Ziua și plângerile pe adresa redacției. În cronica de ieri vă spuneam cum am fost sfădiți că nu scrisesem de sfânta Sharapova, izvorâtoarea de teatru ieftin, care și-a luat bătălie în primul tur, ca amatorii. Ne-am lămurit că uneori e treabă de lene, alteori de somn prea adânc după o zi de muncă și de cronici. Că dac-am trăi doar din cronicile astea și din banii plătiți de cititori, le-am scrie cu piatra pe zidul peșterii.
Așa. Și cum ne lămuream noi, vine cronica de ieri, scrisă cu noaptea-n cap, că așa se-ntâmplă când se-ntind oamenii la tenis și uită că ăștia pe care-i mănâncă-n pifometru să scrie despre tenis și fotbal n-au oricum viață socială. Deci ce-i mai costă să n-aibă nici somn? Scriem regulamentar despre Wozniacki și despre bucuria pe care ne-a făcut-o eliberând masa fără să lase bacșiș, scriem despre toți ai noștri, dăm de Federer, dăm de Pliskova, de Azarenka, de toată lumea bună, de zici că eram la premiile Laureus și nominalizam finaliștii. Dar, după ce iese cronica, ies mitralierele pe net: “Meeeeeeștere, frumoase cronici, excelent, am râs de s-a hurducat metroul. Dar de ceeeeee n-ai scris la meciul Carolinei Wozniacki despre faptul c-a fost deranjată de muște?”
Embed from Getty Images
Așa că, la sfaturile amicale ale cititorilor, azi mi-am depus dosarul la Facultatea de Biologie. Nu se mai poate, fraților. N-avem cum să trecem peste o informație de importanță vitală pentru viitorul tenisului și al copiilor noștri. Deci din toamnă mergem frumos la facultate, ne facem abonament la BCU, luăm la rând cărțile despre muște și peste trei ani devenit experți în goangele din Londra și revenim cu lămuriri. Cineva trebuie să pună piciorul în prag. Cineva trebuie să ne scoată din dictatura textelor din care lipsesc referințele la muște. Vom începe chiar de azi, pentru că fiecare text de la Wimbledon va avea o parte dedicată vieții și operei muștei-calului, tăunilor, muștei-hoiturilor, goangelor, viermănarilor, strechei și mușiței. Dacă nu ieșim noi din Wimbledon specialiști în gâze, să nu-mi mai ziceți Meșter. Așa să ne-ajute Calliphora vomitoria.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Simona Halep – Saisai Zheng: 7-5, 6-0
Nu știu alții cum sunt, dar eu am început să pierd șirul jucătoarelor din China care joacă în circuit. Sunt vreo 11 chinezoaice în Top 200 la simplu și alte câteva milioane la dublu (sau poate sunt aceleași, asta va rămâne un mare mister al tenisului contemporan), iar cu atâtea meciuri de urmărit la toate turneele mari ai impresia că partidul comunist din China trimite la meciuri pe cine vrea, că oricum nu ne dăm seama de diferență. De la retragerea lui Na Li, pe care o recunoașteai la prima secundă după ce îndoia încheietura să lovească mingea, am rămas într-o ceață cruntă la capitolul caracterizarea personajelor.
Embed from Getty Images
De exemplu, pentru meciul Simonei cu Saisai Zheng a trebuit să reiau istoria tenisului de pe vremea când se juca cu bătătorul de covoare până azi ca să înțeleg exact ce vrea chinezoaica de la noi. Ei bine, surpriză majoră: Saisai e mai degrabă o jucătoare de dublu, așa cum se întâmplă în cazul tuturor fetelor care reprezintă China. A mai jucat o dată cu Simona, acum 3 ani, când a noastră i-a lucrat dantura cu racheta 6-2, 6-3 la Shenzhen. În rest, joacă mai degrabă pe la turnee fără copii de mingi și la Wimbledon a atins performanța maximă anul ăsta, ajungând în turul al doilea.
Rezultatul compilat al acestor premise: chiar dacă Simona și iarba nu-i vreun match made in heaven, cum ar zice englezii, a noastră n-ar fi trebuit să aibă probleme majore cu urmașa dinastiei Ming în tenisul mondial.
Embed from Getty Images
Că tot s-a terminat Bacalaureatul, o dăm literar, să-i antrenăm și pe liceenii inconștienți care ne citesc pe noi în loc să bage la cap Rebreanu și Marin Preda. Meciul a avut toate părțile unei opere literare: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul. În prima parte, Simona a fost ca noi: n-a prea știut de unde s-o ia pe Saisai, așa că a făcut ce trebuie să facă un lider mondial cu suspensii pneumatice care dă de o șină de tramvai: a jucat perfect și a luat primul break fără să apuce să respire, ajungând la 2-0 între două aplauze ale tribunei.
A urmat intriga, însă. Cunoscută în limbajul celor care o urmăresc pe Halep ca “partea aia din meci în care Simona dă tot afară”. S-a întâmplat timp de 6 game-uri în care chinezoaica a recuperat de la 0-2 și a ajuns la 5-3, deci la distanță de patru servicii să ne facă să ne reamintim faptul că ultimul teren de tenis pe iarbă din România a funcționat pe vremea lui Decebal. Atunci, romanii au găsit niște linii albe pe câmp prin județul Giurgiu și, până să-și dea seama că-s urme lăsate de avionul lui Mazăre în zbor spre Antananarivo, erau deja amețiți și jucau tenis cu sandalele în loc de rachete. Gata, am trecut de la literatură la manualul alternativ de istorie.
Embed from Getty Images
Așa cum ne-a obișnuit, Simona a amestecat desfășurarea acțiunii și intriga, s-a încălțat cu cizmele Nike de noroi, a intrat până-n genunchi în substanță și a început să scoată apa din subsol. Surprinsă inițial la intrarea în Hate Club-ul Halep întrebându-și echipa din tribună cum de-a ajuns Simona pe locul 1 Mondial, Saisai a început să se îndoaie sub presiunea taifunului venit dinspre Marea Neagră. Simona a luat primul set 7-5, apoi a urcat pe pedală cu turometrul în zona roșie și a descărnat-o pe Zheng în setul al doilea, înfigându-i un covrig pe mânerul rachetei: 6-0.
“Aha!” a fost auzită Saisai răspunzându-și singură la finalul meciului, pe coridoarele spre vestiare, în timp ce se palpa pentru a verifica dacă organele vitale au rămas la locul lor după ce chinezoaica a fost lovită de tanc.
Simona se califică astfel în turul al treilea, unde-și va continua turneul ninja prin Asia: după japoneza Nara și chinezoaica Zheng, urmează taiwaneza Su-Wei Shieh. Baftă, Meștere, acu’-i musai să termini Arta Războiului a lui Sun Tzu până sâmbătă.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Ashleigh Barty – Eugenie Bouchard: 6-4, 7-5
O știți pe Eugenia: canadiancă, corp de zeiță, față de muză, tenis de procariotă. A prins fata prin 2014 un sezon în care și-a tras semifinale și finală prin Grand Slamuri plus un titlu la Nurnberg, brandurile au mirosit oportunitatea unei noi Sharapova, au măsurat-o la bust și la bazin, și-au dat ok-ul și au îngropat-o în leuștean în contracte pe șapte glaciațiuni. Și asta a fost cariera fetei. Văzând că-n fiecare lună-i intră în cont mai mulți bani decât poate să scoată fără ca bancomatul să se topească numărând bancnote, Genie a lăsat tenisul deoparte și s-a apucat să facă biștari din altele. A avut grijă să se facă iubită în State acționând în judecată Federația Americană de Tenis pentru că a alunecat în vestiar la US Open, a acoperit ecranele pe acasă apărând în toate emisiunile despre tenis, sport, vreme, pescuit, gătit și grădinărit din Canada și, în general, a dus o viață paralelă cu tenisul, unde de-abia mai prinde câte o victorie cu câte-o începătoare.
Embed from Getty Images
Pentru c-a avut însă inspirația de a nu bascula burgeri de nervi, Bouchard nu a pus pe șale 30 de kile, așa că șatra de fani care ar scoate-o la o șaormă a rămas relativ constantă. Iar la Wimbledon, anul ăsta, fata a fost nevoită să meargă spre terenul pe care a jucat meciul din primul tur cu mascații pe lângă ea din cauză că săreau britanicii la autografe cum sar pe mâncarea proastă. A bătut, iar organizatorii s-au învățat minte și au programat-o pe Genuța pe terenul 3 în meciul jucat azi cu australianca Ashleigh Barty în turul al doilea.
Embed from Getty Images
Treaba e că Barty nu știe de glumă și de fandoseli. Spre deosebire de Bouchard, care-i gata la orice oră și la orice scor să lase tenisul pentru o ședință foto pentru Elle, Barty e genul ăla de jucătoare cu palma grea care te poate lăsa fără miros cu un simplu upercut la zigomatic. Concentrată, supărată, masivă, mereu încruntată, probabil c-a zâmbit ultima dată când a aflat c-a căzut Zidul Berlinului. Nu zicem că-i băiețoasă, să nu ne sară-n cap feministele, da’ n-ai vrea să te bagi la un concurs de băut bere, că pleci acasă cu salvarea. Nu ne înțelegeți greșit: pe noi nu ne deranjează câtuși de puțin detaliile astea, ba chiar ne place să mai vedem și fete care-s gata s-o arunce pe tatami pe Serena Williams dacă-i nevoie. Știți cum e: cu tenisul din ziua de azi, un braț de titan poate avea mai mult succes decât o încheietură fină. Asta dacă nu ești Monica Niculescu, să trăiești, să respiri și să construiești o catedrală în cinstea slice-ului.
Embed from Getty Images
Bineînțeles că premisele astea au dus la o singură concluzie: Barty a bătut-o pe Evghenia în două seturi și-a trimis-o la pensat. Asta chiar dacă jucătoarea canadiancă a avut 5-2 în setul al doilea și-a părut la un moment dat că și-a regăsit loviturile pierdute undeva în dulapul vestiarului acum patru ani. Dar lucrurile nu-s atât de ușoare în tenis, unde meciul nu se termină când ți se taie ție cheful de joc, ci când câștigi ultimul punct. Iar punctul ăsta a fost câștigat de Ashleigh, care a luat 5 game-uri consecutive și dusă a fost.
N-am fi scris despre meciul ăsta, doar vă dați seama că nu ne interesează nici măcar cât mersul trenurilor din Chile. Dar a fost primul al zilei și-am zis să ne-ncălzim până-ncep partidele lui Rafa și a Simonei. Măcar am aflat că Genie e bine, sănătoasă, poate citesc și ai ei cronicile și află de la noi.
Embed from Getty Images
Marin Cilic – Guido Pella: 6-3, 6-1, 4-6, 6-7, 5-7
Fratele Guido Pella s-a uitat ca orice argentinian la Mondialul din Rusia și, când a văzut că pe Messi nu-l mai recunoști între ăia din Panama și ăia din Islanda, și-o fi zis că-i momentul să prindă ceva contracte de publicitate cu multinaționalele care au birouri la Buenos Aires. Și avea două variante pentru asta: să se apuce de fotbal, că fizic face față, iar talent cât să joace mai bine decât Meza și ceilalți amețiți din națională se găsește, sau să treacă în sfârșit, pentru prima dată-n viață, de turul al doilea la un turneu de Grand Slam.
Embed from Getty Images
Deși prima variantă era mai ușoară, omul a ales drumul greu. În plus, și l-a făcut și mai greu când, pus față în față cu nea Marin Cilic, finalist anul trecut la Wimbledon, a pierdut primele două seturi învârtindu-se pe lângă serviciile croatului ca barele turnicheților. Probabil că Pella s-o fi înjurat în gând când a văzut că aseară, în mijlocul setului al treilea, începe să plouă. “Mama mă-sii, trebuie să mai plătesc o noapte în plus la Londra, unde hotelul costă cât chiria pe trei luni în Arhentina”, și-a zis Guido. Doar că să vezi mișcare: azi, când au repornit ăștia mașina de tenis, din călărețul Cilic de ieri, câștigător acum o săptămână la Queen’s, a rămas doar cizma și faptul că-i poți citi numele atât de la cap la coadă, cât și de la coadă la cap. Așa că Guido s-a apucat să bage un gram de speranță în fiecare minge cum se bagă carnea-n empanadas și a urcat treaptă cu treaptă: un break mic aici, un as discret colo, greșeli cât mai puține și mingi pe tușă cât ține cureaua.
Și uite-așa s-a-ntors din drum avionul care ieri era deja în elan spre decolare, iar Pella trece în premieră în turul al treilea la un Slam. La finalul meciului, cu tot vacarmul de pe arenă, s-au auzit clar hohote de râs și răsuflări de ușurare de undeva dintr-un hotel din apropiere. Roger Federer n-a putut fi contactat pentru declarații.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Garbine Muguruza – Alison Van Uytvanck 7-5 2-6 1-6
Ceva mai târziu, spre seară, Garbine Muguruza intra în teren plictisită înainte de meciul cu belgianca Alison Van Uytvanck. Cu pașii ăia ai ei de gazelă iberică, cu muzică-n căști, cu gândul că de-abia așteaptă să se-ntoarcă la hotel să se bage-n cadă. Dincolo, belgianca. Tipul de fată care în liceu se băga la baschet cu băieții și le dădea rușine. Pistruiată, roșcată, cu brațul cât macaralele din Agigea. Nu știe să tremure în fața nimănui, chit că a mai jucat o singură dată-n viață în turul al doilea de la Wimbledon, unde de obicei vine ca să semneze condica și apoi o taie spre State, ca să bată mingea pe ciment. Bașca e abia locul 47 mondial, deci într-un meci cu Muguruza, campioana de anul trecut, are șansele libelulei în fața parbrizului pe autostradă.
