UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Bayern München 4-2 (după prelungiri): Arbitragic

Deși de-abia a trecut Paștele, aseară ne-am permis o aroganță. Am șutat un lob peste 40 de zile și am trecut deja la Înălțare. Înălțarea fotbalului din UEFA Champions League. S-a-ntors fotbalul ăla bun ca un cozonac făcut în casă și mâncat pe nerăsuflate, sătui fiind de cozonacul ăla din comerț, cu urme fine de rahat. După un weekend în care fotbalul românesc și-a continuat urcușul pe dealul patimilor întrebându-se de unul singur cine-a pus “gol” în “Golgota”, ne-am lepădat de el cum a facut Șumi cu pariurile, ca și cum ne-am scutura din poală niște firimituri de drob, și ne-am pregătit de Champions League. Noi și Borcea. Cu mențiunea că, în cazul nostru, antrenamentul a avut efect.

REALMADRID-BAYERN MUNICH

Știți de ce se dau fotbaliștii Realului cu gel? Pentru ca părul să reziste și in prelungiri. Deși, fie vorba între noi, lui Sergio Ramos i-a cam intrat în ochi la un moment dat. De partea cealaltă, Ribery și-a zdrelit prin păr cu dalta numărul 7. Probabil că între timp, pentru a uita de acest episod trist din viața sa, și-a făcut deja programare la hairstylist, acest frizer cu prețuri deocheate, ca să se tundă ca Robben.

A fost Real Madrid – Bayern Munchen, fraților. Retur așteptat cu câte 20-30 de unghii între dinți – găsim noi pe undeva o mână de ajutor la nevoie – de fanii ambelor echipe. Din motive diferite. Dacă pentru madrileni părea un meci relativ ușor după ce bătuseră cu 2-1 în deplasare cu tendințe de asalt armat asupra adversarilor, nemții s-au adunat de prin ring, pe unde se împrăștiaseră după repriza secundă a meciului tur, și încercau să comploteze strategic și matematic împotriva adversarilor lor ceva mai latini și – pe cale de consecință – ceva mai puțini atenți la detalii precum statistică și probabilități.

Momentul sponsorului:

Bale iubim tehnica

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Dar, peste toate, în așteptarea fotbalului, meciul dintre cele două echipe s-a îndoit la un moment dat ca orașele din Inception sub presiunea arbitrului maghiar Viktor Kassai, al treilea est-european cu acest prenume care reușește performanța de a strica jucăria când ți se pare că toate mecanismele sunt unse perfect. Nentu’ Kassai a stricat o bunătate de meci cum strică gospodinele cozonacul uitând să bage-n el umplutură, dovedind că de la fabuloasele dueluri Mezőkövesdi – Honved din liga maghiară până la umilul Real – Bayern chiar și sunetul fluierului își cam pierde viteza dictată de fizică. Dar despre asta vom vorbi în detaliu ceva mai încolo. Până atunci, să vedem cum s-au mișcat dansatoarele până spre final, când Kassai și-a cam băgat fluierul în el de fotbal de Muzeu de Artă.

Real Madrid – Bayern München 4-2 (după prelungiri)

În prima repriză am stat și ne-am uitat cu poftă la o încăierare între doi berbeci trecuți fără nicio emoție prin Paște. Nemții au început ceva mai cu sânge-n coarne, mânați de nevoia acută de goluri, și i-au impins pe spanioli spre careul lor cu elan de autospecială blindată. Alcantara și Ribery șutează însă cu foarte mult spor pe lângă poartă, apoi același Ribery încearcă să le deșurubeze coloana spaniolilor, însă pe lângă el se află atât de multe tricouri albe, încât zici c-a nimerit la vreo grevă de la Apaca.

Același Ribery îl învață pe Modric astrofizică, strecurându-i mingea prin gaura neagră căscată între picioare, iar croatul are nevoie de câteva momente pentru a se prinde dacă la capătul tunelului apărut brusc e o luminiță sau chelia lui Robben fugind spre semifinale. Ronaldo alunecă și lovește cu palma în gazon, demonstrând că și Alibec poate fi sursă de inspirație pentru fotbaliștii mari. Undeva în înaltul tribunei VIP, Florentino Perez o sună pe mama lui Cristiano: “Bună ziua, doamnă, cât mai e kilu’ și cât ziceați că mai are termen de valabilitate?”

Dar portughezul aude tot. “Adevărat a înviat” pare că zice Ronaldo, ridicându-se după o ciocnire cu Hummels în care neamțul cu mai multe postere în camerele fetelor decât ale băieților demonstrează încă a mai păstrat în el o umbră din Zidul Galben. Spre finalul reprizei, spaniolii își aduc aminte că un 2-1 ține umbră doar cât să nu te asfixiezi și încearcă să trotileze poarta apărată de Neuer. Au fost vreo 4-5 ocazii crunte în care Ronaldo și Kroos, ultimul fost pionier în trupele speciale bavareze, n-au reușit decât să-i transforme pe fani în pompe submersibile de sânge, carne și sfinți. Iar bombardamentele s-au calmat brusc la pauză, pe când cavalerul fluierului nu avea încă nevoie de zece echipe de PR pentru a-și apăra cauza.

