pe horn, James Rodriguez scapă de adversar şi centrează pentru Tolisso, care din mijlocul careului se înalță ca babele din troleu ca să vadă dacă e vreun loc liber în față şi furnizează o căpățână care prinde pămantul şi se odihneşte langă bara de la colţul scurt. Naţionaliştii ar spune că Tolisso şi-a trădat țara, dar realiştii şi-ar da seama că Brazilia şi Paraguay nu sunt Franţa, deci totul e în regulă: cât timp baţi Naţionala Qatar-ului deghizată, stăm bine.

Pană la finalul reprizei, Tolisso şi Marquinhos se îmbrâncesc în careu, moment în care arbitrul Cakir îi urechează, le dă galben şi îi amenință cu nuieluşe în ghete. Undeva prin Bucureşti, Alibec ridică ambele mâini şi protestează la adresa deciziei arbitrului. Din instinct. Nu foarte mult, că are o felie de pizza în mână dreaptă şi stau să cadă cârnaţii de pe ea. Neymar îl mai sâcâie încă o dată pe Ulreich, care îi parează un şut de pe stânga, cu destinatar colţul lung, apoi se fluieră de pauză. Cele 15 minute în care facem escală la bucătărie să băgăm ceva la întuneric.
Embed from Getty Images

Francezii revin după pauză fix ca noi: energizați ca o avalansă de pe Mont Blanc corcită cu un Red Bull la doză mare. În minutul 50, Veratti îl găsește pe Cavani în dreapta, iar uruguayanul înalță puntea suspinelor peste Alaba şi Hummels, lobul ajunge la Mbappe, care bagă clonţul în coțofană cu mesajul simplu: “Am pus gheara pe primul loc din grupă, vă salută tanărul matelot”. Acelaşi Mbappe mai plesneşte un şut din marginea careului, ca un bici de-al colindătorilor care ne strică dimineţile. Pe Ulreich îl ustură. Dar apără. Vorba lui Ribery: baba suferă la frumuseţe. În sfârşit, fix când s-au prins că nu mai au cum să ia locul întâi cu diplomă, nemţii au tras cortina peste grupa B în minutul 69 cu un gol pe care acelaşi Tolisso îl aruncă-n năvod din faţa porţii, după ce Coman îi pasează elegant, cât de cât, cât să se bucure că le-a stricat parizienilor seara.

În celălalt meci al grupei, care a contat fix cat contează Romania la negocierile pentru bugetele Uniunii Europene, Celtic a luat bătaie cu 1-0 acasă de la Anderlecht. Dar cum belgienii nu aveau niciun punct si cum contingentul de români de acolo a sfeclit mămăliga de ceva vreme și joacă doar pe Playstation, nu vom insista asupra acestui meci. Că avem și noi priorități in viață.
Embed from Getty Images

Barcelona – Sporting 2-0

Şi s-au dus portughezii într-un teambuilding în Barcelona, cu locul al treilea rezervat dinainte de începutul meciului, cam ca biletele de Revelion luate de Paşte. Adică totul era sigur: Barcelona e Barcelona, iar dacă lipseşte din optimile Champions League plouă cu mentosane,m. Dincolo, la portugheji, vorba lui nea Imi, Europa League urma să fie staţia următoare, chit că ăștia, latini ca noi, incă îşi calculau în palmă posibilitatea matematică de a se califica cu o victorie pe Camp Nou şi o înfrângere a lui Juventus la Olympiacos. Star Trek colţ cu Tăcerea mieilor, practic. În final, cu o posesie de 65 % şi cu Messi rezervă, Barcelona merge la all-inclusive-ul bogaţilor şi o să servească caviar şi şampanie.

Totuşi, prima repriză se termină 0-0, chiar dacă Luis Suarez, Andre Gomes şi Vidal au încercat poarta cum încerci ciorba cu lingura de lemn. Parcă vrei să mănanci, dar mai bine aştepţi să vină şi Messi să te servească cu polonicul.
Embed from Getty Images
Dar pană să între Messi, intră rezervele celor de la Barcelona, adică nişte băieţi care, ţinuţi în general în lanţuri prinse de banca de rezerve, intră pe teren cu elan de câini de vanătoare cărora le dai jos botniţa şi-i laşi să zburde printre găini. Denis Suarez bate un corner fix pe scăfarlia lui Paco Alcacer, care trimite la colţul lung. 1-0 şi teambuilding-ul lui Sporting dă semne că se termină prost. Dar băieții încearcă să plece cu onoarea intactă, cum ar spune comentatorii noştri şi clienţii fetelor de pe Périferique: Bas Dost pune lopata la o centrare venită de pe partea dreaptă, însă Jasper Cillessen, altă rezervă care intră doar când apele se liniştesc, are intervenţia serii şi scoate ca la handbal. Iar Bas Dost îl imbrățișează prelung, semn că zicala “Frate, frate, dar brânza e pe bani” e valabilă şi la Emmentaler, nu doar la telemea.
Embed from Getty Images
Se termină 2-0. Dar asta numai pentru că Jeremy Mathieu a uitat că de vreo câţiva ani nu mai joacă la Barcelona şi reia cu latul din mijlocul careului o centrare venită de pe stânga, de la Denis Suarez. De data asta fără îmbrățișări, că devenea ciudat. Bine, oricum e ciudat faptul că în clasamentul golgeterilor Barcelonei de anul ăsta îl avem pe sfântul Messi pe primul loc, în timp ce pe doi, la egalitate cu Suarez, avem 6 autogoluri. Probabil că ăștia-s trimişii lui Ronaldo: mai bine o bagă ei în poartă decât să mai adune Messi cepe în aprozar.

