UEFA Champions League, faza pe gazon. Napoli – Nice 2-0: Ghimpe-n Coasta de Azur

Foto Nissan UCL

Cine n-a auzit până acum de 147 500 de ori intr-un comentariu de meci expresia “masa bogaților” este poftit, respectiv poftită, să scrie de 10 ori pe foaie “Mironică” și să ia aminte. Așa, luați-vă câte-un scaun și neteziți un șervețel în poală, să nu vă cadă firimituri când râdeți cu gura deschisă. Până să ajungem la felul principal pe masa de unde felurile românești sperăm să nu lipsească, ne mai stăpânim pofta cu meciuri din Playoff – un digestiv pe burta goală care să ne amețească un pic și să ne facă să uităm că Daum încă mai e antrenor la Națională.

Embed from Getty Images

În cazul în care Luțu îi citește rândurile astea lui Becali, să se știe că n-avem miel în meniu, doar niște cârlani kazahi anihilați de Celtic. Dar gustați din antreuri și din glume, vă rog. Nu vă jenați. Mai ales că e posibil ca despre meciurile astea să citiți pe larg doar aici în condițiile în care ieri s-a jucat Real Madrid – Barcelona, deci presa de sport a fost ocupată cu un nou trofeu câștigat de Zidane și cu un nou gol marcat de Marco Asensio de la 98 de kilometri de poartă. Bun copilul, dacă continuă în ritmul ăsta simt că-l vedem în doi-trei ani la Steaua sau Dinamo.

Aceste texte îți sunt oferite de:

Nissan UEFA Champions League

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Napoli – Nice 2-0

Foarte important de știut: italienii începeau meciul după o paranghelie națională de 15 august, cu mâncare, băutură și artificii, iar francezii după o insolație de pe Coasta de Azur și fără artificii, pentru că Balotelli s-a accidentat și a fost lăsat acasă să se trateze cu șampanie și caviar.

Nice nu mai jucase într-o cupă europeană din sezonul 1959-1960, de pe vremea când Walt Disney scotea “Frumoasa adormită” și Elvis începea să umezească americance. Ei bine, boemi cum îi știm pe francezii, aceștia au pus-o de o reeditare a filmului aseară, dar nu s-au gândit că după câteva scatoalce de la Mertens se vor trezi trimiși acasă pentru că începeau să miroase a brânză cu mucegai.

Embed from Getty Images

Cât timp frumoasa franțuzoaică a dormit, italienii au ratat de atât de multe ori, că l-au făcut și pe stelistul Enache să râdă înfundat undeva în colțul unei camere din Pipera, unde stătea pe coji de nuci după ratarea din meciul cu Sporting. Una peste alta, nu a fost nevoie decât de 13 minute pentru ca Mertens să le îngroape mingea-n poartă după ce a trecut de Cardinale mai rapid decât a trecut Albin pe la Dinamo.

Embed from Getty Images

Insigne și Mertens se înscriu ad-hoc la concursul neoficial “Ratarea meciului”, sponsorizat de Federația Română de Fotbal, iar Allan Saint-Maximin se bagă și el pe ușa din spate în competiție și e aproape s-o câștige după un șut înfipt care nu schimbă însă datele problemei. În final, băiatul ăsta cu nume de sfânt a fost prea mic pentru o sărbătoare mare la care italienii n-au făcut decât să pună cireașa pe pannacotta: penalty obținut de Săgeata Albastră Mertens și bătut obraznic de Jorginho. Și pentru că așa se întâmplă când nu mai dai doi bani pe meciul retur, cei de la Nice au plecat acasă și bătuți și cu suspendări pentru două cartonașe roșii luate spre final: unul pentru pentru fault, unul pentru gură bogată.