Cumva, repriza a doua o imită pe sora ei de puțin mai devreme și începe cu Bayern năvălind ca turcii la referendumul care oferă puteri sporite lui Erdogan, dar stați puțin că ne cam îndepărtăm de subiect. Nemții preiau însă modelul otoman clasic, otrăvind sticlele de energizant și pârjolind gazonul cu tălpile lui Robben, care aleargă la 33 de ani de parcă a fost produs prin încrucișare între antilopă și ghepard. Bernabeu se răsucește în mormânt când Marcelo scoate cu ajutorul imensului său cap un gol aproape marcat de pe linia porții. Același Robben era la capatul șutului, înjurând în olandeză, ca să nu îl înțeleagă nimeni din galaxia asta vreodată. Tot el scoate penalty la faza următoare, când Casemiro intră la gleznă ca mașina de treierat prin grâu, semn că a înțeles parțial ce scosese Robben printre molari. Probabil că prin unele zone din Brazilia se vorbește un dialect flamand pierdut în spațiu.

Lewandowski bate lovitura de la 11 metri, în timp ce românii scuipă în sân și aprind în semn de respect o petardă rămasă prin cămară de la meciul cu Polonia. Navas se aruncă în stânga, mingea pleacă invers, știți voi placa clasică a comentatorului cu șutul elegant imparabil care putea fi invers dacă portarul avea inspirația de a-și schimba direcția ca acul de la busolă.

În fine, se face 1-0. 0-1, de fapt, să păstrăm ordinea numerelor de pe tricou și a limbilor pe tabelă. În timp ce toată lumea era cu ochii pe Cristiano, Marcelo se transforma ca la Pokemoni din Charizard în Charmander apoi în Charmeleon, întrebați-vă copiii cum e cu astea dacă n-ați înețeles nimic. Cert e că brazilianul începe să scoată flăcări pe nări – cu grijă, să nu se ardă pleata – și face un slalom pe partea stângă, apoi centrează în fața porții, unde n-a venit nimeni la întâlnire, ca-n filmele începute prost.

Dincolo, se vede treaba că Robben nu e fan Pokemoni, el joacă în reeditarea basmului “Tinerețe fără bătrânețe”, în care Ronaldo face pe zmeul și se învârte de-un contraatac în care doi de-ai lui aleargă ca disperații pe lângă el, sperând că portughezul le rupe și lor un colț de Balon de aur. Dar Ronaldo nu pasează, pentru că e ocupat cu ale lui și pare că s-a încălțat invers în meciul ăsta.

Doar pare. Nici n-apuci să termini de zis nasoale despre Ronaldo, că-l vezi stând la pândă în spatele lui Lahm, în careul nemților, așteptând centrarea balistică a lui Casemiro ca s-o mângâie suav cu capul și s-o trimită pe lângă un Neuer care se încruntează și ia portavocea, țipând cu voce răgușită: “Băi, da’-l mai lăsați mult pe ăsta nemarcat prin careu, câte dracu’ credeți că pot scoate pe lungimea a două manșe?”

E 1-1, scor care-i liniștea temporar pe abonații de pe Santiago Bernabeu, din primul rând, până în ultimul, de unde nu-ți dai seama cum se cade de viitoarele greșeli ale arbitrului Kassai (v-am avertizat, urmează povești care vă pot afecta emoțional).

Nu trec însă nici două minute și Sergio Ramos, specializat în operații fără anestezie spre finalurile de meci, simte că lipsește ceva, că tot se apropia Apocalipsa. Așa c-a băgat mingea-n poartă, cu mențiunea că-și uitase busola la vestiare, lângă ceara de păr. Autogol și e 2-1 pentru Bayern. Televiziunile încearcă să demonstreze că înainte de autogol am avut un pui de offside. Dar ele nu știu ce urmează.

Ronaldo se activează, vrea încă un gol și 5 statui în Portugalia, iar Bayern are mănuși roșii de box în loc de tricouri și ripostează. Iar Real respiră greu, ca-n Star Wars. Și atunci, într-un moment care nu ne va lăsa niciodată să ne prindem cum s-ar fi terminat dubla asta jucată exclusiv pe teren, intră pe gazon Viktor Kassai, cel care avea să promoveze în următoarea jumătate de oră – involuntar, dar absolut perfect – introducerea arbitrajului video ca metodă de eliminare a schingiuirii de eră veche a fotbalului cu ajutorul fluierului.

