US Open 2019, faza pe tușă. Ziua 4: Fileul greu

Nu tu ploaie, nu tu flori”, spune un vechi proverb asiatic pe care-l puteți citi adesea pe Facebook, respectiv pe antebrațul colegei noastre de la Marketing, Markéta Vondroušová. Lipsa ploii ar aduce, într-adevăr, toate organismele vegetale în pragul colapsului existențial, însă cronicile astea ar supraviețui bine-mersi, să știți. A plouat zilele astea la New York, deci s-a jucat sub streșini și numai pe terenurile mari; suficient însă cât să vă bucurați de revelațiile, prognozele și comparațiile tembelissime ale lui Meșter. Însă ce vreau să spun este că și dacă n-am fi avut acoperiș pe-acolo, vă dați seama că nu era problemă, nu? Adică astea sunt niște cronici despre tenis care nu trebuie să fie neapărat despre tenis. Cu alte cuvinte, putem să scriem foarte bine și despre baterii alcaline, și despre șubrezimea rafturilor IKEA la impactul cu Terrierul de Colorado, că n-ar fi un capăt de lume. Cititorii noștri s-ar scutura un pic, ar comenta în barbă și-apoi ar intra în joc numaidecât: ”Haha, ce terrier nebun. Seamănă cu Coric din profil, nu?”

Aș vrea să încep prin a mulțumi tuturor celor care au reacționat pozitiv la versurile noastre despre dark horse-ul Benny Paire. N-a fost să fie pentru el, dar nu regretăm nimic. Este greu să găsești oameni care să-l înțeleagă pe Benny, darmite să-și manifeste în mod public prețuirea pentru el. Bravo, există speranță. Și pentru Ben, și pentru lumea tenisului. Avem nevoie de mărunte desfătări în tot ceea ce facem. Iar dacă, uneori, desfătările astea iau forma unui bărbos înflăcărat și inofensiv, atunci so be it. Mai ales că turneul acesta este unul special și exigent. Al naibii ne ține cocoțați în vârful canapelei de pe la 6 seara până a doua zi dimineața, iar apoi se miră că avem cearcănele lui Geoană. Desigur, asta dacă sunteți norocoși, n-aveți viață și alegeți să vă uitați încontinuu. Dacă aveți viață și înșelați tenisul cu ieșitul în oraș și cărțile bune, să fiți sănătoși, nu vrem să avem de-a face cu stilul ăsta de viață dubios.

Dar hai să intrăm și-n meciurile importante ale zilei, că prietenii de la Porsche ne-au pus un prag minim de dezbatere. Ne-au zis așa: ”Băbăieți, de-acum încolo, minumum 2% din cronicile astea trebuie să fie despre tenis. Minimum!”. Am fost de-acord. Ehe, ce nu facem noi pentru un Macan? Și pentru că-n ultima zi ploaia a decis să se stea mai mult cu berica-n față pe-acolo decât cu racheta, astăzi au venit toate peste noi ca Rise Project peste Teldrum. Și iată-ne aici. Cu Ana, Simo, Sori, Mariusică și restul punctelor de interes pentru această a patra zi de US Open. Înșurubați-vă bine-n scaun, puneți de-o cafeluță și dați-vă voie să râdeți prostește încă de dimineață. Urmează un nou episod din ”Vrei nu vrei, ai cronică săltăreață pe interneții lui Meșter”.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Sorana Cîrstea – Aliona Bolsova: 3-6, 6-4, 6-2

Fraților, știm că o aveți pe Townsend pe buze și-n blesteme, dar trebuie să dăm Sorelei ce-i al Sorelei, mai întâi de toate. Târgovișteanca s-o mai țăți ea, din când în când, cu cine o arbitrează, dar are și forehandul ăla bun până la Federer și-o palmă mai sus. Ăluia nu prea ai ce să-i faci dacă intră. Iar azi-noapte a intrat bine de tot.

Embed from Getty Images

În definitiv, ce-a fost acolo? Nimic special: o româncă și-o moldoveancă s-au luptat pentru onoarea de a se lovi de o câștigătoare de Grand Slam. Nu poți să nu te întrebi care dintre ele își dorea mai puțin întâlnirea cu Halep. În ceea ce mă privește, speram să avem parte de acel duel românesc, Sori să bată, iar haterii să-și reia lupta cu umbrele Simonei. Că așa e cu Simo – una caldă, una rece, apoi o finală de Slam. E un troc acceptabil pentru toată lumea, aș zice.

