UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Bayern München 2-2: Real morbid

Foto Nissan UCL

Când jucăm
Fotbal, noi
Ajungem
În finală.
Și când nu jucăm
Fotbal
Ajungem
Tot acolo.

Iată genul de haiku pe care fratele Sergio Ramos ar putea să și-l tatueze pe piele dacă mai are vreun centimetru pătrat liber pe acolo. Iar dacă nu mai are, să mai șteargă din alea vechi cu ”Marcela” și ”Power Rangers”.

A tunat și a fulgerat, iar Realul s-a calificat într-o nouă finală de Liga Campionilor. A treia la rând. Ultima oară când se întâmpla o chestie de genul ăsta, Adrian Ilie încă juca fotbal, iar Federer tocmai trecea la profesioniști. Atunci era cu Juventus, care defila ca românul prin lanul cu rapiță la finalul anilor 90. E ridicol și nu vrem să avem de-a face cu astfel de reușite care intimidează. Și numai el, Zinedine Zidane, Marele Chel Golan, putea să termine la o mie de puncte în spatele Barcelonei și, totuși, să fie mai antrenor decât toată antrenorimea din La Liga la un loc. Dați cu roșii, dați cu angry react, să fim și să fiți sănătoși – acesta e adevărul.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Nissan UEFA Champions League

Meciul a început repejor, iar arbitrul Cüneyt Çakır, acest Emil Boc al arbitrajului internațional, s-a văzut nevoit să fluiere a gol (în fluierașul lui de băiețel mare) încă din minutul 3. Când noi, ăștia mai bătrâni, ne uitam la Gică și la Batistuta cum făceau istorie în SUA 94, Corentin Tolisso abia se năștea. La doar 23 de anișori, băiatul ăsta vede jocul de fotbal așa cum nea Piți îl vede pe cel de barbut. Centrarea lui ajunge la Kimmich, după o scurtă bâlbâială a apărării Realului, iar tipul face 1-0 (VIDEO). Și astfel, fanii lui Bayern de pretutindeni începeau să spere la calificare.

Embed from Getty Images

Desigur, dacă nu ai inceput să privești fotbal alaltăieri, știi foarte bine că Realul nu prea pierde calificări acasă. Și, dacă le pierde, nu le pierde de la 2-1 în deplasare cu gol luat în minutul 3 din cele 90 ale returului (fanii lui Juventus încă sunt pe aici și știu cum e cu astea, nu mai insisităm). Așa că nemții, săracii, se amăgeau. Dar i-am lăsat să se amăgească, nu ne-am băgat peste ei, că nici eu nu se bagă peste noi când facem calcule cu coeficienți UEFA. Iar băiatul ăla care se ocupă de conturile de social media din timpul meciurilor… aș vrea să-l întâlnesc. Omul este, probabil, fix ca mine și ca tine când joacă echipa preferată, atâta doar că are o audiență de 4,5 milioane de inși.

Primul moment de ”ți-am zis io, mă?” a venit rapid, prin minutul 11, când Karim Benzema a spus prezent la centrarea lui Marcelo (VIDEO). Lumea știe foarte bine ce caută Marcelo în echipa Realului, dar aceeași lume pare să aibă scurgeri de memorie când vine vorba de Karim. Cumva, oricâte boabe de geniu ar da și oricâte pase de geniu le-ar servi tovarășilor săi, e nevoie mereu de reconfirmări din partea lui. Din fericire, Ronaldo și Zidane se pricep la fotbal #umpicuț mai bine decât populația Terrei cu acces la internet și-l păstrează acolo unde îi este locul. Golul lui Benzema mai punctează o statistică de care s-ar jena orice echipă cu pretenții de Europa: carevasăzică, 42 de meciuri consecutive jucate acasă, în Liga Campionilor, în care Madridul dă gol. Pentru adolescenții tocmai reveniți din Vamă care ne citesc, e ca și când ai încerca să-l convingi pe tac-tu de 42 de ori să-ți dea bani de bere și să-ți iasă șmecheria de fix 42 de ori.

Embed from Getty Images

La 1-1, într-o frumoasă seară de marți, madrilenii cântau deja pe versurile de la Pasărea Colibri: Banii nu contează, dar e grozav să-i ai / Și toate-au fost grozave în acea zi de mai. Mai ales că a doua zi, adică pe 2, Madridul are liber, din motive de Fiesta de la Comunidad de Madrid. Deci mahmureală pentru toată lumea!

Ca o mică paranteză, meciul ăsta a fost unul din alea rare în care Ronaldo nu înscrie, însă aleargă de nebun de la o poartă la alta. Că așa i-au spus lui antrenorii: ”Cristi, ai n-ai mingea, fugi spre o poartă”. Și dacă tot vorbim de lucruri speciale, în seara aceasta ne-am convins că tot ce-ți trebuie în viață e un pic de baftă și un pic de Costa Rica. Navas e genul ăla de portar care se aruncă și-n foc pentru tine, dar, dacă-l prinzi într-o zi de visare, e mai predispus să-ți dea foc. Nu a fost cazul azi. Băietul a scos din toate pozițiile, de Heynckes mai avea un pic și suna el însuși la SMURD, just in case. Dincolo, portarul Ulreich își făcea părinții mândri, cu parade în fața lui Ronaldo, care, așa cum știți din presa de scandal, are 15 goluri sezonul ăsta de Ligă. Statistică prin care, să recunoaștem deschis, observăm un eșec major al carierei portughezului: Cristi se clasează abia pe locul al treilea în clasamentul marcatorilor pe sezoane, după Cristiano Ronaldo 13-14 și Cristiano Ronaldo 15-16.

Embed from Getty Images

Sergio Ramos a bifat și el o performanță excelentă, pe care a văzut-o o planetă întreagă: nu a fost eliminat. Dacă un stadion întreg aplauda la final și nu știați de ce, ei bine, de-aia: îl omagiau pe Sergio. Iar acesta, încurajat de faptul că a trecut o repriză și nu a luat nici măcar cartonaș galben, a avut o ocazie bună de gol, în minutul 28. Însă lovitura lui de cap s-a dus în plasa laterală. E frumos să-l urmărești pe Sergio cum își face loc în careul advers, ca un corporatist în vagonul de metrou. Recomandăm experiența.

Embed from Getty Images

Băi fraților, fotbalul este atât de tâmpit uneori! La final de repriză, când s-a sunat de intrare, băieții din München păreau echipa mai bună. Ba mai mult, parcă pentru a încerca să ne arate câți oameni neutri s-au uitat la meci fără să folosească peoplemetrele, Marcelo a făcut un henț cât freza-i de broccoli în careu, însă Çakîrimea Sa nu l-a văzut (VIDEO). Asta-mi amintește de pățania unui prieten căruia i s-a furat bagajul de pe bandă, în Otopeni, la aterizare. A făcut plângere imediat la poliție, însă ofițerul i-a explicat foarte sincer că, din păcate, camerele video nu bat până acolo, așa că misterul trollerului va rămâne, cel mai probabil, neelucidat. La fel și cu Çakır și lipsa unui VAR taman când îți arde buza mai tare după el.

Embed from Getty Images

Și, cum ziceam, am văzut instantaneu numărul de neutri care s-au uitat la meci, pentru că s-a prăvălit basculanta cu sfinți spre Madrid cum se prăvăleau concetățenii noștri acum vreo zece ani spre același oraș. Că Real a plătit arbitri și că UEFA vrea că Madrid să ia al treilea trofeu consecutiv. Dacă ne întrebați pe noi, credem că motivele sunt mult mai simple: Çakır e varză cu bacon, iar ăștia de la Real au noroc cu carul. Că doar nu credeți că aleargă Florentino Perez după arbitri cum alerga Becali după Gloria Bistrița pe vremuri: “Bă Çakır, vezi că face Marcelo henț în careu în prima repriză, da’ tu fă-te că te legi la șireturi și-ți dăm moca un chioșc lângă Bernabeu ca să faci șaorma în zilele de meci. Ies bani frumoși, ne-a zis ăla de ne-a arbitrat cu Bayern anul trecut”.

Embed from Getty Images

Înapoi la fotbal. În primul minut din repriza a doua, nemților parcă le-a luat Dumnezeu mințile, cum ar spune Evenimentul Zilei. Tolisso, pe care l-am lăudat pentru viziunea sa din teren, a dat o pasă înapoi la portar așa cum returnezi o carte pe care ai ținut-o cam mult. Iar recipientul cărții, jenat și el de jena ta, nu știe dacă să o primească în brațe sau să o degajeze dracului din perimetru. Bietul Ulreich a comis una dintre cele mai haioase și triste greșeli din câte a văzut Liga Campionilor (VIDEO). Chiar și listuța cu care comentatorii de la ProTV vin pregătiți (doar-doar o comite careva) parcă a fost insuficientă. Luft-alunecare-uitare-beznă-totală și mingea s-a scurs pe lângă el precum demnitatea pe lângă Dică. La ora la care scriem aceste rânduri, nu știm care e explicația pentru gafa asta, dar putem intui dialogul dintre portar și presă.

– Cum a fost, Sven, la golul ăla?
– Care gol? va răspunde el, naiv ca toții marii jucători.
– Al doilea.
– Al doilea al lor sau al nostru?
– Frate, ești cu capu’? Știi la ce ne referim. Ce-a fost de-ai bostănit-o acolo?
– Aaa, păi, cum să fie? Nu-i vina mea: eu am vrut să o prind în brațe, dar Hummels a țipat s-o las, că n-am voie. Am lăsat-o.

Embed from Getty Images

Iar acolo, la pândă, aștepta bărbosul de Benzema, care doar a pus latul. Cam acolo s-a jucat semifinala asta în care apărările celor două echipe au arătat părăsite ca gara din Fălticeni, pe alocuri. Iar Karim a zis bogdaproste, că are și el recordurile lui de bătut, chiar dacă nu sunt atât de high-profile ca ale colegului pensat și musculos din atac. De exemplu, mai are doar un gol și-l egalează pe Van Nistelrooy la numărul de goluri marcate în Champions League (56).

Embed from Getty Images

Următorul punct de inflexiune al meciului a fost bifat în minutul 63, când James Rodríguez a decis că e ok să muști mâna care te-a exilat în Bavaria. Varane îi blochează șutul, dar tot columbianul e primul la minge pe respingere (ați ghicit, apărarea Realului era ațipită în colțul opus al careului). Șut și gol pe sub Navas, însă James e băiat de comitet și nu s-a bucurat la gol (VIDEO). În fine, pe fața lui scria cât casa “Băi, mă scuzați că v-am dat gol, dar mai dați-vă-nspre spanac, că bine v-am făcut”.

Embed from Getty Images

Prin 2004, în aceeași situație era și Morientes la Monaco, care însă chiar i-a scos pe Real atunci din Ligă. După golul lui James, fără îndoială, au fost destui fani pe acolo care i-au strigat cam cum strigă unii la jandarmi: ”bă, până la urmă, nu uita cine îți plătește salariul”, dar chiar nu e cazul. La 2-2, aveam iarăși meci, iar băiatul angajat pe PFA la club puncta cum se cuvine momentul.

Pe finalul meciului, când ratările se înmulțeau iar tensiunea creștea, Asensio a rămas întins pe gazon câteva secunde după ce s-a întins defazat după o minge, prilej pentru James să dea mingea afară, pentru ca fostul său coleg să primească îngrijiri medicale. A fost prea mult pentru bătrânul Heynckes, care n-a venit la Munchen să asiste la porcării din astea, ci să-i scoată pe oamenii ăia din rahat. Așa că James s-a văzut înlocuit pe dată cu Javier Martinez, instruit de Jupp să nu care cumva să mai dea mingea în aut nici măcar dacă lui Ronaldo îi curge sânge din sfârcuri.

Adevărul e că noi îl așteptam pe Ronaldo să-și etaleze mărgica obișnuită pe final de meci, dar când e de apărat o calificare în finala Ligii Campionilor, te mulțumești să-ți ajuți colegii mai puțin talentați din apărare. Deci, iată-l pe Cristobal recuperând mingi în propria jumătate de teren și declanșând el însuși contraatacurile Madridului. În loc de recital CR7, am avut un recital Navas de mai mare frumusețea. Nu știm cât este noroc, cât plasament și cât reflexe exersate (VIDEO și VIDEO, de exemplu), dar dacă ai parte de un portar care te scoate din belele în multiple ocazii, pe final de meci, cu finala pe masă, apăi bravo ăluia care l-a adus la club. Vorba înțelepților cu medalii la gât: cu cât muncesc mai mult, cu atât parcă-s mai norocos.

Embed from Getty Images

În rest, numai de bine despre apărarea Madridului, care a jucat în meciul ăsta de parcă toți titularii au fost suspendați și s-a făcut casting pentru băieți care seamănă cu Varane, cu Ramos și cu Lucaz Vazquez, pe care Zidane l-a trimis să joace fundaș dreapta, la șto. Așa s-au căscat niște găuri atât de mari prin apărare, încât de prin minutul 70 încolo ne cam era rușine de rușinea lor de semifinaliști de Champions League.

Cu toate astea, și cu băieții din atacul lui Bayern e oablă treaba: au tras spre poartă de 22 de ori, au nimerit-o de vreo 10 ori, da’ când n-a fost gol, a fost Navas. Și când n-a fost Navas, au fost aerieni. V-am zis că parte din tactica lui Zidane e pe bază de zeamă de noroc, degeaba continuați s-o dați pe-aia cu arbitrul. Păi dacă o vârau în ațe Lewandowski și James și toți ceilalți care au ratat cât pentru 27 de meciuri, mai vorbeam noi acum de Cuneyt, omul-trompetă? Nu mai vorbeam, că n-aveam de ce.

Embed from Getty Images

Ce concluzii să mai tragi după un meci de genul ăsta? Dacă ai ceva bun simț, niciuna – te uiți la highlights și aștepți a doua semifinală. Dar noi n-avem, așa că încercăm una simplă, cum suntem și noi: El Madrid es el Madrid. Asta una la mână. Doi: Bayern reușește să-și păstreze destui nemți în lot, dar unde este acea nemernicie nemțească de care tot fotbalul european se temea într-o vreme? Este în gheata lui Ribery, care a cam obosit, și în a lui Lewandowski, care rupe cu Mainz, dar dispare cu Varane. Ups. Așadar, dacă spiritul lui Totti nu ne face vreo nefăcută, să așteptăm cuminți Liverpoolul să vină la masă. Realul a scos tacâmurile bune.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Foto Nissan UCL

Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

2 Comentarii

  1. De cand si-a tuns Don Keylor freza aia de Miron Cosma wanna be, parca apara mai bine!
    Ii optura viziunea, sau ceva, ca nu-mi explic. :D

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.