UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG – Bayern 3-0: Paris Sapi Germani

Foto Nissan UCL

Prieteni, știți cum stau lucrurile? Vă spunem noi: tocmai am trecut de prima treime a grupelor Champions League, deși dacă stăm să ne gîndim bine nici măcar n-am simțit că sezonul a început. Dar așa trece timpul, fraților: când ai grupe în care joacă unii contra altora Dortmund, Real Madrid, PSG, Bayern, Atletico Madrid și Chelsea, nici măcar nu mai aștepți cu sufletul la gură faza eliminatorie, că băieții grei încep să-și care chiftele unul altuia încă de pe acum.

Apropo de băieți grei, nu începem acest articol fără să subliniem faptul că Dinamo a jucat în sfârșit într-o zi de miercuri cu meciuri de Champions League. E adevărat, a jucat contra Chiajnei într-o restanță din Liga 1, iar meciul a început la 16:30, însă pașii mărunți sunt cheia succesului, nerecunoscătorilor. Nici măcar nu mai contează c-a pierdut cu 3-2 acasă, până la urmă știm că e vorba de un proiect pe termen lung care a început – știm cu toții, nu e nevoie să repetăm – prin pregătiri asidue încă de pe vremea în care prin tribunele stadionului Dinamo își cutremura gușa Borcea. Ba mai mult, Dinamo a ajuns chiar la televiziunile internaționale de știri după meciul de ieri, dar asta pentru că chiajneanul Bumba și-a găsit să marcheze golul vieții fix în meciul ăsta. Fraților, când e să se lege blestemele de tine și ești echipă de fotbal, nu te scoate de acolo nici măcar un campionat din ce în ce mai schimonosit.

Embed from Getty Images

Dar gata devierea prin fundul grădinii, revenim în fața palatului, acolo unde am avut în fața o seară care se anunța fabuloasă. S-au jucat deodată PSG – Bayern, Atletico – Chelsea și Sporting – Barcelona, meciuri care ne-au făcut să trimitem plângeri oficiale pentru că nu ne-am născut cu trei perechi de ochi, ca să putem fi atenți la toate deodată. Bine, nu ne-ar fi ajutat major, pentru că meciurile astea sunt transmise de Telekom, iar dacă n-ai Telekom și vrei să le vezi prin serviciul lor online mai bine te apuci să-ți construiești adăpost atomic pe Uranus. E mai simplu și ieși cu mult mai puțini nervi striviți.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Nissan UEFA Champions League

PSG – Bayern 3-0

Indiferent de culoarea politică, de sex, de rasă sau de magazinul online din care-ți cumperi chiloți, era deja foarte clar că meciul dintre PSG și Bayern era pontul zilei. Era primul test pe bune al celor de la PSG după ce clubul francez a lăsat deoparte fotbalul real și a trecut la cheat-uri prin FIFA, acolo unde-ți permiți să-ți faci echipă cu ce jucători vrei dacă ai destui bani în cont. A devenit PSG, fraților, un soi de națională de fotbal a Qatar-ului. Asta dacă naționalele ar putea fi construite cu bugetele țărilor, nu cu ce cresc prin curți și clocitori. Stați liniștiți, pe noi nu ne-ar fi ajutat nici varianta asta, tot la nivelul cozii de taur am fi așezați. De unde buget să ne facem Națională de fotbal, la o adică? Doar dacă mai punem o acciză pe carburant, o taxă auto, un impozit pe vânăta din zacuscă, ceva. Dar să ne oprim aici, că le dăm ăstora idei.

