Wimbledon 2017, faza pe slice. Ziua 10: Muntele Venus

Dacă nu mai avem decât câteva meciuri pe zi asta înseamnă cumva că nu mai avem ce scrie? Nici vorbă. E ca și când am spune că dacă-i sărăcie în țară, băieții deștepți s-ar opri din furat. Păi așa ne știm? Nu e cazul. Așadar, niciodată să nu subestimați pofta de a bate apa-n piuă a pasionaților de tenis. Mereu mai e ceva spus, mereu se găsește un subiect pe care atotștiutorii ășta vor să ți-l explice cu lux de amănunte. Ăștia suntem. “Nu vă place, scrieți acasă!”, vorba bunică-mii.

Semifinalele de azi au fost cam asimetrice, vom vorbi despre ele imediat. Însăm mai întâi vom clarifica un subiect mai larg, că tot veni vorba: cel al misoginilor triști care fac de râs sportul. Un paragraf, deci, despre femeile din tenisul profesionist. Aceste eroine care n-au boyfrenzi până la 19 ani, joacă totul, nasc, revin în sport, sunt nevoite să joace în alb chiar și când sunt în perioada aia a lunii și se rad la subraț în fiecare zi. Și apoi, vin unii ca McEnroe sau Mr. Țiri și spun că  ♀ < ♂. Bine, asta zic în general ăștia care au prins vremurile în care tușele de Wimbledon erau trase cu pensula. Pentru că, fraților, chiar zilele astea, Federer spunea că ceea ce face Azarenka (și alte fete) este ireal. Iar dacă așa zice Federer, așa e, dacă e nevoie scriem și o Biblie în acest sens și inventăm Federerismul. Păi se poate?

Wimbledon 2017

În fine, astăzi este ultima zi când subsemnatul, Codruț, va mai scrie pe-aici, la această ediție de Wimbledon. Nu fiți triști că s-a terminat, bucurați-vă că s-a aberat. Bine, nu s-a terminat per se: vă las în ultimele trei zile ale turneului în compania lui Meșter, jurnalistul auto cu racheta mereu în portbagaj care de când a început Wimbledonul a stat mai mult cu ochii pe iarbă decât pe asfalt. Cât despre mine, să știți că mă obișnuisem ca pe parcursul zilei să-mi notez fiecare prostioară ce merită pusă în text. Dar asta e, mă întorc la Twitter, locul unde se spun încă și mai multe tâmpenii decât pe Facebook, doar că mai des.

Wimbledon 2017

Am sesizat, în ultimele 10 zile, o chestie interesantă. Pentru că gazda acestor cronici frivole, dar statornice, este domnul Meșter, există o oarecare confuzie în rândul cititorilor noștri: ba-l făceau pe Meșter ”absolut demențial” la textele mele, ba mă numeau pe mine genial la ale lui. Ca să terminăm cu fâstâceala asta, haideți să stabilim odată pentru totdeauna: amândoi suntem și hilari și geniali! Părinții noștri ne-o spun de când eram mici, deci sigur e adevărat. Doar nu ajungi degeaba să scrii despre lucruri pe care le fac de fapt alții, nu?

Garbiñe Muguruza – Magdalena Rybarikova 6-1 6-1

Hola, chicos! Garbi este în cea de-a doua ei finală de Wimbledon și o țară întreagă sărbătorește. Există viață după Nadal, e clar. De fapt, mereu a existat, pentru că spaniolii își duc părinții la tenis încă de la vârste foarte fragede. Dimineața la grădiniță, la prânz somn, apoi îi iau pe ăi bătrâni de-o aripă și toată lumea la terenuri!

Garbine Muguruza Wimbledon 2017

Prima semifinală a fost mai dezechilibrată decât se aștepta privitorul. Rybarikova părea calmă ca un castravete, dar ce era în sufletul lui numai ea știa. Apropo de castraveți, bancurile proaste despre tenismeni și tenismene au devenit o obișnuință pe-aici, așa că hadeți să nu ne batem joc de o tradiție împământenită, că e păcat.

Cică organizatorii de la Wimbledon, fericiți că a mai plecat lumea din complex, pe măsură ce meciurile se terminau, au început să mai strângă de pe-acolo. Mese, chioșcuri, umbrele și așa mai departe. E, și John, unul dintre băieții angajați de turneu, a avut în sarcină să strângă mini-frigiderele de prin vestiarele eliberate deja de sportivi. Și nu mică i-a fost mirarea să găsească într-unul din ele un bichon maltez. Bocnă, săracu’. Mort de două zile, așezat de nu se știe cine, între un castravete, o bucată de brânză și o sticlă începută de vin roșu. Vestea a ajuns și la cele două semifinaliste de astăzi, care au reacționat complet diferit.

Rybarikova: ”O, Doamne, săracul cățel!”
Muguruza: ”O, Doamne, vin roșu la frigider!?”