Apropo, am fost recent la Chișinău, locul unde s-a născut Bolsova. Am ieșit de-acolo așa cum ieși duminica din târgul din Vitan: mai sărac, mai prost și cu o indigestie vecină cu finalurile lui Tarantino. Aliona asta simpatic tatuată a plecat fără nimic în viață, așa că e normal să-și dorească totul. La 21 de ani, se mișcă lin ca șarpele-n hypermarket și lovește… ei bine, lovește al dracului de bine, ce să mai.

Ce-i drept, și Sorana a contribuit din plin la meciul bun făcut de moldo-spanioloaică. Mai cu seamă spre finalul setului întâi, pe care l-a început foarte bine. În timpul unui schimb mai lung, lui Sori i-a căzut șăpcălia, a pierdut punctul, iar apoi a vrut să-l repete. Din păcate, arbitra a zis ”mmmmnu, copilă”. Iar de acolo, show și tărăboi, că nimeni nu-i fură Soranei punctele – nu la US Open, nene. Inutil de spus, setul s-a dus pe râu în jos, iar meciul s-a complicat rapid pentru a noastră.

Vestea bună e că Sori nu a făcut ce mai face ea din când în când. Adică n-a sucombat ca păstaia uitată-n soare, ci s-a pus în mișcare și mai hotărât. Mi-era dor s-o văd pe Sori aia. Sori care știe că e mai bună, spune că e mai bună și, în final, îi și arată fetei de dincolo de fileu că e mai bună. A luat următorul set cu 6-4, în timp ce dincolo Simo tocmai era egalată la seturi. Chiar și așa, calculele încă erau destul de cinice, iar românca cu șanse mai mari la calificare era aia mică de pune mereu filmulețe cu nepoată-sa pe Instagram.

Sorana însă a pus picioru’-n prag și umărul sub coastele adversarei și a trecut-o pe Aliona pragul dând-o cu capul de tocul ușii. Iar în decisiv, Sori chiar și-a făcut de cap ca un adolescent lăsat acasă-n weekend. În primul rând nu și-a pierdut nici măcar o dată serviciul. Cum o fi? Mereu m-am întrebat cum să nu-ți facă adversarul break tot setul. Ba mai mult, nu a avut nici măcar o minge de break de salvat, pentru că jocul la retur al Bolsovei a atârnat ca dovlecelul în căruț.

Embed from Getty Images

Deci iat-o pe Sori legând două victorii pe tabloul unui Slam. Not bad, no? Pentru că e prima oară din 2009 încoace când reușește treaba asta la US Open. Iar o victorie la Townsend i-ar aduce Soranei cea mai bună performanță la slamul ăsta. Pronosticul meu este că îi iese treaba și-n turul următor. O să avem două stiluri de joc diferite și se anunță un meci atât de mișto, încât nu m-ar mira să-l văd pe Boc certându-se cu stewarzii pe Otopeni că n-are loc toba aia a lui in the overhead compartiment.  

Simona Halep – Taylor Townsend: 6-2, 3-6, 6-7

Oh boy, hai să isprăvim și cu partea asta a cronicii. Eram atât de convins că bate asta mică a noastră, că mi-am permis aroganța să dau și la meciul FCSB-ului, în paralel. De ce ai vrea să te uiți la FCSB în timp ce joacă Halep la un Slam? Păi, e simplu: din prostie. Pentru că rasa umană are lacune grave de înțelegere a vieții și a conceptului de prioritizare. Sunem proști, iar apoi scriem despre asta.

Embed from Getty Images

Ei bine, azi-noapte Taylor și-a luat șansele cu ambele mâini; hulpav, așa cum culegi dude de prin vecini. Și-a luat șansele și și-a băgat și prin buzunare, și prin sân, și prin gențile în care-și ține apa și rachetele. N-a lăsat nimic să-i scape, iar zeii (și ziua slabă a Simonei) au recompensat-o uluitor de generos: victorie la ditai campioana de Grand Slam. Se impune un mare și răsunator ”WTF, soro?” aici, dar… ce să-i faci? Se mai întâmplă, deh.

Venirile la fileu ale lui TT îmi fac mare plăcere și mi-aș dori să am și eu procentaje ca ale ei. Din păcate, singurele momente când sunt mândru de mine la fileu sunt alea în care îi spun ”succes!”, respectiv ”felicitări” adversarului. Cu toată istețimea, agerimea și tehnica de care dă dovadă mereu americanca, ea s-a numărat, până azi, printre fetele care n-ar fi putut s-o bată pe Halep nici dacă i-ar fi strecurat coniină în pahar. Lecția o știm cu toții: o bați pe Simo dacă ai forță sau un joc de pe baseline comparabil cu al ei. Sau ambele. Tot ce are Townsend, ne gândeam arogant, e un zâmbet frumos, o stângă decentă și pasul ăla în față. Pas suffi, cum ar spune Gillou. Ei, dar azi a fost suficient. La limită, dar suficient.