Embed from Getty Images

Așadar, urma să vedem cum PSG se lovește în sfârșit de o echipă serioasă după ce prin Franța ne-am lămurit că ar câștiga campionatul chiar și dacă ar pleca cu handicap de 2-3 goluri la fiecare meci. Și cum sorții nu știu de glumă, PSG s-a trezit că trebuie să descurce ecuația Bayern încă din grupe, fază a competiției în care în mod tradițional te pregătești intens pentru iad, nu faci deja baie în cazane. Ei bine, dragilor, aveam pe de o parte o echipă de astronauți cumpărați vara asta cu niște sume care i-ar da genera un mic preinfarct în fața bancomatului până și lui Ion Țiriac, iar pe de altă parte o echipă germană care în ultimele decenii s-a antrenat serios pentru a sugruma mecanic orice încercare de fabulație a adversarilor. Echipe pe cât de diferite, pe atât de complementare când vine vorba de mardeală. Yin și Yang, cumva. Sau, dacă n-ați ajuns până astăzi cu studiile în zona filosofiei chineze, un soi de Stan și Bran în forma unui meci de fotbal.

Embed from Getty Images

Bayern avea însă trei mari probleme cu meciul ăsta. Una era că Neuer. Primul și – uneori – al 12-lea jucător al nemților vedea meciul cu bisturiul printre ligamentele genunchiului, iar înlocuitorul său, Sven Ulreich, e cam comisar de profesie. A doua era că meciul se juca la Paris, acolo unde Parc des Princes a început să se umple de când atacul lui PSG costă cât PIB-ul Croației. În sfârșit, a treia era că o mașină germană unsă de un mecanic italian e un oximoron în toată splendoarea sa.

De la asta cu unsul li s-a și tras tusea nemților, care n-au apucat minutul 2 al meciului fără gol primit. Nu știm exact motivul – n-au fost unse corect rotițele, a uitat Ancelotti să sufle-n jigler, s-a gripat motorul sau a făcut scurt pe partea electrică – dar cert e că Bayern a luat gol de la Dani Alves la cântatul cocoșului după ce apărarea germanilor a reacționat cam ardelenește la o fază în care Neymar, prima bancnotă de 200 de milioane de euro din istoria lumii, a intrat printre adversari ca Joiana prin porumb (VIDEO).

Embed from Getty Images

“Stați, bă, așa”, a zis Ancelotti, ridicându-se de pe bancă în timp ce mesteca celebra-i gumă cu fălcile lui de mastiff tibetan. “Păi ce facem aici, ne batem joc? Sauerkrautul bucătăriei voastre astăzi și mâine, vedeți că se ia Meșter de voi de sare sânge printre rânduri”. Iar sfaturile bătrânului Carlo au funcționat, prieteni, pentru că nemții au luat mingea la subsuoară și au început lungul și anevoiosul drum al reabilitării. Problema e că Lewandowski și mai ales Müller dau mai ușor goluri cu Hoffenheim și cu Naționala României decât cu selecționata miliardarilor din Qatar, iar cele câteva ocazii venite cu presiune pe fondul muzical al meciului s-au terminat cu efecte în caseta statistică, însă doar la “șuturi spre poartă”.

Embed from Getty Images

În rest, PSG și-a trimis pistoanele să lovească pe contraatac. Mbappé, Neymar și Cavani au panicat apărarea nemților de câteva ori, singurele motive pentru care Bayern a scăpat fără al doilea gol fiind, după caz, un fault tactic al lui Kimmich, 5 centimetri la un șut pe lângă bară, respectiv o preluare strâmbă pe care Neymar a studiat-o probabil pe larg în Dinamo – Chiajna.

Dar vorba proverbului: der Krug nu merge de multe ori la Wasser. Și așa, pe fondul unei dominări sterile a celor de la Bayern, PSG a mai așezat o cărămidă pe sternul nemților. La un contraatac pe stil “lungă și pe-a doua”, Mbappé a tras de minge până la marginea careului, i-a pasat în centru lui Cavani, iar uruguayanul a plasat maimuța sub bară într-o zonă a porții din care probabil că Neuer ar fi scos-o scobindu-se între dinți (VIDEO). Dar în poarta nemților stă, așa cum ne-am înțeles deja, Sven Ulreich, un tip cu care ai mai multe emoții decât cu Costel Câmpeanu “Burebista”, cunoscut cititorilor mai vechi în branșă ca tipul care-și aranja zidul cu mâna lui la 16 metri doar pentru ca adversarii să poată marca mai ușor. Și uite-așa debutează și Costel Câmpeanu în Champions League, fraților: în cronicile de pe mirceamester.ro. Asta a fost povestea primei reprize, moment în care nemții și-au cam dat seama că va fi greu să câștige meciul dacă nu se ajunge cumva la penalty-uri, acolo unde germanii pierd doar dacă plouă cu mentosane.

