UEFA Champions League, faza pe gazon: Juventus – Manchester United 1-2: Moul lui Columb

Nu prea aveți așa chef de Champions League, nu? Parcă vă simt așa, neimpresionați. Păi cum să ai chef de Lyon-Hoffenheim când știi că în weekend ai derby-ul României, Dinamo-FCSB, meciul pentru care îți bate inima mai tare? Dar nu la fel de tare cum bat jandarmii, bineînțeles. Partida pe care până și Cristiano Ronaldo o așteaptă cu sufletul la gură: “I-am zis Georginei că nu găsim tricou cu Luțu, dar nu înțelege”. Știm că e greu să înduri fotbalul amatorilor de la City, United, Real Madrid, Roma, driblingurile scabroase, golurile, chiar și de la 11 metri, stadioane cu public arhiplin. Unde-s pumnii așezațu finuți în gât ca-n Liga 1, unde-i Hanca și scărpinatul lui suav în ureche prins live pe teveu? Și, mai ales, ce-i zici copilului tău când vede că nu joacă Nistor sau Florinel Mbehéhé diseară?

Să nu ne-ascundem după unghii: e înfiorător, dar trebuie să o facem și pe asta. Așa că să purcedem la drum, la flecăreala despre fotbal cum n-o să vedem din fericire niciodată în România, Slavă Domnului Becali. Că au avut băieții grijă să ne ferească de așa chin și de presiune.

Aceste cronici îți sunt oferite de:


Juventus – Manchester United 1-2

Dar iată că, deși nu avem fotbaliști acolo unde se joacă fotbal, interesul și pulsul cresc brusc, ca pupilele lui Budescu când e întrebat  “Aici sau la pachet?”. Pentru că arbitrii din meciul ăsta sunt nimeni alții decât Ovidiu Hațegan, Octavian Șovre și Sebastian Gheorghe, cele trei persoane în cinstea cărora voodoo-ul a devenit sport național în Irlanda de Nord după ce băieții i-au aranjat, tuns și frezat în meciul cu Elveția, în barajul pentru Campionatul Mondial din Rusia. Ei, păi dacă-i așa, atunci hai că avem o șansă să ne facem pofta cu ceva meniu românesc, o măslină, o bucățică de caș, un mic pus în tocul ușii fotbalului de calitate.

Embed from Getty Images

Pe marginea terenului, Allegri și Mou. Ultimul încurajându-și băieții cum știe el cel mai bine, cu zâmbet împăciuitor și blândețe în privire: “Bă, partea bună e că n-aveți cum să jucați mai rău decât cu Bournemouth”.

Pentru cei cărora le-a mâncat câinele tema la matematică în Champions League, menționăm că dacă Juventus punea căldarea cu gheață peste cazanele diavolilor roșii își asigura calificarea de pe primul loc al grupei, iar ai lui Mourinho rămâneau să se bată în întuneric cu liliecii pentru locul al doilea. Dacă cineva ar fi îndrăznit să spere că United bate acasă la italieni (hahaha!) Wikipedia îi dădea în cap cu statisticile prăfuite din 2009, adică din ultimul an când Juventus a pierdut un meci din grupele Champions League la ei în cartier, în fața nemților de la Bayern. United nu-i Bayern, evident, dar uităm ceva important. Dar, așa cum știm dintr-o finală de UCL după care am dormit cu ploapele deschise, știm că nici Bayern nu-i United, în special când vorbim de ultimele minute ale meciului.

Embed from Getty Images

Bineînțeles că nu poate să înceapă fotbalul fără camerele de pe freza lui Pogba. Acum are sculptată în păr o inimă frântă după ce a avut o stea, un labirint, un fulger, o oaie, inițialele lui Mourinho tăiate cu o sabie și pinul de la telefon. Agatha Christie să fii și nu te prinzi ce naiba vrea să comunice Pogba în afară de un suav “Bă, mai lăsați-mă cu Cristiano care-a jucat la United, da’ chiar nu zice nimeni de mine c-am jucat la Juventus?”