Statisticile sunt și ele niște bune povestitoare de meci, dar de data asta o să ne mărginim la numai una: 23 de greșeli neforțate a lăsat Simonica să-i fugă din rachetă. N-a mai făcut atât de multe de la antrenamentul ăla în care a pus-o Darren să joace legată la ochi, ca Van Damme. Of.

Embed from Getty Images

Ce urmează acum? Înapoi la caietul dictando, unde se fac planuri și se măzgălește de nervi. Viața nu începe și nu se termină cu o înfrângere devreme la US Open. Dar pentru Taylor, cariera așa se relansează.

Mircea a scris și el ușor amărui despre meciul ăsta, dar la cald, că-l mâncau degetele noaptea la 2. Așa suntem noi, niște simpatici care nu se pot relaxa nici măcar când evită un meci de-ăsta pe tura lor:

Marius Copil – Gael Monfils: 3-6, 2-6, 2-6

Mariusică n-are frică, dar n-are nici skillurile lui Gael, asta e clar. Mai ales la retur, cei doi se află multe ture de pistă distanță, așa că românul nu a putut să-și folosească pe de-a-ntregul serviciul ăla înregistrat ca armă letală în 16 State pe-acolo.

Embed from Getty Images

Dar haideți să notăm cele două premiere care s-au înregistrat zilele astea. Prima: Marius Copil a trecut în turul 2 la US Open. A doua: m-am uitat la un meci de-al lui Monfils în care n-am ținut cu Monfils. Interesant. Nu toată lumea îl inghite pe Gael. Oamenii îl văd răsfățat, neserios, enervant, băutor de Cola. Foarte bine, poate că e toate astea. Dar este, de asemenea, unul din acei 7-8 jucători din tenisul ultimilor 20 de ani pentru care mi-aș da rotula dreaptă ca să-l scot la o bere. Dap, nu toți îl înghit pe Gael. Iar eu mă uit la acești oameni la fel cum te uiți la cineva care spune ”paletă” în loc de ”rachetă”. Exersați privirea aia când aveți puțin timp.

Embed from Getty Images

Bun, și spuneam că, de data asta, meciul a fost prilej să aplaud așii și reverul lui Marius, nu nebuniile lui Gael. Doar că, dacă istoria și casele de pariuri ne-au învățat ceva, ăla care a jucat 3 seturi e mai odihnit decât ăla care a jucat 5. Corpul lui Monfils nu e chiar aliaj blindat, dar tipul e un atlet pe care cu siguranță l-ai aduce la bunici să te lauzi că e tovarăș cu tine. Mă rog, eu așa aș face, dacă aș mai avea bunici.

Iar Copilașul a dat senzația că a venit cu lecția învățată. Dar degeaba înveți teoria și nimerești partea cu grilă din examen, dacă nu știi să faci exercițiile. Monfils are darul ăsta de a te face să lucrezi două ore pe ciorne, iar la final să uiți să mai pui ceva pe curat, în teren. Deci meciul n-a avut istoric, dar a avut puncte frumoase și destule învățăminte pentru Marius. À la prochaine!

Embed from Getty Images

Ana Bogdan – Petra Martic: 2-6, 4-6

Petrico, știi că noi nu vom fi niciodată prieteni de când cu treaba aia; dar în anumite circumstanțe, să știi că aș putea să te tolerez. Desigur, meciul de aseara nu a fost una din acele circumstanțe, pentru că Bogdan e de-a casei. Dar să zicem că dacă ai juca un meci de tenis împotriva Sharapovei sau a lui Dan Petrescu, ți-aș face galerie negreșit. Altminteri, las-o așa.

Ochiul meu ager a identificat rapid două probleme în prestația Anei Bogdan. În primul rând, a jucat împotriva unei sportive mai bune. Martic este favorita 22 a unui turneu care și-a pierdut din capii de serie; deci dacă stelele (care nu se văd din New York, dar de la mine, din Voluntari, se văd acceptabil în nopțile în care nu pornește Pandele luminițile) se aliniază, o vom vedea urcând spre fazele finale. A doua problemă, ceva mai serioasă, ține de sănătate. Vedeți dvs., să treci de calificările unui turneu de Mare Șlem e ca un abonament la sală plătit în avans pe un an: îți poate da un avânt serios, dar dacă nu gestionezi entuziasmul, totul se poate termina extrem de repede. Avem pe aici cititori care și-au plătit abonamentul la World Class încă din luna ianuarie? Foarte bine. Vă reamintesc că n-ați mai trecut pe-acolo din februarie.