Embed from Getty Images

Pentru a evita dezmembrarea completă a mașinăriei sale, Ancelotti a făcut ce știu să facă antrenorii italieni: a lăsat dracu’ ingineriile și a dat-o-n tactică cu speranța că va ieși soarele și pe strada altfel impecabil asfaltată a nemților. Două schimbări la pauză, Kingsley Coman în locul lui James Rodriguez și un tip, Rudy, intrat în locul lui Tolisso. Modificările tactice din echipa germană au avut efect imediat pe teren, pentru că Neymar n-a dat gol la primele două faze ale reprizei secunde, șutând mult pe lângă poartă.

Brazilianul n-a mai ratat însă la a treia încercare. Bine, nici nu prea avea cum s-o facă, pentru că n-a făcut decât să împingă mingea-n poartă după ce Dani Alves și mai ales Mbappé au transformat băieții din apărarea lui Bayern în bratwurști. De exemplu, despre Alaba aveam o impresie destul de bună până acum, dar fundașul stânga al nemților a jucat rol de semafor după ce Mbappé i-a dat kilometrajul peste cap cu o fentă de budoar în careu (VIDEO).

Embed from Getty Images

De aici până la final, echipele s-au detensionat, iar meciul s-a transformat într-un soi de demonstrativ cu jucători încă în activitate. Am notat doar faptul că stadionul s-a ridicat în picioare la schimbarea lui Mbappe, semn că există francezi de 18 ani care se ocupă și cu altceva decât incendierea mașinilor de Revelion.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Anderlecht – Celtic 0-3

În timp ce PSG ducea la Remat echipa germană și aduna golaveraj 8-0 după două meciuri, scoțienii de la Celtic aterizau la Bruxelles cu gândul de a nu se mai face încă o dată de fasole după ce în prima etapă pierduseră acasă cu 0-5 cu același comando parizian. N-a fost însă cazul, pentru că belgienii s-au dovedit sacul perfect de box, o situație perfectă pentru ca scoțienii să-și refacă cât de cât linia defectă de golaveraj. S-a terminat 3-0 pentru oaspeți, cu Chipciu titluar și cu Stanciu intrând pe parcurs la Anderlecht. De unde concluzionăm că, chiar dacă au plecat din România să muncească în străinătate, cei doi continuă să nu prea joace în Champions League.

Embed from Getty Images

Sporting – Barcelona 0-1

Apropo de FCSB, călăii portughezi ai bucureștenilor au avut de alergat după Messi în seara asta. Și au făcut-o cu destul de mult succes în condițiile în care la finalul partidei singurul gol a fost marcat de Sporting. În poarta greșită, e adevărat, însă nu ne mai uităm la detalii de genul ăsta atunci când e vorba de un meci cu Barcelona. Cert e că spaniolii au magnet în acest sezon la autogoluri: deși suntem la răsăritul competițiilor din Europa, adversarii Barcelonei și-au marcat deja 4 goluri în acest an, dovedindu-i lui Messi că există o soluție inedită pentru a scăpa de umilințe.

Embed from Getty Images

Juventus – Olympiacos 2-0

Săracii greci! După ce au trecut prin istorie prin toate formele de agregare, transformându-se în timp din leagăn al civilizației în ABC falimentar, au avut ghinionul de a cădea într-o grupă cu Barcelona, Juventus și Sporting, sperând să scape, în ordine, cu onoarea cât mai intactă, cu puține goluri luate și cu o calificare in extremis în Europa League, o competiție în care o echipă precum Olympiacos ar putea face ceva mai mulți purici. Dacă nu, asta e: raki, un set de farfurii, Zorba și dimineață au uitat de orice înfrângere. Aseară a fost 2-0 pentru Juventus, italienii deblocând golurile după intrarea lui Higuain, ținut rezervă din cauză că a mâncat probabil prea mult cu o seară înainte.