Apropo: Ronaldo ar fi plâns la gândul că se întâlnește și în retur cu United, locul unde a trăit momente intense pe vremea în care își ocupa timpul dintre meciuri spărgându-și acneea de pe față. Adică ar fi plâns, dar era prea ocupat să analizeze live șansele ca în momentul ăla să fie cel mai bun fotbalist din Italia, din lume și de la etapa hadesiană încoace. După alga roșie, primul organism pluricelular de pe Terra, urmează – în ordinea importanței pentru omenire – Cristiano Ronaldo și Ion Iliescu.

Embed from Getty Images

Ce e de admirat e că atât atrenorul lui Liverpool, Klopp, cât și Mourinho au declarat că nu-i așa nasoală treaba dacă pierd. Ei, așa da. Relaxare, jemenfișism, analiză tactică reală: asta încercăm noi, românii, să vă învățăm de ani de zile.

Ne așteptam la un meci în care United să-și mute corturile în apărare și din primele minute ne-am dat seama că englezii joacă în sistemul “la fel ca la Bournemouth”, așa că aproape că ne gândim să mutăm pe Plzen-Real Madrid, mai ales că am auzit că se varsă sânge mai ceva ca-n Game of Thrones după o lună în Vaslui. Dar degetul lui Alex Sandro în nasul lui Ander Herrera ne convinge să aruncăm telecomanda pe altă planetă, cam pe unde plutește astăzi mingea lui Grozav.

Juan Cuadrado, care a mințit că a confirmat că s-a bucurat să-i cedeze numărul 7 lui Ronaldo, apoi a plâns în baie, simte că e o fabrică întreagă de pâine de mâncat pe lângă Lindelof, dar De Gea scoate. Foarte curios, de altfel, pentru că e interesant să știți despre De Gea e că suferă de hipermetropie, adică vede mai bine moțul galben al lui Pogba de la distanța, dar crede că-i papagal cacadu dacă-l vede aproape, la cornere. United n-are niciun șut pe poartă, iar Lindelof devine o țintă clară pentru Mircea Rednic. Din vară la Dinamo după ce doarme-n bocanci și lasă o pasă a lui Ronaldo să alerge singură prin careu și să pupe bara odată ajunsă la Khedira.

Per total, o primă repriză care ne semnalizează că Allegri îl are pe Bentancur, iar Mourinho pe vărul acestuia, Băț. Un vole al lui Dybala și o minge în buricul lui Ovidiu Hațegan ne trimit cu pași iuți către vestiare, unde Mou le va explica alor lui că există oameni frumoși fără creier și oameni urâți care pot fi inteligenți, așa că e posibil să-l bage pe Fellaini în repriza a doua. “Păi ce legătură are?” întreabă băieții. “Cu ce?” răspunde Mou.

Embed from Getty Images

Simțeam în aer că golul lui Juventus mai avea una-două stații de metrou până să ajungă pe peronul lui De Gea, așa că Bonucci și-a luat în serios rolul de conductor grăbit să ajungă mai repede la capăt. Și scoate fundașul central al lui Juventus o pasă lungă care traversează plutind toată harta Metrorex. Ronaldo o primește cu brațele lucrate deschise și trimite din prima, din voleu, altfel superb, dar nu ne permitem să-l supărăm pe Messi, că e sensibil, așa că nu putem spune decât că Ronaldo a dat binișor, poate chiar ocheiuț, pe lângă de Gea. Dar nimic nu-l impresionează pe spaniol, obișnuit să ia și 3 de la Ronaldo prin Campionate Mondiale. Ronaldo, de care Pogba zicea că sigur se simte forță la Juventus și că e mare lucru pentru Juve să aibă un jucător care dă goluri ca și cum ar bea apă. Nu ca Sanchez la United, râgâie balonat după câțiva litri de antigel. Revenim la gol, pentru că frateșe Cristiano își ridică tricoul ca să ne arate că el n-a mai mâncat chiftele de când era la grădiniță.

Embed from Getty Images

Dar realitatea ne joacă feste și ține cu United. Szczęsny, portarul cu nume de parolă automată pe care o primești pe site-uri, se trezește îmbrățișând bara în loc de minge în minutul 86, când Juan Mata pune o lovitură liberă pe raft, la capitolul “opere alese”. Cea mai scurtă poveste de adormit portari.

Eram aproape să închidem tarabele cu un egal. Dar fix pe când Bătrâna Doamnă era deja în pijamale ce să vezi? Tinerii dau drumul la muzică. Young centrează, Bătrâna uită să se apere și Alex Sandro încurcă porțile. Tanti Juventus, Mata nu știi că se joacă 90 de minute plus prelungiri?

Embed from Getty Images

Mourinho îi face fericiți pe suporterii lui Inter și pleacă în bagaj cu un frigider plin de provizii din Torino după un dialog la nivel înalt cu tribunele de pe stadionul lui Juve. Chestii de cărturari, probabil că domnul Pleșu ne va explica metafizic care-i treaba. Rămânem cu faptul că United nu a mai dat două goluri așa, la spartul târgului, din finala Champions League cu Bayern din 1999. “Important e punctele”, cum ar zice domnul și mântuitorul nostru Gică Hagi. Și Juventus le-a dat de bunăvoie și nesilită de nimeni lui Mourinho. Haideți că am încheiat cu meciul ăsta și putem spune că Hațegan a făcut un antrenament aproape corect pentr partida care chiar contează. Bine-ai revenit acasă, Ovidiu! Atenție, se deschid ușile. Peronul e pe toate părțile.

Manchester City – Șahtior Donețk 6-0

Nu începem povestea meciului dintre City și Șahtior fără să-l felicităm pe nea Mircea pentru inspirația de a se căra iremediabil din înghețata Ucraină pe băncile călduțe ale naționalei Turciei înainte de meciul de azi. Mă rog, înainte cu niște ani, dar ăsta e deja un detaliu statistic neimportant. Pentru că probabil că Il Luce ar fi explodat ca o supernovă după faza în care arbitrul Viktor Kassai a fluierat penalty în maghiară pentru City la o fază la care Sterling și-a depus CV-ul la cooperativă, dovedind reale abilități agrare în domeniul lucrărilor fundamentale ale solului.

Embed from Getty Images

Serios acum, am văzut multe la viața noastră (vă reamintim că pe aici scriu cronici oameni născuți și crescuți la Bistrița și la Piatra Neamț, deci înțelegem dimensiunea conceptuală a fotbalului din mult mai multe direcții decât pare la prima vedere), dar un penalty ca ăsta se miroase mai rar decât un ministru bine intenționat la Transporturi. E adevărat că ăștia de la City și-au băgat rapid fair play-ul la fezandat undeva în colon, pentru că s-au dat loviți la propriu și la figurat, lăsându-l pe Kassai să spele singur toate vasele de după party. Dar ultimele zile ne-au arătat că fair play-ul nu-i tocmai punctul forte al celor de la City nici când vine vorba de găleata cu bani, așa că nu ne mai surprinde nimic.

Embed from Getty Images

Partea amuzantă e că, așa cum puteam ușor deduce din starea de agregare a echipelor înaintea partidei, nici măcar nu era nevoie de vreo tsukahara răsturnată pentru ca City să le scoată balamalele ucrainenilor și să-i lase să fluture sub uragan: 6-0, scor care ne arată că n-o fi Dumnezeu englez la Mondiale, dar Jesus joacă și marchează pentru o echipă de acolo.

Embed from Getty Images

Viktoria Plzen – Real Madrid 0-5

“Sărbătoarea fotbalului”, așa cum au numit cei din presa din Cehia meciul cu Real Madrid, începe cu Hruška în poarta lui Plzen, semn că se apropie luna decembrie. N-a venit încă vremea colindelor, dar în seara asta crudă cei din Plzen au aflat că Moș Crăciun era de fapt unchiul lor gras, căruia îi miroase gura, și că nu vor primi cadouri chiar dacă au fost cuminți și au fost la un fir de pai distanță să bată pe Bernabeu. Și nici Rudolf nu există, chit că are nasul roșu. Dar e de fapt Milan Havel lovit cu cotul în bornău de Sergio Ramos la o fază la care Sergiulică zis și Bagă frică s-a dovedit din nou un magician mentalist care se pricepe perfect să ascundă cartonașul roșu. Să apreciem însă eficiența lui Ramos, un om pentru care nu s-a inventat a doua șansă de a scoate din joc un adversar, pentru că pur și simplu are nevoie de ea. Totuși, e greu să fii Ramos, cu cele mai multe cartonașe primite în istoria Champions League și a naționalei Spaniei și cu atâția adversari în jur de pocnit. Gândiți-vă și la sufletul lui când își aude atâtea de prin jur, prieteni. Vorba lui: mâna întinsă care nu spune o poveste nu a spart încă niciun nas.

Și-a fost de-ajuns să fie lovit doar un ceh ca să pice toți ca fluturii care se apropie prea mult de lumina puternică din Champions League. Și să vezi că mai aveau un pic și se băteau între ei și colegii lui Ramos. Dar pe subiectul care să marcheze mai multe. Benzema, Bale, Casemiro și Kroos au dat, că a avut balta pește. Benzema chiar două, din care unul ca la slalom uriaș, că cineva trebuie să-i ia locul lui Ronaldo în atacul lui Real din meciurile cu necăjiții ăștia.

Și-așa s-au pornit glumele cu manita și Solari îl face uitat încet, dar sigur pe CR7. Cine are nevoie de Cristiano când îl are pe Sergiu?

Embed from Getty Images

Bayern München – AEK Atena 2-0

Ăștia de la Bayern au început atât de prost sezonul, încât au ajuns să se bucure la o victorie acasă cu AEK Atena, echipă contra căreia în sezoanele anterioare ar fi jucat copiii rezervelor, să aibă argumente de Crăciun la discuția despre cadouri. O bucurie normală, însă, având în vedere că suporterii din München nu mai văzuseră o victorie acasă de 53 de zile. Doar nu degeaba au tricouri în culorile lui Dinamo.

Embed from Getty Images

Ca să vă faceți o idee despre cum le stau nemților pixelii în display, cel mai proaspăt rezultat din campionat al echipei bavareze e un 1-1 acasă cu Freiburg venit la câteva zile după o victorie la limită, 2-1, cu galacticii de la SV Rödinghausen în Cupa Germaniei. Practic, Bayern are un sezon asemănător cu cel al spaniolilor de la Real Madrid, cu diferența insignifiantă că nemților nu le-au plecat Zidane și Ronaldo și nici nu au câștigat 3 UCL-uri consecutive, ca să nu mai aibă chef de fotbal.

Una peste alta, însă, Bayern a dat din coate mai cu folos în Europa decât în Bundesliga și a adunat deja 10 puncte care-i cam califică mai departe în zona în care nemții nu mai dau însă de AEK și Benfica, ci de balaurii tradiționali ai competiției. Om trăi și-om învăța iar expresii despre eficiența germană atunci când se vor califica ăștia în finală după trei tururi rezolvate la unșpe metri. Stai să vezi.

Embed from Getty Images

Benfica – Ajax 1-1

Ce-a ajuns și Ajax, băi nene! De la fotbalul ăla în care Ajax câștiga fiecare meci marcând un gol mai mult decât adversarul, indiferent dacă asta însemna că trebuie să bată cu 1-0 sau cu 7-6, olandezii tocmai ce-au făcut o lună fără să ia gol în competițiile în care a jucat (adică în campionat, cupă și UCL). Bine, foamea de fotbal le-a rămas oamenilor în artere din moment ce au dat 18 goluri în cele 6 meciuri virgine, dar cert e că ecuația olandeză s-a schimbat de când oamenii s-au prins că atacul îți câștigă meciurile și îți aduce bani în grupele Champions League, dar dacă prin apărare e vraiște ai șanse mari să nu ajungi în grupe, deci să te lauzi singur în oglindă.

Embed from Getty Images

Ok. Acestea fiind spuse, ho cu tata, că-n Champions League nu-i ca-n Eredivisie, unde mi ți-i demontezi pe ăia de la Willem Tillburg ca pe piesele Lego. Așa că Benfica a spart yala rapid, după o jumătate de oră, la o fază la care portarul Onana a plutit prin careu ca o oaie în cadă: inutil și neinspirat. Până la urmă tot atacul i-a scos însă pe olandezi, pentru ca Dusan Tadic a egalat și și-a împins echipa mai aproape de calificarea din grupă, demonstrându-ne că singurul motiv pentru care ar trebui să ne îngrijorăm când vine vorba de Ajax va fi atunci când băieții nu vor mai marca. Vorba lui Klaas-Jan Huntelaar: de apărat se apăra bine și Sorin Cârțu.

CSKA Moscova – Roma 1-2

Ce n-a reușit Real Madrid a reușit Roma: să bată la Moscova. Ba chiar victoria italienilor e cu atât mai sănătoasă cu cât a venit într-un moment în care la Moscova se joacă fotbal la temperaturi de congelator, nu la 15 grade, pe belferism, cum era când ăștia din Madrid și-au luat palme după ceafă din postura de ditamai campionii Europei.

În fine, nebunii cu statisticile ne ajută să înțelegem exact dimensiunea evenimentului. Adică, mai exact, să înțelegem că o victorie a romanilor cu CSKA Moscova nu e tocmai eveniment:

Per total, lucrurile au stat în felul următor: era 1-1 când islandezul Hörður Magnússon, aterizat la Moscova pentru că e singura țară în care poate mânca zăpadă de pe jos fără să se uite lumea cruciș, a luat roșu. Apoi, Roma a mai dat un gol. Din offside. Dar cum UEFA nu a băgat încă arbitraj video în Champions League – cică există echipe care nu-și permit din cauză că sparg banii pe scaune anatomice pentru băncile de rezervă – s-a făcut 2-1 pentru italieni. Fin.

Embed from Getty Images

Valencia – Young Boys Berna 3-1

Cei mai trecuți prin viață dintre voi știu că, acum vreo 20 de ani, Valencia juca două finale consecutive de Champions League, adică era un soi de Atletico Madrid al zilelor noastre. Eh, nu mai e Valencia ce-a fost, dar faptul că-și pune iar gogonelele în cămara cu rafturi din platină din UCL înseamnă că băieții au pornit iar robinetul cu bani de la UEFA după câțiva ani în care erau cât pe ce să treacă la meciuri prin porumbul din liga a doua spaniolă. Ba chiar au șanse mari să treacă în primăvară, pentru că United alternează zgârciurile cu pulpa, iar băieții ăștia din Elveția vin dintr-o țară în care piramida lui Maslow e inversată, nevoile sunt altele și salariile din fotbal reprezintă minimul pe economie.

Embed from Getty Images

În fine, a fost 3-1 aproximativ fără istorie, singurul lucru interesant în meci fiind faptul că, dacă te uitai cu ochii mijiți la televizor, ți se părea că după echipamente vezi de fapt un Real Madrid – Dortmund care n-a reușit în viață. Și poate merită subliniat și cartonașul roșu primit de Sanogo, care a inventat conceptul inovator de fault de anduranță: ții piciorul sus până când se oprește naibii un adversar în crampoane. Dar tot e bine dacă din prezența tinerilor băieți în Champions League rămânem cu informația că Berna e capitala de facto a Elveției, nu Zurich sau Basel. Dacă tot citiți din ce în ce mai puține cărți, măcar să vă păcălim cu de-astea în cronici.

Embed from Getty Images

Andreea Cio on Facebook
Andreea Cio
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.