UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG – Napoli 2-2: Paris în Țara Minunilor

Dacă vreți un rezumat pe scurt al serii cu numărul 6 din Champions League-ul acestui sezon, haideți să încercăm: fraților, a luat PSG-ul Liga și anul ăsta! Bine, recunoaștem, asta era o concluzie trasă în minutul 90+2 al meciului de la Paris, când încă era 2-1 pentru Napoli și nu se înfiora vinclul scuturat vârtos de Di Maria în prelungiri. Dar, oricum, fie că-i scot în final Liverpool și Napoli în grupe, înainte de revelionul de la Poiana Brașov, fie alde Dortmund în optimi, inevitabilul urmează să se producă și anul acesta.

Dar stați, nu care cumva să apăsați x-ul ăla, că avem și pe lung. De altfel, tot acest text va fi lung, dar direct și spectaculos precum o pasă a lui Jorginho sau, de ce nu, a lui Cicâldău, zis și Modric de la Malu’ Jiului.

Aceste cronici îți sunt oferite de:


PSG – Napoli 2-2

Văzându-l pe Mbappé sprintând nebunește pe ulița dreaptă din bulevardul lăsat parcă intenționat liber de Ancelotti, doar ca să rateze insistent singur cu portarul sau se centreze în inima bălăriilor, îți vine în minte vrând-nevrând o glumiță atât de terfelită și răsfolosită în fotbalul românesc încât autorul ei originar s-a pierdut precum cel al Mioriței, în meandrele neînregistrării la OSIM: “Și calu’ aleargă, dar nu dă lapte”. Expresie adaptată ulterior de Cornel Dinu în celebrul “E un jucător foarte muncitor, dar fotbalul nu-i șantier”.

Embed from Getty Images

Și tot e mai mult decât ce a făcut Neymar, care nici n-a dat lapte, dar nici n-a alergat. A reușit să se-ncurce în schimb într-un șut al lui Cavani la prima fază a meciului, ocazie cu care a flirtat cu o entorsă de cel mai nasol grad cel puțin, că uruguayanul venise chitit să dea în ea tare, ca la el acasă, în America de Sud. În rest, și Neymar și Cavani au cărat o minge prin întreprindere tot meciul, poate-poate își păcălesc șefii ăia bogați, dar mai puțin atenți la detalii, că ei chiar muncesc când vin la serviciu.

Embed from Getty Images

Napoli și-a amintit că, spre deosebire de bogătani, are atât antrenor, cât și mijlocași și-o înțelegere decentă asupra sensului fotbalului, iar Insigne a pleoștit o scăriță manufacturată pe loc peste Areola taman când Mbappe părea că poate să alerge util. Era 1-0 și avenirul nu arăta bine pentru vecinii cu pretenții, dar mai slabi la fotbal ai englezilor. Și-ai nemților. Și-ai spaniolilor. Și-ai italienilor.

Embed from Getty Images

Mario Rui a recurs la o autonesatisfacere în minutul 61, când a dat autogol și s-a făcut 1-1, nesperat pentru francezii care, deja ne-am lămurit, alergaseră până atunci ca mieii dintâi pe câmpii. Mertens, care a luat coronița și cărțile pentru premiul întâi pe sector la categoria omul meciului, a făcut 2-1 spre final, dar Di Maria a avut acea străfulgerare de fost mare fotbalist despre care vă spuneam în debutul acestui text: covrig aproape de vinclu dinspre dreapta spre stânga, cam ca Adi Ilie în vremurile bune. Sau cam ca Petre Gheorghe de la Motru în anii ’90. Puneți mâna și luați Youtube-ul la treierat, că se vede treaba că nu sunteți bine informați.

Embed from Getty Images

Cert e că, după ce fiecare echipă a jucat cu fiecare, PSG este pe locul 3 în grupă și se pregătește de o încleștare pe viață și pe moarte cu alde Krasnodar și Astana (ambele lidere de grupă), în tensionata primăvară a Europa League. Și haideți să nu mai glumim, că parcă o Europa League câștigată e mai bună decât un sfert de Champions League pierdut din nou.

Barcelona – Inter 2-0

Băi, voi vă dați seama c-a arbitrat și bietul Hațegan Barcelona într-un meci oficial, dar l-a nimerit tocmai pe ăla în ăla n-a jucat Messi? E clar, Dumnezeu n-a fost român nici în seara asta, ca de altfel în nici o altă seară din istoria universului. Și n-a fost nici nerazur, deși el săracul a încercat să-i ajute cât a putut, cu mâna aia ruptă care l-a ținut în tribune pe trimisul pe pământ post-Maradona.

Embed from Getty Images

E drept că faza dumnezeiască a zilei a venit tot de la Inter, când Brozovic l-a citit pe Suarez ca pe prospect și s-a culcat pe spate ca la plajă pe Barceloneta, în spatele zidului făcut de coechipieri, la o lovitură liberă bătută parșiv de uruguayan. Zidul viu tolănit în fața porții a oprit astfel un șut care altfel ar fi făcut 2-0, că Rafinha tocmai ce deschisese scorul după o pasă în mare scârbă a aceluiași Suarez.

În rest, Inter n-a emis pretenții de trimis partida în main event-ul serii de astăzi în cronica de pe blogul lui Meșter și a continuat să se apere bătrânește, plicticos și pe alocuri revoltător. A mai picat totuși golul lui Jordi Alba, cu o descindere direct din FIFA19 pe terenul de joc, după o urcare de robot sau, în fine, măcar de neom din banda stângă și o finalizare la colțul lung.

Embed from Getty Images

Inter rămâne totuși cu 6 puncte în grupă, iar pomul mult-lăudat cu crengi pe teren al lui Spurs are doar un punct până la momentul scrierii acestui text. Dar despre țeapa cu fotbalul britanic, în cele ce urmează.

PSV Eindhoven – Tottenham 2-2

Banii și PR-ul din fotbalul englez au luat-o razna și s-au dus mult înaintea fotbalului propriu-zis. E suficient s-o vezi pe Liverpool netrăgând vreun șut la poartă cu Napoli, pe United horcăind agonizant cu Valencia ori Juventus sau pe Spurs încurcată de Eindhoven, ca să realizezi că, cel mai probabil, am fost luați de val și că noi, ăștia care suntem fani ai Premier League, nu ne prea uităm la fotbalul care trebuie.

Alderweireld a făcut o ”mezagă” (pentru necunoscători, vedeți prestațiile de ”Mihail câine de circ” ale lui Teddy Mezague, fotbalist cu carnet de sportiv la Dinamo) la început de meci și mexicanul venit în Olanda ca să facă bani pentru gurile ălora mici a părut să fi tras Lozanoul câștigător. Englezii au întors și-au ratat 3-4 ocazii cât egoul lui Elon Musk până când Hugo Lloris a ieșit din poartă cu inconștiența cuceritoare cu care Bogdan Stelea se aruncase să-i rupă gâtul lui Owen la Europeanul din 2000: fault și roșu direct. A urmat un gol de 2-2 al lui De Jong pe final, doar cât să-și reamintească englezii că sunt ciuci ale bătăilor cam la toate sporturile pe care i-a pus naiba să le inventeze.

Embed from Getty Images

Liverpool – Steaua Roșie Belgrad 4-0

Ok, mai există și echipe britanice care scot rezultate, mai ales dacă joacă cu Steaua Roșie Belgrad, acest FCSB al Europei de Rest. Sârbii erau favoriți clari să ia astăzi bătaie cu Liverpool, dar nu i-a prea interesat. Așa e când d-abia dacă apuci și tu să joci un prim meci în Champions League pe la Paris, iar UEFA deschide analiză și presa începe să strige “Hoții!”: nu te mai crede nimeni că poți să faci măcar un egal când te duci să intri și tu-n pozele de grup cu Salah și să alergi după minge ca pisica pe terenul unei echipe chiar mari.

Sârbii au venit să facă figurație cu mult public și pe Anfield și au comis și două penaltiuri, doar așa, ca să fie siguri că iau multe. Parcă ne va părea și rău dacă cumva frații noștri săraci de la Napoli nu se vor califica din grupa asta (în care mai sunt Liverpool și PSG) doar din cauza egalului ăla de la Belgrad.

Embed from Getty Images

Borussia Dortmund – Atletico Madrid 4-0

Dacă vă spunem că Borussia Dortmund a dat 26 de goluri în ultimele 6 meciuri, voi ne-ați putea spune ”da, bă, dar au dat cu nemâncați d-ăștia gen Aachen și Augsburg”. Ceea ce e corect, doar că pe lista de nemâncați s-a adăugat de aseară și Atletico Madrid, echipă căreia-i dai gol mai greu decât îi este lui Tudorel să devină un tip carismatic. Am săpat adânc în analele osoase și contondente ale echipei lui Simeone și am descoperit că ultima dată când a luat Atletico bătaie la mai mult de 3 goluri diferență a fost pe 24 septembrie 2011, 0-5 pe Nou Camp. La Barca jucau Abidal, Dani Alves, Xavi, Fabregas și David Villa (pe lângă ăștia veterani de acum), iar pe Atletico o antrena Gregorio Manzano. Știți ce alte echipe a mai antrenat Manzano, de-atunci? Beijing Gouoan, Shanghai Shenhua și Guaizhou Hengfeng, lăsați-o dracului de treabă, că e rușine mare ce-a fost azi în Germania!

Embed from Getty Images

Culmea e că cel mai tare s-a făcut de râs nu Atletico, c-a luat 4-0, ci Hakimi, c-a dat doar trei pase de gol din patru goluri în total. De notat totuși că senzaționalul marocan (19 ani, împrumutat la Dortmund de la Real Madrid, deci cam singurul jucător al Realului care joacă fotbal în perioad asta) a dat trei pase de gol din trei, pentru că golul 4 nu a fost cu assist, ci cu minge venită de la adversari. Deci s-a pus. Dortmund face 9 puncte în grupe și-i lasă pe ăștia de la Atletico să se bucure c-au nimerit într-o grupă în care horcăie a ciment Monaco și Bruges, care s-au încurcat unii pe ceilalți precum sărăcanii incapabili să o dea la pace măcar cât s-ajungă unul dintre ei să-și spună părerea în fața șmecherilor.