Nici nu știm cu ce să începem, În primul rând, Casemiro e iertat de al doilea galben după vreo 4 intrări ca la poarta vasluiană, iar la câteva minute distanță Vidal e eliminat și primește harta spre dușuri după un tackling mai degrabă de manual decât de film horror. Nemții contestă cartonașul roșu fluturând regulamentul, Vidal s-ar trage de păr de uimire, dar nu mai are decât o creastă aranjată probabil cu adeziv de gresie, iar din fața televizoarelor rămâi cu impresia că acest episod cu urme de rânced ar fi putut fi evitat elegant dacă Vidal ar fi fost eliminat cu câteva minute înainte, când merita să fie scos la pensie fără risc de cataclism.

În fine, e haos pe EKG-ul lui Santiago Bernabeu, e ca atunci când te dai în montagne russe după ce tocmai ai băgat la maț de Paște. Ți-e rău, dar ți-e și bine, simți adrenalina și-ți bipăie telefonul, că-ți scriu prietenii, cocoțați și ei tot într-un trenuleț pe șine. Spre final, pulsul revine la normal. Vin prelungirile. Real are un om în plus și probabil că se gândește să atace, dar pe de altă parte nu-i poți ignora pe nemții ăștia de la care te poți aștepta la orice, numai să o lase moale când le țâțâie intercostalii nu. Tocmai când gândeam cu voce tare, Ancelotti face o paranteză și îl scoate în minutul 88 pe Lewandowski. Practic, mașina germană comandată pe net a cam rămas brusc fără putere. Și, după cum se va vedea în următoarele minute, când Hummel, Robben și Boateng începeau să atârne pe teren ca rufele pe sfoară, și fără electromotor, roți și volan.

Prelungiri. Asensio și Ronaldo îl încălzesc pe Neuer pentru mișcarea care va urma și care va fi foarte grea pentru neamț: aplecarea și culegerea mingii din poartă așa cum culeg copilașii ouăle roșii lăsate de iepuraș în iarbă. Iepurașul Ronaldo, care e dreptaci de cele mai multe ori, preia pe piept centrarea lui Carvajal și trimite șiret cu șiretul piciorului stâng pe lângă Neuer. Offside de un metru, dar parcă nemții nu mai au nici măcar energia de a comenta. Măcar pe-asta i-o poți imputa mai degrabă asistentului decât centralului. Mai diluăm puțin vorbele de duh pe tot terenul, vorba aia.

Apoi se deschid porțile timpului ca într-un film western și apare minutul 110, zis și minutul prelungirii zilei a șaptea, în care Dumnezeu s-a odihnit. În locul lui, a intrat Marcelo, care a arestat mingea pe la mijlocul terenului și a luat la rând nemții, răzbunându-se din gleznă pe acel 1-7 de la Mondialul de acum trei ani. Un Marcelo care nici n-are nevoie de bentiță ca Griezmann ca să-și țină pletele-n vânt ajunge astfel în ritm de samba de la centru până în fața porții, de unde îi trimite lui Ronaldo, aflat, evident, în offside, doar deja ne-am prins că asistenții și centralul acestui meci au fost aduși de la curling, unde offside-ul se învață abia la pensie. De unde și vorba portugheză “CR7 și ți se va da”.

S-a făcut deci 3-2, iar de aici jocul a început să curgă ca pe Niagara peste nemți. Peste 2 minute, Asensio trece de Hummels și devine primul om din istorie care nu-i pasează lui Ronaldo, liber în fața porții. Dar face el, singur-singurel, 4-2. Paradoxul ar fi ca Ronaldo să-l considere un egoist.

S-a terminat 4-2. “S-a terminat 4-2!” îl anunță Muller pe Robben, care încă alerga din inerție, ca un perpetuum mobile. Lewa se duce la Ronaldo, îl ia în brațe și pare că îi zice “Ai marcat de două ori din offside”, iar Ronaldo îi răspunde ceva, să sperăm că nu “Lasă, boss, c-o dregi tu cu România, țară cu capitala la Budapesta”.

Kassai a auzit, probabil, discuția celor doi, dar n-a zis nimic, până la urmă știm că ungurii au fost primii în Ardeal, unde au învățat probabil cum să fluiere strâmb după oi. Rușinat de șutul lui Carvajal respins de Neuer, la care nu a dat corner, de offside-urile de la golurile 2 și 3 ale lui Ronaldo, de cartonașul roșu arătat lui Vidal, aiurea-n tramvaiul care duce spre autogara Militari, de unde iei un microbuz spre județul Giurgiu, unde ar fi putut arbitra Kassai dacă scăpa nebătut de suporterii-săteni.