2-0, un tur la Sagrada Familia, o înghețată pe Rambla, un sandviş la Conesa în Plaza Sant Jaume (pe bune, încercaţi-l dacă mergeţi la Barcelona – pont oferit de Meşter Travel, Living and Eating Corporation) şi un magnet de frigider. Aşa se încheie călătoria lui Sporting în UEFA Champions League, călătorie care a început astă vară cu eliminarea celor de la FCSB. Dar nu e timpul pierdut, mai merge o fisă şi în primăvară în Europa League.

În celălalt meci al grupei, Juventus a rezolvat cazul extrem de uşor incert al calificării şi le-a exterminat fotbalul din ridiche grecilor de la Olympiakos: 2-0 la Atena şi calificare în optimi, unul dintre puţinele motive de bucurie ale fotbalului italian într-o perioadă în care băieții au atins performanţa de a avea la fel de multe şanse să ia Campionatul Mondial din Rusia pe câte are şi România.
Embed from Getty Images

Chelsea – Atletico Madrid 1-1

Ca să se califice, Atletico Madrid ar fi trebuit s-o bată pe Chelsea. Asta nu era imposibil, că-i ştim pe geolgăi: dacă Griezmann e în formă şi tata Simeone îşi ia faţa nervoasă de acasă, ard podgoriile şi pădurile, pârjolesc păşunile şi, în acest caz, varsă ceaiul cu jemanfişism de pisică birmaneză. Ce era imposibil era ca Roma să ia bătaie de la Qarabag, adică cealaltă condiţie necesară madrilenilor. Încercând să ignore acest aspect, care deranja totuşi ca o bucățică de popcorn rămasă între măsele, Fernando Torres se aruncă peste poarta lui Courtois şi trage un şut peste. În amintirea vremurilor de altadată în care blondul a dat rasol pe Stamford Bridge pană când l-au împachetat ăia şi l-au trimis acasă cu DHL-ul. De partea cealaltă, Alvaro Morata vrea să-i explice compatriotului său cum arată de fapt o ratare adevărată, semn că Spania va miza pe maxim de eficiență la Mondialul din Rusia. Alvaro observă că Torres nu înţelege, aşa că mai bagă o fisă. Un şut la colţul scurt, prins de Oblak de data asta. Englezii sunt lansaţi, ca pe derdeluş. Zappacosta îi dă iar de muncă lui Oblak, care scoate totuşi şutul periculos ca un Crăciun fără Colebil. La rând vine Bakayoko, care trimite o minge peste poartă. De cealaltă parte, fratele Griezmann, de data asta tuns relativ civilizat, adică fără tradiţionala freză de tip “mop inversat”, bagă o lovitură liberă pe generic, dar ăștia taie curentul fix înainte că mingea să între în poartă.
Embed from Getty Images

Meciul are ritm şi fazele alternează precum cluburile în care merg fotbaliştii noştri că să nu-i prindă paparazzi. Chelsea îi bagă iar la fund pe spanioli: Andreas Christensen asteaptă cuminte o centrare în careu şi vrea s-o plaseze pe langă Oblak, apoi Morata trimite cu capul o minge plină de gel de păr care n-a vrut de-a naibii să se aşeze în plasă. Oricum, Oblak a fost de fiecare dată pe traiectorie, semn că-i prieşte aerul britanic, vezi cazul Courtois, deci probabil se pregătește un nou episod din serialul de succes “Sunt portar, deci la revedere, Spania”. C-aşa cumpără englezii: compulsiv. E clar că se întâmplă ceva în Anglia: De Gea cu 14 parade în meciul din weekend cu Arsenal, Oblak acum. Nicio chiflă, nicio minge alunecând printre mănuși? Pentru acest tip de adrenalină, consultaţi cu încredere Liga 1.
Embed from Getty Images
Şi pentru că vulpoiul Simeone nu stă la discuţii cu ăstia care nu ştiu să treacă de Oblak, Saul Niguez trage de el şi le bagă englezilor vaca la muls după o fază în care Torres a apărut şi el prin peisaj. Ciudat, nu s-a prăbușit pe teren, cerând penalty. Poate minunile de sărbători chiar există.