Embed from Getty Images

Club Bruges – AS Monaco 1-1

Văzându-l pe Thierry Henry pe banca lui Monaco ferchezuit, cu acea siluetă încă impecabilă, parcă gata să intre în teren oricând, ni s-a făcut dor de fotbalul de altă dată. De un fotbal cu fotbaliști, nu cu circari frezați și, cu siguranță, nu cu prieteni ai fotbaliștilor precum cei care ni se perindă prin față ca ieșiți dintr-o menajerie a rebuturilor, prin Liga 1.

Embed from Getty Images

De la Henry la Chadli: așa s-ar putea descrie, pe scurt, prestația lui Monaco de la Bruges. Henry și-a început cariera la Monaco, pentru care a înscris 80 de goluri în 105 meciuri, în primii ani de carieră. Astăzi, pe același flanc stâng al lui Monaco joacă Nacer Chadli, traseist fotbalistic de înaltă mediocritate, un băiat presupun de toată isprava, dar care altfel reprezintă cu succes zona tractoristă a fotbalului mare.

Monaco a fost călărită cu nerv și sârguință de Bruges, reprezentanta unei țări care a dat alcoolismului și diabetului mai mult decât a dat vreodată sportului. S-a terminat 1-1 cu noroc, mai ales pentru că un tânăr de culoare venit să se afirme în patria multiculturalismului, Lois Openda pe numele său original, a reușit să rateze cu dinaintea goală în minutul 90 plus 3. Data viitoare, că oricum nu contează.

Embed from Getty Images

Galatasaray – Schalke 0-0

Galata cu Schalke a fost meciul ăla la care nu s-a uitat nimeni la televizor din moment ce la turci nu mai joacă niciun român, iar ăia care l-au văzut pe stadion probabil au regretat c-au pierdut atâta amar de fotbal jucat pe restul stadioanelor, bașca bere consumată în liniște în contexte laice, la ei acasă. S-a întâmplat doar un gol anulat corect pentru nemți, și-n rest bună înțelegere între popoarele pretine, care au mai adunat puncte la teșcherea și par capabile să se bată cu Porto ca să se califice mai departe, unde vor juca rolul de victime ale te miri căror miliardari cărora li se înroșește cardul de rușine când primesc salariul lunar de la club.

Lokomotiv Moscova – FC Porto 1-3

A nu se înțelege totuși că Porto sunt niște rapsozi la buhai care-și cântă fado-ul depresiv și ineficient prin grupa D. Portughezii au bătut lejer la Moscova, cu 3-1. Nu că celelalte echipe nu i-ar fi călărit relativ lejer pe ruși, dar Porto are avantajul că a bătut și pe Galata acasă, bașca a muls-o de-un egal în Germania, semn că vinul de Porto o fi el dulce, dar și când îți leapădă una-n moalele capului, ți se cam taie picioarele. E adevărat că nici grupa asta nu e tocmai una ciampionsleaguistică, ci mai degrabă europaleaguană, așa că ăștia să zică mersi că au avut cădere la bile și să tragă un pic de ei acum, când mai pot și ei s-adune câte-un punct, două, că-i bun la ten și la conturi.

Embed from Getty Images

Următoarea serie de Champions League e peste două săptămâni, adică 6 și 7 noiembrie, și-o să găsiți meciurile cu râsete bine articulate la capătul lor tot aici. Grijă mare la cel fel de fotbal vă uitați până atunci. Noi am văzut niște crime recent comise împotriva acestui frumos care aproape că ne-au făcut să ne îndoim că vrem să continuăm să urmărim fenomenul. Nu lăsați lenea de a apăsa telecomanda să strice fotbalul pentru voi, prieteni. Hai ai noștri.

Andrei Manțog on Facebook
Andrei Manțog
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.

6 Comentarii

    • Acum știi cum e, la televizor sunt multe goluri rezumate, dar puțin scris. Nu poți cu ambele-n căruță :)

  1. De meciurile de tenis de la turneul campioanelor nu vă atingeți? Sau faptul că Halep nu joacă nu prea mai e interesant? :D

    • Pe tenis nu avem în program decât Grand Slam-urile. Poate pe viitor.

  2. Parca incepe sa-mi salte inima de bucurie cand aud si despre ai nostri in Liga Campionilor: pasa impresionant de lunga a lui Cicaldau, laudatul muncitor Banel, in zicerea lui Cornel Dinu, vinclurile lui Adi Ilie, isprava horror a lui Stelica si, mai ales, povestea emotionanta a popularului fotbalist Petre Gheorghe. Nu dam socoteala nimanui, toate astea-s cat o prezenta in C.L. !

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.