Rybarikova Wimbledon 2017

În primul set, problema jucătoarei din Slovacia a fost agresivitatea Muguruzei. O agresivitate controlată atent, ținută din scurt. Asta înseamnă că la serviciu forța are prioritate, plasamentul vine mai încolo. Rybarikova nu e o jucătoare pe care o poți intimida ușor, dar la retur poate fi vulnerabilă împotriva unei finaliste pe iarba de la Wimbledon. John McEnroe spunea la final de meci că n-a mai văzut-o niciodată pe Muguruza atacând fileul atât de mult, asta deși în optimi venise la fileu de peste 50 de ori. Putem conchide, așadar, ori că J-Mac nu se uită decât la meciurile pe care îl pun ăia să le comenteze, ori că pentru el toate femeile cu rachetă în mână arată identic și la fel. Să-l sune cineva pe frac’su, să ne lămurească.

Garbine Muguruza Wimbledon 2017

După 6-1 în primul set, o statistică interesantă și-a făcut loc pe interneții sportului alb: atunci cînd Mugu îți ia primul set într-un meci de Mare Șlem, șansele să o mai bați sunt mici ca o piatră la rinichi. Din 42 de meciuri, doar două i-au scăpat din mână. N-a fost cazul azi, desigur, că oricât de dark horse ar fi Madgalena, ea are marele neajuns de a nu fi Serena Williams.

Scopul Muguruzei în al doilea set devenise unul ambițios: nu era suficient să-l câștige, ci trebuia să-l câștige repede. De ce? Păi să bată și ea un record, dacă tot a venit în Anglia. Anul trecut, Serena câștigase semifinala cu Vesnina în 49 de minute. Păi ce, Muguruza o fi mai fraieră? O fi, că până la urmă recordul a rămas în picioare, ca Gulbis după o sticlă de Jack, dar la scorul de 6-1, 3-0, Garbine se afla pe teren de fix 42 de minute. Nivelul său de joc a fost atât de ridicat, încât umblă zvonul că Stakhovsky și Tsonga au inițiat deja o petiție în favoarea premiilor egale între băieți și fete.

Rybarikova Wimbledon 2017

Doar ca să vă faceți o părere despre ce-a fost acolo, Muguruza a făcut doar 11 greșeli neforțate tot meciul, ceea ce, pentru o jucătoare care nu stă la discuții prea mult când vede o minge de tenis venind spre ea, este foarte bine. Păi eu știu jucători de ATP care fac mai multe greșeli neforțate în conferințele de presă decât a făcut Muguruza în tot meciul de azi. Plus că fata a venit la fileu de 25 de ori și a câștigat 18 puncte. Dacă ăsta nu e tupeu de favorit, apăi nu știu ce e. Nu degeaba i se spunea, într-o vreme, Garbiñe Muguruthless. Venit, torpile rachete, plecat la masaj.

Garbine Muguruza Wimbledon 2017

Venus Williams – Johanna Konta 6-4 6-2

Haideți, băi fraților, că totul e bine când se termină cu bine. Venus, această tânără speranță de 37 de ani, este iarăși în finală, iar Konta, fata enervantă pe care ai noștri ar trimite-o la muncă la Gherăseni, a pierdut repede și fără prea multe obiecții. Când tenisul curge atît de frumos, nu-ți mai rămâne decât să spui un sincer ”iar mîine, Federer!”

Venus Williams Wimbledon 2017

Chestia e că Johanna o conducea pe Williams cu 3-2 în meciurile directe înaintea semifinalei de azi. Și avea, desigur, de partea ei publicul britanic, etern fair-play, care nu urlă decât o dată pe meci: ca de obicei, la ultimul punct. Și totuși, nu a fost de ajuns. Venus a acces în cea de-a doua sa finală de Slam a anului. Oare am spus pe undeva că are 37 de ani? Ei bine, are 37 de ani. Iar ultima oară când a reușit două finale de Slam într-un an a fost în urmă cu… *se uită pe site-ul greoi al WTA* …14 ani, fraților!

Venus Williams Wimbledon 2017

A încercat Johanna, pe ici pe colo, să revină, și să intre pe sub pielea adversarei, dar nu i-a ieșit. Americanca are experiența a 20 de ani de tenis la nivelul ăsta, ceea o transformă nu doar într-o tenismenă redutabilă, ci și într-un soi de psiholog care înțelege foarte bine ce se petrece în mintea adversarului. De pildă, dacă o întrebi pe Venus ”de cîte retururi e nevoie ca să o scoți din ritm pe Konta?”, ea îți va răspunde: ”Hmmm, tu de câte retururi crezi că e nevoie?”. Munca unui psiholog nu se termină niciodată.