Embed from Getty Images

Atletico Madrid – Chelsea 1-2

Fotbalul englez așteaptă de vreo 50 de ani momentul în care să se bucure pe bune de o victorie împotriva unei echipe din Spania. Chiar dacă răbdarea nu e tocmai caracteristica de bază a britanicilor, faptul că n-au avut alternativă la așteptare i-a împins pe băieți din spate în ultimii ani. Ei bine, a fost nevoie de un antrenor italian și de doi atacanți din Spania și din Belgia pentru ca englezii să reușească performanța de a băga fasole în paella. Bine, nu au bătut pe Barcelona sau pe Real Madrid, dar măcar cei de la Chelsea au un punct solid de plecare în încercarea de a face asta. De altfel, deși scorul ne arată că Chelsea a prins victoria în ultima fază a meciului, agățându-se de partidă ca Tom Cruise de avioane prin filmele cu spioni, desfășurarea de forțe ne-a demonstrat că Atletico putea lua vreo 5-6 goluri la primul meci de Champions League pe noul lor stadion fără să se plângă de destin, karma sau arbitri. E adevărat că și Morata a ratat cât pentru trei meciuri, încercând probabil să nu-i supere prea tare pe fanii din partea cealaltă a orașului, care încă plâng după Alvaro.

Paranteză: în grupa asta s-a mai jucat astăzi, ceva mai devreme, Qarabag – Roma. S-a terminat 2-1 pentru italieni, dar eram prea ocupați să râdem la Dinamo – Chiajna, deci nu vă putem spune decât că Azerbaidjan-ul e departe, dar că Baku merită o vizită.

Embed from Getty Images

CSKA Moscova – Manchester United 1-4

Treaba cu United e simplă: în vară, l-a adus pe Lukaku de la Everton, care de atunci marchează în ritm de kalașnikov (are 10 goluri în 9 meciuri), dărămând apărări cu fizicul lui de Gnohéré care a reușit în viață. Ei bine, imaginați-vă ce meci a reușit să facă Anthony Martial dacă la Moscova a fost desemnat jucătorul partidei în condițiile în care Lukaku a marcat de două ori. E adevărat că în apărarea rușilor s-au rezemat în gard doi pensionari de 38, respectiv 35 de ani. Dar Martial a terminat meciul cu un gol și două assist-uri, încălzind gazonul rusesc pentru Mondialul de anul viitor, în care Franța vine în plus în atac cu Mbappe, Griezmann, Lacazette și Giroud să le scoată pe urechi fotbalul lui Neymar și Messi. Dacă mai juca și Zidane, omul termina Mondialul cu 190 de assist-uri în 7 meciuri la ce poftă de goluri au geolgăii din atac.

Embed from Getty Images

Basel – Benfica 5-0

Dar ne îndepărtăm de subiect și nu facem bine. Am lăsat la final meciul în care s-a înregistrat scorul serii, fraților. 5-0 pentru Basel în partida cu Benfica, un scor pe care elvețienii nu l-au văzut în toată istoria prezențelor în Champions League. Mă rog, l-au mai văzut, dar se aflau de partea greșită a pumnului. De data asta, Benfica le-a ușurat munca celor de la Basel după ce Andre Almeida a luat cartonaș roșu direct după o încercare de asasinat live, dar nici măcar eliminarea nu explică modul mizerabil în care s-au prezentat portughezii la Basel. Mai ales că Benfica a rămas ciungă când scorul era deja 3-0 pentru Basel.

Cam asta a fost povestea celei de-a doua serii de meciuri din grupele Champions League. Au fost 48 de goluri în 16 meciuri, semn că, dacă aveați cumva dubii, e bine să ne mulțumim că echipele românești joacă în Europa League. Nu de alta, dar era păcat să stricăm media perfectă de 3 goluri pe meci cu vreun 0-8 în fața Barcelonei. Nu dăm nume.

Rezultate etapa 2 UCL

UEFA Champions League Table

Foto Nissan UCL

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply