Să ne înțelegem: atât Monaco, cât și Juventus și-au cam jucat deja finalele de anul ăsta în UEFA Champions League. Dacă italienii au reușit să elimine în sferturi balaurul din Barcelona construind baraje din beton care au transformat râul catalan de pase în lac de acumulare cu ape stătute, cei de la Monaco au trecut peste Dortmund și City până acum, însă marele lor trofeu se numește Mbappé, atacantul de 19 ani pe care francezii cu pașaport de Mediterana l-au descoperit aproximativ accidental în această iarnă și pe care îl vor vinde probabil pe o sumă care depășește de câte ori bune basca de bani primită de la UEFA pentru participarea în Champions League.
Și ce motiv mai bun ar putea avea monegascii pentru ca sângele să le circule ca Amazonul puhoind decât un jucător care în legitimația de fotbalist are probabil o poză cu o geantă cu bancnote?
Aveam, așadar, toate argumentele pentru a asista la o a doua semifinală liniștită, jucată între două echipe relaxate, cu obiective aproximativ bifate în acest sezon de Champions League. Iar la potențiala atmosferă de grătar întârziat de 1 Mai părea că va contribui decisiv și faptul că prima manșă a semifinalei urma să se joace pe Stade Louis II, un stadion atipic pe care îți cam vine să te îmbraci în frac și să citești programul serii de operă atunci când în difuzoare cântă imnul Champions League.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Evident, în acest peisaj oarecum extrasezonier s-au infiltrat cumva două fitile. Unul este cheful de joc al lui Buffon, care a ajuns la vârsta la care alții-și leagănă nepoții pe genunchi, dar reușește cumva să se păstreze verde ca eucaliptul și a terminat dubla cu Barcelona fără gol primit, echivalentul fotbalistic al descoperirii primei planete pe care pulsează bacteriile. Al doilea este tocmai faptul că fiecare meci al celor de la Monaco reprezintă un nou motiv pentru fanii echipei franceze de a-l admira la treabă pe copilul Mbappé, care l-a trecut pe colegul Falcao la rubrica “Și ei sunt ai noștri” și care spera să reușească ce n-a reușit Messi: să-i rupă apa lui Buffon.
Jucat cumva în penumbra partidei dintre cele două cartiere ale Madridului, parcată cu doar 24 de ore înainte, meciul dintre Monaco și Juventus a început rezervat, cu cele două echipe încercând ceea ce în termeni fotbalistici se numește tatonare, iar în termenii tribunelor se numește “Bă, jucăm și noi fotbal azi?”. Italienii au rezolvat cazul și au ieșit la tablă destul de rapid, încearcând să-i prindă pe monegasci pe câlcâie pe linia de start, însă aceștia nu făceau decât să se încălzească pentru două ocazii majore ale lui Mbappé, care s-a fâstâcit în fața lui Buffon ca un student în fața primului său interviu la job.
Apropo de Mbappé: dacă vi se va părea că numele juniorului care din această primăvară și-a tras CV de killer e pomenit prea des în acest text, imaginați-vă cum sună un comentariu TV în care atacantul lui Monaco intervine mai des decât conjuncțiile simple. Atât de des, încât de la un moment trăiești cu impresia cruntă că Mbappé e vreo companie listată la bursă, iar comentatorii și-au cumpărat acțiuni și încearcă să se îmbogățească din speculă.
Într-un moment în care Monaco părea că a pus mâna pe lopată și începe să cânte la mâner, jucătorii lui Juventus au pus mână de la mână și, pe când limbile ceasului se căzneau să bată spre prima jumătate de oră, au inventat o fază de atac care ne-a demonstrat de ce fotbalul este un sport de echipă, chit că cei mai cunoscuți actori ai săi sunt sculptați în istorie prin trofee individuale. O minge care a oprit la vreo 5 halte până să ajungă la Dani Alves undeva în zona laterală a careului advers a fost întoarsă cu călcâiul spre centru de brazilianul care a demonstrat astfel că aerul din vestiarul Barcelonei îi umple încă plămânii căliți în bătăliile spaniolilor. În sfârșit, Higuain s-a așezat perfect pe șut și a zguduit plasa laterală a porții, dărâmând fără milă piesele de pe tabla așezată cu grijă și migală de monegasci din optimi încoace (VIDEO).
Intrați în vrie ca un titirez descentrat, cei de la Monaco au părut până la pauză un mistreț rănit care încarcă să-și atace adversarii, deși din ceafă îi curge sângele șiroaie și începe să vadă lucrurile prin ceață. Situație care a continuat și în a doua repriză, atunci când rănile pansate la pauză s-au tradus printr-un soi de elan bont pe care italienii l-au calmat scurt, după un espresso care a trezit mult călitul simț tactic al celor de la Juventus.
După ce atacanții celor de la Monaco l-au scos la un stretching ușor pe Buffon, care și-a folosit în sfârșit mănușile în scopul pentru care au fost construite, cei de la Juventus au aruncat obștescul pumn de țărână pe șansele francezilor de calificare în finala Champions League. S-a întâmplat într-o fază în care sforile au fost trase de aceiași Dani Alves și Higuain, doi sud-americani care s-au găsit unul pe altul ca pe vremea în care Andreea Marin lipea familii în șiroaie de lacrimi. O centrare așezată cu mâna a fost împinsă din cădere în poartă de Higuain (VIDEO), moment în care Monaco se transforma deja în poză cu zimți într-un album.
Era minutul 59, iar jucătorii de la poalele cazinoului din Monte Carlo nu mai aveau în mânecă decât un as: varianta atacului. Cartea a fost însă arsă tacticos de italieni, care au părut un soi de frate mai mare care-și lasă juniorul să dea din mâini înainte de a-i aplica timbrul de final. Asta în ciuda unor faze în care Monaco a fost aproape de a marca un gol care cu rol de înmuiere a statisticii. Fără succes.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Cu 2-0 în deplasare, cei de la Juventus au făcut deja rezervare la restaurant pentru întâlnirea cu Real Madrid în finala sezonului din Champions League, singurele nescunoscute fiind în acest moment scorurile din meciurile retur, care nu pot fi ratate măcar pentru că în urma lor se va naște două noi cronici pe mirceamester.ro. În rest, Monaco și Atletico Madrid sunt deja orașe părăsite, dovedind încă o dată că Champions League nu e cea mai potrivită competiție pentru culorile roș-albe.
[table id=100 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