Embed from Getty Images

İstanbul Başakşehir – Sevilla 1-2

Dacă nu știați până acum, raki e cea mai cunoscută băutură alcoolică din Turcia. Mă rog, trebuie să știți asta, că doar nu degeaba au tot bătut pe la ușile timp de 500 de ani, ademenindu-ne cu o sarailie, o dulceață, un păhărel de ceva sau vreun blug. În fine, asta consumă înainte de meciurile importante echipa care se ocupă de comunicarea online la Bașakșehir, o echipă care până acum 3-4 ani juca la acordeon prin stațiunile turcești doar pentru ca anul trecut să scape la miere în Europa League (succes relativ, n-au câștigat niciun meci din 6 jucate), iar anul ăsta să calce în premieră în pădurea cu mușchi din Champions League după ce a terminat pe locul al doilea în campionat. Revenind la raki, în orele de dinaintea meciului, responsabilul cu Twitterul s-a dus până la baie, moment în care colegii amețiți au scris un mesaj pentru Sevilla:


S-a lăsat cu hohote de râs la turci și cu exerciții de dicție la spanioli. Și nu de la sangria, ci de la “Başakşehir”, acest “Transfăgărășan” al turcilor care vine după ce abia ne-am obișnuit și noi, ca oamenii, cu Genclerbirligi.

Cât despre meci, a fost cu cod portocaliu de ploaie infernală și enervantă pentru jucători, dar întâmpinată cu zâmbet de unii români. În primul rând de Mircea Lucescu, care stătea în tribunele acoperite în noua sa calitate de selecționer al turcilor, în al doilea de Paula Seling, pentru că pe vremuri de-astea preferă să se iubească prin mansarde. Și am zis “cod portocaliu” pentru că toată culoarea tricourile portocalii păreau la începutul meciului că vor – așa cum spune tradiția milenară – să cotropească pământul de pe lângă poarta spaniolului Rico. Cu toate astea, n-a trecut decât vreun sfert de oră și Sergio Escudero și-a dat seama că ar fi de Cacaolu Cremali ca Sevilla să piardă meciul cu creșa turcă și a înfipt o minge pe jos, la colțul lung, din colțul careului de 16. Și turcii n-au înțeles nimic din fază, tocmai pentru că sunt turci.

Embed from Getty Images

Băieții de la Bașa… mă rog, de la Istanbul, ca să nu ne mai complicăm, au ripostat și ei cu o ratare ca o palmă rapidă la friptea, dar Sevilla a contrasemnat cu o rafală de palme d-astea care l-au făcut pe portarul Volkan Babakan – Cel mai mare căpitan – să treacă de la rimă-mperecheată la rimă albă de spaimă.

Repriza a doua are mai multe concluzii: 1. Că dacă Emre Belözoğlu (normal c-am dat copy/paste, ce-aveți?) i-ar fi pupat ambele mâini lui Hagi după meciul Turcia-România din 2012, poate ar fi avut noroc de gol la lovitura aia liberă trecută puțin peste bara transversală. 2. Că deși te cheamă Rico, banii n-aduc fericirea și nici nu opresc mingea trecută printre picioarele tale și odihnită apoi în plasa porții la singurul gol al turcilor. 3. Că dacă talent, orice le demonstrezi tuturor. Mai ales când o bagi în ațe cu călcâiul, așa cum a făcut Ben Yedder, după o centrare a lui Navas de pe dreapta.

Se termină deci 2-1 pentru Sevilla după ce Rico scoate o minge trimisă de Napoleoni (cu accent pe o, că nu-s mai mulți) cu scop precis: frumos, sub bara transversală. „Acum, ce să vă zic, după acest rezultat, calificarea spaniolilor este şi posibilă, şi imposibilă”, cum ar zice Dorinel Munteanu. Cert e că e mai degrabă posibilă, până la urmă abonamentul la sala de fitness din Europa League le-a expirat spaniolilor acum vreo doi ani și acum se antrenează pentru Șampion Lig. Nu ca alții. Adică fix ca alții, da’ mai eficient.

Embed from Getty Images

Celtic – Astana 5-0

Surpriza nu e scorul. Nici măcar faptul că ăștia de pe la Astana jucau acum 10 ani prin Cupa Satelor din Kazahstan, privind la televizor la ore târzii meciurile din Champions League. Nu, fraților. Surpriza e că în tumultul de voci care au cântat “You’ll never walk alone” de-ți ridicau părul pe tine – asta dacă nu ești epilat complet, ca Ronaldo – brigada de arbitri din România a lăcrimat emoționată. Și nu din cauza imnului lui Celtic, ci pentru că nimeni din tribună nu i-a făcut “hoți” încă de la încălzire, așa cum sunt obișnuiți pe stadioanele din Chiajna și, mai nou, Sfântu Gheorghe.