Embed from Getty Images

Ana a scăpat din brațe setul 1 și n-a mai fost chip să recupereze, însă în al doilea și-a revenit binișor. ”Binișor” e un termen pe care-l folosești atunci când treburile merg rău, dar nu ești genul care să se plângă, că oricum nu servește la nimic și au și ceilalți probleme lor. În orice caz, meciul lui Martic împotriva Sevastovei din turul următor este unul de văzut. Ar fi fost și mai de văzut dacă aveam o româncă versus zgurista din Letonia, dar o să privim de pe margine de data asta.

Benoit Paire – Aljaz Bedene: 6-4, 7-6, 2-6, 5-7, 6-7

Atâtea nopți de veghe, cu sufletul zdrelit
Atâtea drepte-n gard, mereu nebărbierit.
E Top 30, veți spune; de ce să fie trist?
Trofee, ranking, bani –  un mic afacerist.
Dar inima lui Ben… așa a fost mereu
Pășește-n discotecă și cere separeu.
New Yorkul e frumos, dar n-are fir de zgură
„Je t’aime, Lenglen”. Pe Kei, nu e nici pic de ură.
Și vremea asta rece, și hardul ăsta – brută!
Și doamna de la popcorn – putain, așa-i de tută!
Terenul șase-așteaptă și iat-apare Benny
E-așa de concentrat, i-ar lua un set și Lenny.
Dar aparența-nșală, Bedene-i cel stresat
Opt scurte mai târziu, îl iei deja vărsat.
Și pierde-n 5 al nostru, mahmur și oțelit
Și este încă singur și tot nebărberit
Iar fanele n-au somn, au sufletul zdrelit.

Embed from Getty Images

Nick Kyrgios – Antoine Hoang: 6-4, 6-2, 6-4

L-ați văzut înjurând, aruncând cu scaune, scuipând sictirit sau oferind unui fan prosopul după ce se ștersese în toate zonele de îmbinare ale corpului uman. Ok, dar oare l-ați văzut *cu adevărat* pe Nick? Puteți să treceți peste stupizenia omului ca să vedeți potențialul jucătorului? Dacă da, ei bine, ați ghicit: Nick este noul meu pariu la acest turneu.

Embed from Getty Images

Azi-noapte a trecut de Haong cu ușurința cu care treci din Elveția în Liechtenstein. Fără opriri, fără stres, fără chin. În plus, a făcut-o, ca de obicei, sabotându-se cu zel. Iată-l aici pe Nicky aducând un elogiul plictisului din tenis.

Nicule, dacă și tenisul e plictisitor, te invit la o partidă de fotbal în Cea Dintâi Ligă a României. Asta-ți trebuie, băi. Să vezi cum își câștigă alții traiul din sport. În meciul următor, Rublev își va încorda mușchii faciali (că alții n-are) și va-ncerca să se pună în calea australianului nostru cu probleme la mansardă. Nu va reuși, pentru că sportul mare aparține golanilor și geniilor. Rusul nu e nici una, nici alta.

Atât pentru azi, ne-auzim săptămâna viitoare. Până atunci, Mircea și Radu la aparate. Pace și drilluri la toată lumea.

Embed from Getty Images

De balotat în noaptea de vineri spre sâmbătă la US Open:

MASCULIN
R. Federer – D. Evans
N. Djokovic – D. Kudla
A. de Minaur – K. Nishikori
S. Wawrinka – J. Chardy

FEMININ
S. Williams – K. Muchova
O. Jabeur – Ka. Pliskova
M. Sakkari – A. Barty

DUBLU MASCULIN
Copil
/Kyrgios – Daniell/Skupski
Rojer/Tecău – Chardy/Martin

DUBLU FEMININ
Olaru/Yang – Brady/Riske
Gasparyan/Niculescu – Azarenka/Barty

DUBLU MIXT
Halep/Tecău – Dabrowski/Pavic

Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

6 Comentarii

    • Normal dupa ce a fript o pe halep tt nu are ce discuta cu sorica pe care evident nu au mai tinut o de mult balamalele 3 seturi nici cu vitamine …

  1. Apropo de statistici: stie cineva daca au fost mai multe lovituri la fileu ale lui Townsead decat afirmatii “nu are cum sa-i puna probleme Simonei” in comentariul Eurosport?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.