După ce Christensen ratează cu poarta goală în minutul 68, dovedind că poţi păcali la interviu şi managerii de HR din Premier League, Stefan Savic ne arată că ştie mai mult fotbal decât toată echipa celor de la Chelsea la un loc şi înscrie în sfârşit în poarta lui Atletico. Adică în propria poartă, pentru cei care nu-s la curent cu locurile de muncă ale muntenegrenilor prin Europa. La 1-1, Morata îi mai creşte cota lui Oblak după ce Fabregas aleargă de-i ies ficaţii şi îi trimite o pasă printre trei adversari. Savic e dezamăgit de adversarii săi, dar din curtoazie nu se mai bagă şi la al doilea gol. E fundaş central, nu aspiră la hattrick-uri.

Embed from Getty Images
Şi aşa, dragii Moşului, ajunge iar Diego Simeone în Europa League după ce în ultimii ani a băgat în sperieţi Barcelona şi Real Madrid prin Champions. Probabil că-i va fi ceva mai uşor într-un meci umăr la umăr cu Nicolae Dică decât cu Zinedine Zidane. Dar să nu anticipăm. Pană la urmă Dică e cel care a bătut aproape de unul singur Dinamo Kiev cu 4-1 în deplasare, în timp ce pe Zidane l-a ajutat echipa să câştige Champions League pe când juca fotbal. Şi Zidane e şi chel.

În celălalt meci al grupei nu s-a întâmplat imposibilul: AS Roma – Qarabag 1-0, iar azerii mai bagă un litru de petrol la fezandat pentru anul viitor. Poate cad şi ei într-o grupă ceva mai digerabilă, că şi-au rupt dinţii de lapte mestecând la Chelsea, Roma şi Atletico.

Manchester United – TSKA Moscova 2-1

Pe “Teatrul Viselor”, toate visele devin realitate. Exceptând golurile. Nu ştim dacă sunteţi la curent cu ce se întamplă cu echipa asta în Premier League, aşa că facem un scurt ocol pentru a lămuri definitiv lucrurile: iar nu ia Mourinho campionatul, iar Lukaku nu dă goluri decât când are chef. Ca Alibec. Din fericire pentru United, fotbalul se joacă în 11, iar Marcus Rashford îşi face datoria de lup tanăr şi rupe bara în minutul 4, apoi ajunge cu întârziere la o centrare în careu. Normal, previzibil şi uşor de anticipat, Lukaku ratează şi el din faţa porţii. Iar Mourinho probabil se gândea că l-au ajuns blestemele celor de la Arsenal după ultimul 3-1 din weekend.

Şi da, gândurile i-au fost confirmate înainte de pauză, pentru că Vitinho înscrie pentru ruşi, ocazie cu care antrenorul Goncharenko se uită cu coada ochiului la Mourinho, fără să ştie dacă-i momentul să-i ceară autograf sau să-i strănute în față. Dar Mourinho e ocupat cu ale lui şi injură în toate cele 112 limbi străine pe care ştie să le vorbească după ce ai lui continuă să rateze cum o făcea Gloria Bistriţa cu Ceahlăul Piatra Neamţ pe vremuri după ce se ajungea la scorul stabilit de Statul Paralel înainte de meci. Doar că ăștia de la United ratează de cârlani, nu de măgari.
Embed from Getty Images

Dar aşa e Manchester United, de parcă te uiţi la Rapid. După ce adună o galeată de ratări, bagă două supozitoare în două minute şi au rezolvat febra. Primul: Lukaku, care agață în careu o centrare poposită de la Pogba şi apoi se bucură reţinut, probabil pentru că a uitat cum e să faci asta după gol. În sfârşit, cuiul final e bătut de Marcus Rashford, care îşi aminteşte crâmpeie din discursul lui Mou: ceva cu gol, cuvinte neinteligibile în portugheză şi un vers de fado. Mata îi trimite o minge plouată la marginea careului, Rashford face câţiva paşi mici pentru el, dar un salt uriaş pentru United spre optimi şi lansează mingea la colţul lung.

Dincolo, în colţul verde al ringului, Basel a bătut la Benfica şi a rezolvat ceea ce era de rezolvat: portughezii răman cu zero puncte în ediţia asta a competiţiei, de-ţi vine să-ţi pară rău după Unirea Urziceni, iar elveţienii se califică mai departe şi încearcă să se bucure de fiecare minut în care incă inspiră aer tare de munte. Nouă ne place de ei, am dori să-i vedem în finală şi eventual cu trofeul la Basel. Pardon, asta era cu Federer. .
Embed from Getty Images

Rezultatele de aseară

meciuri

Clasamentul final în primele 4 grupe

clasamentFoto Nissan UCL

Andreea Cio on Facebook
Andreea Cio
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.

Leave a Reply