Embed from Getty Images

Cum stă treaba cu imnul și Celtic ne-am lămurit. De partea cealaltă, kazahii au intrat în teren fredonând o melodie auzită pe YouTube: “Azi nu, te rog eu nu”. Ba azi, le-au zis ăștia de la Celtic, care dacă tot i-au prins cu fustița ridicată, vorba lui Contra, au executat rapid o autostradă suspendată spre grupe: două autogoluri, două goluri Scott Sinclair, doi fotbaliști care se dau cap în cap, dar “rumansk arbităr Hațegana”, cum se aude pe un comentariu din țara lui Borat nu fluieră nimic, și o trosnitură de coloană auzită la unul dintre fundașii de la Astana la golul de 4-0, executat de Forrest.

Iar Hațegan se întoarce acasă cu gândul că trece așa brusc și nedrept de la manita de pe terenul de Champions League la doar un singur deget dinspre tribunele Ligii 1. Dar nimeni nu trebuie să uite de unde-a plecat, fraților.

Embed from Getty Images

Hapoel Be’er Sheva – NK Maribor 2-1

Hapoel Bem Ceva – cum ar scrie pe Twitter cei de la İstanbul Başakşehir – au rezolvat meciul cu două goluri care te fac să te întrebi dacă nu ai putea să ții cu ei măcar din când în când, atunci când îți mai cade pe la pariuri oferta campionatului din Israel, unde asostăm la un paradox matematic: jumătate dintre echipe sunt Hapoel, cealaltă jumătate sunt Maccabi, dar campionatul e condus de Beitar.

Trecem însă la meci: Maribor a dat primul gol, dar Hapoel a reacționat instant, la plic, prin fratele Nwakaeme, nigerian de-al nostru care a decis că e momentul să se remarce și să lovească mingea ca Ronaldo – sau ca Asensio, că acum ăsta mic e la modă prin Spania, întrebați-l pe Ter Stegen. Și ca să pună bomboana pe coliva slovenă, israelienii au făcut 2-1 din penalty la sfârșit de primă repriză. În repriza a doua, unii dintre jucătorii de la Maribor moțăiau, iar ceilalți verificau echipele de start de la Real Madrid – Barcelona, care stătea să înceapă într-un colț îndepărtat de Europă care joacă în Champions League abia mai încolo, când se termină programul de la grădinița ăstora mici.

Olympiacos – HNK Rijeka 2-1

Rijeka, port la Marea Adriatică, are printre principalele ocupații turismul și pescuitul, aruncatul cu pietre-n apă și – iată – de acum și fotbalul. De partea cealaltă, grecii sunt recunoscuți pentru faptul că țara li se transformă în tabără de români pe timp de vară, pentru suporterii fanatici, pentru souvlaki și mai ales pentru torțe aprinse în tribune.

Embed from Getty Images

Copy-paste din meciul de mai sus, echipa de-acasă a avut nevoie de o înțepătură în orgoliu ca să-și tureze motoarele. Croații au zis c-au prins peștișorul auriu când s-au văzut cu 1-0 pe tabelă. Dar băieții din Pireu și-au amintit că ei n-au ieșire la mare, ci marea are ieșire la Grecia, și au început repriza a doua cu chef de pescuit. Rezultatul final: două goluri prinse-n năvod și încrederea recăpătată că ajung din nou în grupe, după ce anul trecut au ascultat imnul Champions League cântat la farfurii sparte pe plajă pentru c-au fost scoși în decor de Hapoel Be’er Sheva, adică cei despre care am vorbit ceva mai sus. E o lume mică, fraților.

UEFA Champions League. Playoff, rezultatele meciurilor tur

Foto Nissan UCL

Andreea Cio on Facebook
Andreea Cio
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.

Leave a Reply