UEFA Champions League, faza pe gazon. Galatasaray – Real Madrid 0-1: Puțin Andone

Deschideți-vă obloanele sufletului, benoclați ochii tactici ai minții și înmuiați bine în sosul de Champions League reîntors în meniul de mijloc de săptămână după lunga secetă în care am consumat vegan numai meciuri de naționale și niscaiva confruntări locale. Pentru că Monica Tatoiu cea bună la toate e în același timp so yesterday dar și un model bun de urmat, Meșter mi-a dat să ronțăi jăratec, m-am dat de trei ori peste cap cum se dă Gabi Tamaș prin scări după sticlele cu substanță, și iată-mă scriitor de Champions League după ce mi-am petrecut viața de cronicar de până acum pe lângă tenis. Așa că vă rog să aveți grijă să rămână scris în cărți că și dinamoviștii pot ajunge la masa bogaților. Ok, în calitate de chelneri, dar asta e mai puțin important.

Pe ritmuri de ironii și fraze îndoite cu umor, să dăm deci drumul cronicii acestei sfinte zile de marți, în care unii ne-am bucurat să vedem cum un prunc al țării prestează la calitate bună sub comanda Porții într-un meci mai degrabă plictisitor, în timp ăia cu inspirație la alesul meciurilor s-au bucurat de ploaia de goluri așa cum se bucură nea Petrică Daea când îi umple cineva stropitoarea pe ogoare.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Galatasaray – Real Madrid: 0-1

De când Cristiano le-a băgat divorț și a luat la partaj cheile pentru dulapurile cu trofee Champions League și titluri în campionatul intern, Realul lui Zidane e ca un copil râzgâiat care știe adunările la nivel de clasa a 5-a, dar uneori nu are chef nici să facă bastonașe. Câteodată te uiți la lista de jucători a ăstora și ți-ai paria banii de covrigi pe încă un trofeu, dar apoi te uiți la meciuri și nu îți vine să crezi că pe teren sunt aceiași oameni pe care i-ai văzut în tabele.

Embed from Getty Images

Partea bună pentru Real e că, la început de sezon, Mercur a fost el retrograd, dar nu a fost chiar complet tâmpit. Să cazi în grupă cu Brugge și Galatasaray e ca și cum ai avea SUV second-hand cu numere de Bulgaria și ai vedea că e liberă linia de tramvai: efectiv nu te poți abține, nu? Pe de altă parte, Ali Sami Yen nu e chiar ghișeul de la care îți iei bonurile de masă după ce donezi sânge – apropo, ia hai și donați sânge, că suntem în ultima urnă valorică în Europa. Și, dacă nu te sperie funcționărașii Împăratului, măcar te pot incomoda tribunele pornite pe produs temperaturi caniculare și zgomot echivalent cu un cor de 50.000 de vecini care prestează la bormașină într-o dimineață de sâmbătă.

De parcă nu era de ajuns, Galata are mai nou și un falnic răzeș crescut în cultura siestelor zilnice, a golurilor plesnite prin La Liga și a găsitului de porți prin ceața britanică. Florin Andone, cel pe care l-au înțeles toți, numai Contra nu știe cum să îl facă să dea goluri și pentru România.

Embed from Getty Images

Ca să nu o lungim prea mult, la Real e sete mare. Era nevoie de trei puncte după ce băieții au început anul cu un egal și o înfrângere. Puncte măcar la fel de importante precum necesitatea găsiri combinației de taste cu care se activează Eden Hazard. De cealaltă parte, la Galata cea fără de Falcao era bun la o adică orice rezultat: banii pe bilete erau luați, luminile mergeau și istoria le explicase deja turcilor că de la madrileni ori ți-o iei de-ngheață plajele din Antalya, ori ți-o iei pur și simplu.

Fără Bale, Modric și Asensio, rotiți prin service pentru revizii, Realul și-a deschis baierele sufletului pur precum echipamentului și a învârtit aiurea morișca de pase în începutul meciului. Până prin minutul 9, când Galata și-a amintit de regula ce spune că mingea întinsă care nu spune o poveste la gura porții nu poate cauza ocazii. Așa că mi ți l-au angajat cu ziua pe Andone să încerce poarta lui Courtois. N-a fost cum ar fi vrut al nostru. Florinel a tras cu sete și l-a trimis pe portarul Realului la tinichigiu după ce i-a scos palmele din țâțâni lui Courtois, dar se putea și mai bine. De exemplu gol. E adevărat că că n-am știut dacă să ne bucurăm cu un român a ajuns să aibă o ocazie de gol contra Realului sau să ne întristăm că n-a dat gol. Câte puțin din fiecare ar fi perfect, la câți purici facem prin UCL în ultimii ani.

Embed from Getty Images

N-au trecut două minute și al nostru a mai încercat o dată ușile Realului din voleu, cu la fel de puțin succes. #Anddone, cum ar hashtagui englezii. Cam aici s-a terminat meciul omului nostru. Asta și pentru că Madridul a înțeles că nu-i cazul să-l mai scape pe-al nostru la dulceață. Și pentru că apărarea turcilor căuta să afle dacă terenul e alb, vopsit cu verde sau dacă e verde cu dungi albe. Adică nu spunem noi că fratele congolez Luyindama, cu alura lui de cântăreț reggae, e neapărat catastrofal în apărare. Dar îmi pot rezerva dreptul de a crede că, în cazul în care hoții mi-ar bate la ușă, prefer să-mi învăț țânțarii să mă apere decât să îl las pe Luyindama în marcaj.

Embed from Getty Images

La fel de previzibil precum momentul în care Halep va fi certată pentru că vedem încă un Euro la televizor a fost și momentul în care mijlocașii Realului au trecut de ienicerii luați cu juma’ de normă în apărare. Kroos a marcat în minutul 18 dintr-o pasă a lui Hazard. A fost cu deviere în propria poartă, că ăștia de la Real apelează mai nou la trucuri de natură tehnică de când cu apariția VAR-ului. Dar gol nevertheless. Nu s-a plâns nimeni de deviere în final, mai ales că impresia a fost că un gol s-ar fi prelins pe lângă capac oricum într-un fel sau altul la un moment dat.

Embed from Getty Images

S-a făcut deci 0-1 și am început să mă gândesc ce ciudățenie e Galatasaray. Cu jucătorii turci puși să asigure permanența pe banca de rezerve, echipa lui Terim pare o echipă de old boys adunați pentru un meci de retragere: ai auzit cam de toate numele din teren, dar nu-ți e clar de ce amintirile cu ei îți sunt îngemănate cu episoade din studenție sau secvențe de la majorat. „11”-le Galatei pare creația unuia care nu știe principiile pe care funcționează FIFA Ultimate Team, așa că omul nostru pur și simplu strică valută virtuală pe nume de care a auzit în ProSport. De altfel, cam așa și joacă Galata. Și se vede pe fețele lor cum uimirea produsă de faptul că au dus mingea lângă careul advers e veșnic dublată de constatarea că și apărarea asistă la spectacol și că, hei, tocmai vom lua un gol pe contraatac.

Realul nu a mai prea proptit dreptul în accelerație și, cu excepția încercării lui Hazard de a răsturna poarta lui Muslera, nici de Andone nu am mai auzit până la final, nici de goluri nu ni s-a mai spus nimic. S-a terminat cam cum credeam toți că se poate termina, iar Realul pare condamnată la locul al doilea din grupa A. Grupă în care PSG-ul îl ține rezervă pe Mbappé, ăsta micu’ intră pentru o jumătate de oră pe teren și dă hattrick, iar noi ne prefacem pe-aici că nu înțelegem de ce nu mai avem echipe în grupele Champions League.

Atletico Madrid – Bayer Leverkusen: 1-0

Pentru că despre meciurile cu câte cinci boabe proptite în coliva unor amărâți puteți citi pe toate gardurile, haideți să continuăm chinul demarat de Atletico ieri, la ora 20, și să ne răzbunăm făcându-i de comitet pe băieții lui Simeone. Atletico pare într-o continuă căutare de noi și noi modalități de a câștiga meciuri de-o manieră cât mai cinică. Enervant e că jocul lui Atletico e atât de motroșit și îmbăcsit în scheme tactice, încât inclusiv adversarul se transformă într-o cârpă care-și uită menirea și începe să danseze după fluierăturile spaniolilor.

Nu că ar fi Bayer ceva medicament revoluționar, dar prin minutul 80 părea că, dacă scoți mingea din teren, nemții lui Bosz nici nu și-ar da seama de asta.

Embed from Getty Images

Suficient să spunem că în prima repriză s-a servit un șut pe poartă pe care l-am halit așa cum înghiți musculițe când ieși seara la alergat, prin parc. În apărarea lui Atletico (nu că Atletico ar avea și altceva în afară de apărare), aș considera totuși nedrept să continuăm pe ideea că ăștia au ceva cu serile noastre de fotbal. În sinea lor, ei ne vor binele. Și dacă nu ni-l vor chiar nouă, pentru copiii noștri sigur își fac griji, dovadă fiind mesajul sugestiv de pe tricouri: „Save the children”.

Și poate că avem și noi așteptări ilogice. Până la urmă, Atletico are în echipă un englez, ceea ce îl face pe Kieran Trippier să fie nu doar un fundaș de bandă prea trecut la vârsta lui, ci și un adevărat explorator care probabil nu se va mai întoarce niciodată în insulă și, după Brexit, va descoperi Europa Centrală și berile ieftine cu care ne-au blagoslovit zeii consumerismului.

Evident, Atletico a câștigat dintr-o fază de fotbal american: Lodi a centrat de pe loc, Morata s-a băgat între fundașii lui Bayer, de unde a infiltrat capul în minge și gata, meciul se termina înainte să se termine. Frumos, calculat, cu cartea de algebră la purtător, semn că fotbalul e până la urmă și o chestiune de educație.

Juventus Torino – Lokomotiv Moscova: 2-1

Vorbim în continuare despre un nou meci cu goluri puține, deci nu despre Manchester City – Atalanta.

Dar sociologii care în timpul serviciului dau gherle la exit-poll-uri spun că mai avem încă niște nostalgii cu tovarășii ruși, la fel cum avem și nostalgii cu vremurile în care Cristiano Ronaldo marca cu debit mai mare decât stropitoarele instalate de Firea pentru hidratarea asfaltului din București. Doar că, în cazul lui Cristiano, vremurile de gol au fost, continuă și vor mai fi. Ok, nu neapărat astăzi, pentru că are și el seri în care pedalează în gol după gol și e chiar greu să nu îi remarci privirile acuzatoare de „bă, era șutul meu și ai ai băgat-o tu în poartă, măcar nu rânji!”. Nu vrem să știm ce-i în sufletul bietului om când știa că are meci cu Lokomotiv Moscova și că a mers acasă cu mâna goală. Probabil că a îndoit podeaua din living de la abdomenele bifate pe fond nervos.

Embed from Getty Images

Victoria este cea mai importantă însă, așa cum ar zice orice golgheter cu PR-ul la zi. Chit că victoria vine când vrea ea și când se trezește Dybala. Sigur, așteptăm cu înfrigurare opinia lui Ștucan, care în curând adună 12 ore în care a eșuat să puncteze faptul că la acest meci am avut un caz clasic de 1 pauză- 2 final. Coincidență? Pe naiba!

Vor decide specialiștii în astre și conspirații ce interese oculte s-au implicat în acest meci. Dar cert e că serata cu muzică de cameră de pe stadionul lui Juventus a avut cam multă vodcă pe sub mese. Aleksey Miranchuk nu o fi el viitorul Iuri Gagarin din Champions League, dar măcar un Laika amărât ar fi putut să fie dacă golul lui din minutul 30 ar fi rămas și singurul al serii.

Însă Lokomotiva s-a transformat în Mokanitza atunci când Paulo Dybala a dat cu pintenii în teren, și-a strâns șireturile în cruce și a pocnit mingea cu stângul pe lângă un spectator care nu plătise bilet și despre care am aflat ulterior că a fost chiar portarul rușilor, nea Guilherme.

Embed from Getty Images

Bineînțeles că pentru Lokomotion era bun și egalul. Dar Alex Sandro a scos sapa din portofel în minutul 79, i-a dat mingii în moalele capului și Dybala a rămas să strângă cartofii săriți din ladă și să facă dubla. Chinuit, dar nu prea. Cu emoții, dar aproape deloc. O fi Juve Bătrâna Doamnă, dar se ține bine cu rușii tupeiști care vor s-o îmbete și s-o ducă acasă.

Tottenham Hotspur – Steaua Roșie Belgrad: 5-0

E rost de Zona Crepusculată în grupa lui Bayern. Tottenham ia acum două săptămâni bătaie cu 7-2, iar în următoarea etapă are golaveraj zero. Da, treaba asta e posibilă și pentru că la masa bogaților nu sunt doar semi-zei la costum, ci și zilieri într-ale fotbalului care azi fac minuni și mâine prepară gletul în găleată. Așa că vecinii de la Dunăre au luat cinci upercuturi. Păi decât așa, nu mai bine stăm noi în Europa League și batem Lazio? Nu ieșim noi pe plus? Ieșim, mânca-i-ar tata de ardeleni cerebrali.

Și n-a fost singurul meci în care barosanii au dat mâna cu poporul. 5 de la PSG pentru Brugge, 5 de la City pentru Atalanta și 5 de la Tottenham pentru sârbi.

Nu avem ceva anume de spus despre meciul ăsta, poate cu excepția faptului că Tottenham si-a găsit în Champions League partener de antrenament în vederea meciurilor de campionat. Asta după ce londonezii au fost scoși din FA Cup de Colchester, iar în ultima perioadă joacă de parcă trebuie să-l scoată pe Kane în față la reduceri la vânzare accelerată, că expiră și se-mpute.

Alte meciuri jucate ieri în Champions League

Club Brugge – PSG 0-5
Olympiakos – Bayern 2-3
Șahtior Donețk – Dinamo Zagreb 2-2
Manchester City – Atalanta 5-0

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.

Un Comentariu

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.