Venus Williams Wimbledon 2017

De fapt, problema lu’ Konta a fost chiar la retur. Când nu dai înapoi nici jumate din mingile care vin la tine, nu-ți rămîne decât să speri că secția de geriatrie a spitalului Parkside din Wimbledon vine să ți-o ia de pe cap pe Venus cu elicopterul. Apropo, mai țineți minte Wimbledon 2005? Cum a jucat Venus din ce în ce mai bine, până când n-au mai avut ăia ce face și i-au dat trofeul? Eh, așa și acum, dă-te!

Johanna Konta Wimbledon 2017

Poimâine, în finală, una dintre Williams V. și Muguruza G. ne vor arăta cum arată o campioană la Wimbledonul lui 2017. Vorbiți atunci cu Meșter, c-a pregătit omul tot arsenalul de metafore să vă explice cum e cu fetele astea.

Venus Williams Wimbledon 2017

Henri Kontinen/ John Peers – Lukasz Kubot / Marcelo Melo 3-6 7-6 2-6 6-4 7-9

Haideți să fim un pic mai optimiști decât de obicei, că geme internetul ăsta de defetism. Chiar dacă Mergea și fratele său, Qureshi, n-au reușit să crape Kiubota și Melonul în două, măcar au satisfacția că i-au scos finaliștii (poate chiar campionii). Ca să pricepeți mai bine cum funcționează sistemul ăsta, al campionului care te scoate, să încercăm o metaforă mai pe înțelesul tuturor, că pe noi nu ne citesc doar sportivi sau pasionați de sport, ci și tocilari și oameni ai ideilor.

Așadar, ce-a pățit Florin Mergea este ca atunci când te combini cu cea mai mișto gagică, dar la un moment dat te părăsește pentru altul. Care nu e neapărat mai frumos, mai deștept sau mai citit în general, dar e mai frumos, mai deștept și a citit un Saramago fix în seara aia. Ok, și te lasă pentru ăla. Te enervezi, te milogești, ești deprimat. Iar după 3 luni, afli că nebuna s-a măritat cu tipul. Și-atunci, într-un moment rarisim de luciditate, îți spui: ”Bă, ce prost sunt. Ok, am pierdut-o, dar n-aveam ce să fac mai mult. Adică nu e vina mea. Dragostea și însurătoarea (death and taxes for our English-speaking readers) sunt chestii cu care nu te pui. Lași barba-n piept și-ți vezi de treabă”. Deci cam așa. Fără regrete.

Ideea e că Melo și Kubot joacă a treia finală pe iarbă a anului, după s’Hertogenbosch (asta trebuia să fie a lui Tecău și anul ăsta, la dracu!) și Halle. Sunt buni băieții, dacă le arăți ceva verde intră direct în format torpilă.

Nikola Mektic / Franko Skugo – Oliver Marach / Mate Pavic 6-4 5-7 6-7 6-3 15-17

Tipii ăștia au băut căpșunată după Nadal și Müller, că altfel nu ne putem explica scorul ăsta de volei pe plajă-iarbă. Numai că, dacă la meciul lui Rafa din sferturi tribunele erau atât de pline că nu puteai nici să strănuți fără să înspâimânți 40 de britanici paranoici, la semifinala de dublu de azi am avut tribune cam dezolante. În general, meciurile de dublu durează cât un calup mai de publicitate pe la televiziunile noastre, dar ăsta de durat 4 ore și 34 de minute, adică fix cât noaptea devoratorilor de publicitate. Pe care v-o recomandăm cu drag dacă s-o mai ține.

Și tot azi, bietul de Pavic urmează să joace și mixt. Unde, alături de Lyudmyla Kichenok, o ucraineancă frumoasă, specializată pe dublu, a dat ași în stânga și-n dreapta și iată-i jucând pentru un loc în semis. La închiderea ediției, cei doi jucau încă Prince of Persia la vestiare, în așteptarea orei de începere a partidei.

ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Vizual Eurosport


Seria de articole Wimbledon 2017, faza pe slice vă este oferită de Eurosport, singura televiziune care transmite integral și exclusiv cele patru turnee de Grand Slam în România. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Ce meciuri nu trebuie să ratezi la Wimbledon în ziua a ușpea (vineri, 14 iulie) 

  • Cele mai importante partide se văd exclusiv pe Eurosport.
  • Toate meciurile sunt online pe orice device prin Eurosport Player.

Semifinale masculin
S. Querrey – M Cilic (15:00)
R. Federer – T Berdych (17:00)

Semifinale dublu feminin
YJ Chan/M Niculescu – M Ninomiya/R Voracova (15:00)
A Groenefeld/K Pescke – E Makarova/E Vesnina (15:00)

 

Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

2 Comentarii

  1. Erată: Ești absolut demențial Codruțe! Dar ce să-ți fac dacă esti ghostwriter la Meșter și nu-ți semnezi articolele? :)

Leave a Reply