Și uite-așa, Real Madrid obține a șaptea calificare consecutivă în semifinalele UCL. În alte știri, Ribery chiar trebuie să scape urgent de “7”-le ăla din păr. În final, știm că nemții nu-s bătuți decât atunci când urcă în autocar. Se pare însă că dacă șoferul autocarului e maghiar, acesta îl fură și pleacă cu el în lume, lăsându-i pe nemți cu mânuțele-n aer, ca la concert.

Leicester – Atletico Madrid 1-1

“Better call Saul” a zis Griezmann la un moment dat, făcând figura aia a lui cu telefonul, dar fără să dea gol înainte. Așa că Saul Niguez plus niște diacritice pe care nu le reluăm pentru că ni se încurcă limba-n tastatură a rezolvat meciul cu o lovitură de cap care a prins pământul în fața portarului Schmeichel jr, al cărui tată legendar era în tribună, pentru că așa se întâmplă de Sărbători. Te trezești cu ai tăi pe cap, care te întreabă când te-nsori și când mai aperi și tu cum făceau ei în tinerețe.

Complexat de problema cu părinții, Schmeichel face un penalty la Carrasco, pe care arbitrul nu-l dă. Arbitru italian, să ne-nțelegem, la care se mai duce Zuluf al nostru să zugrăvească din când în când, de aici și concluzia acestuia: “A fost un penalty superb, dar, din păcate, eu din câte am văzut nu a fost. Acuma nu știu, a fost sau n-a fost?” “Aceasta-i întrebarea!”, se aude Craig Shakespeare de pe banca lui Leicester, exasperat și aprope trist că toată lumea folosește gluma asta în preajma lui.

După ce a moțăit în meciul tur, pentru că nu a avut ce să apere, Jan Oblak, portarul lui Atletico, a fost trezit de golul lui Vardy, al doilea din scurta sa carieră în Champions League. Dar flacăra de pe strada speranței la parter, aprinsă de el, s-a stins repede și e de așteptat să fie așa când îl ai în echipă pe Drinkwater, care în afară de faptul că are un nume sănătos conform anunțurilor de la televiziunile românești, nu va reuși să adune mulți fani care să-l ia de bun la capitolul “idoli și alți semizei”.

În final, așa cum ne așteptam înainte de sustragerea la sorți, Atletico Madrid merge mai departe cu 2-1 la general, iar noi rămânem cu amintirea frumoasă că vulpile au luptat ca niște animale sălbatice adevărate prea puțin obișnuite cu țarcurile domestice din Europa. Partea bună e că în primul sezon în care și-au scos blănița la mezat în târgul din Champions League, nu au pierdut niciunul dintre cele 5 meciuri jucate la ele în vizuină.

P.S.: Undeva, în Londra, Wenger is out. A tras pe el geaca lui lungă și a făcut o plimbare pe străzile întunecate, ca să-și liniștească entuziasmul. Se simțea răzbunat. Tot în Londra, Bellerin își comanda de pe net un set de bentițe roz.

Ne auzim mâine, diseară mâncăm pizza cu paella.

Momentul sponsorului:

Aguero vezi in actiune

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

UEFA Champions League: rezultatele din sferturi

Barcelona
Juventus
19 aprilie
21:45
În tur: 3-0
Monaco
Dortmund
19 aprilie
21:45
În tur: 3-2
Leicester
Atletico Madrid
1
1
Vardy (61) / Ñíguez (26)În tur: 0-1
Real Madrid
Bayern Munchen
4
2
(d. prelungiri)
Ronaldo (76, 104, 109), Asensio (112) / Lewandowski (53 pen), Ramos (78 aut)În tur: 2-1
Andreea Cio on Facebook
Andreea Cio
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.

7 Comentarii

  1. mari greseli de arbitraj in dubla asta. acu ca or fi din prostie sau cu directie, nu stiu :) sa vedem si diseara la Barcelona daca pun acelasi arbitru ca la returul cu PSG

    • Până la urmă toți profită și sunt furați. Pe rând. Diferă doar momentul în care se întâmplă asta. :)

  2. Comentatorii astia de fotbal se angajeaza de la cenaclul judetean Aristide Busoianu ?

    • La cine te referi când zici “ăștia”? Că ești ușor criptic.

  3. Acum fie vorba între noi, Kassai a arbitrat bine. Nu i-a dat lui Casemiro roșu, nu a mai făcut. Nu i-a dat lui Vidal roșu, el și-a spus că mai merge. Cred că avea pe cap și penalty-ul ratat din tur, când s-ar fi încheiat absolut toate socotelile și aveau timp de cumpărături prin Madrid. Dar, la golul doi a lui Real vedea și Istvan Kovac că era off-side. Și acolo s-a decis totul. Dacă nu era faza aia Neuer se accidenta la penalty-uri, nu la scos mingea din poartă. :).

  4. Partea bună este că Vidal va fi suspendat la meciul nostru amical cu Chile de la Cluj. :D.

Leave a Reply