Embed from Getty Images
Doar că Alison n-a venit azi aici ca să se uite cum își întinde Muguruza copita după minge și să o aplaude ca foca. Așa că pe la mijlocul primului set a activat pentru prima dată alarma în magazia ibericei cu un break. Tolănită-n rachetă ca badea Vasile în ciomag, Muguruza s-a strâmbat puțin, a ieșit la joc, a făcut rebreak și apoi a luat-o glonț spre primul set. 7-5.
După ce-a mai luat un break în setul al doilea, Muguruza și-a zis că nu-i rost de agitație, așa că s-a așezat iar într-o rână, cu un pai în colțul gurii, întrebându-se probabil dacă timpul poate fi considerat o dimensiune și, dacă da, încotro se duce când trece. Van Uytvanck s-a uitat puțin peste fileu la Garbi, a văzut că-i descentrată și-a început să-i care forehand-uri în flamandă. A adunat 3 break-uri, a luat setul la 2, moment în care Muguruza parcă-parcă a simțit o mică jenă la coaste de la un fir de fân care-i înțepa echipamentul.
Embed from Getty Images
În continuare, Garbine era extrem de conectată la problemele de pe teren: “Nu vă supărați, ce faceți cu iarba după ce o cosiți? Este utilizată ca îngrășământ sau ajunge în dieta animalelor? Ce indice caloric are?” i-a scris ea un mesaj pe Whatsapp directorului de turneu, care era în birou și încerca să-i calmeze mucii Johannei Konta, executată ceva mai devreme de la turneul de acasă.
Dincolo, Alison a dat din umeri, și-a luat racheta de mâner și, văzând că Muguruza are în continuare impresia pregnantă că terenul e în afara tușei și că insistă să trimită mingile acolo, n-a făcut decât să continue să fabrice șnițelele de forehand care-o făcuseră celebră în anterioarele game-uri. A plimbat-o pe Muguruza stânga-dreapta ca la ghișeele fiscului. Break, apoi iar break, și uite-așa ajungea Van Uytvanck la 5-1 în setul decisiv și la un metru de calificarea în turul al treilea.
Embed from Getty Images
Ăsta-i momentul în care se trezește Muguruza din amorțeală. Se uită nelămurită la tabelă, dă o privire peste fileu, unde-o vede pe Van Uytvanck, și se culcă la loc liniștită. Nu-i prima dată luna asta când Belgia se califică și Spania pleacă acasă.
Iar Alison trece în turul al treilea la Wimbledon. De la umbra hotelului londonez, Simona se uită-n jur și nu vede pe nimeni. Dintre primele 7 fete din topul WTA, a rămas doar ea. Plus Pliskova, Venus și Kerber, adică locurile 8, 9 și 10 din clasament. Vorba unui prieten: dacă Wimbledon-ul continuă așa, vor fi eliminate toate adversarele Simonei până-n semifinale și-i dau ăștia trofeul prin neprezentare.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Rafael Nadal – Mikhail Kukushkin: 6-4, 6-3, 6-4
Novak Djokovic – Horacio Zeballos: 6-1, 6-2, 6-3
Aș fi poposit la meciurile pe care le-au jucat astăzi Nadal și Djokovic, dar mi s-a terminat rezerva de glume despre scosul chiloților din fund și despre cum încearcă toți ahtiații de prin circuit să-i ia un amărât set spaniolului. Am ajuns la concluzia recentă că miza s-a schimbat între timp și că acum concursul e pentru cine-i ia un break lui Nadal. Dacă mai continuăm în ritmul ăsta, băieții se vor bucura că pică pe tablou cu el, își fac un selfie și ăla-i meciul.
Embed from Getty Images
La fel cum m-am lămurit că, dacă vorbesc despre cum Djokovic pare că și-a revenit și că e din nou vechiul Nole, în turul următor dă de vreun Cecchinato vesel care-l șterge de pe tablă ca pe cretă. Așa că n-am nimic major de povestit de astăzi, când amândoi au câștigat lejer, în câte 3 seturi, pedalând de plăcere împotriva lui Kukushkin și a lui Zeballos. Oricum ăștia doi erau deja bucuroși că-s în turul al doilea și că au umflat suta de mii de euro de la Wimbledon. Le ajunge încă vreo două-trei turnee, până la US Open, când reiau operațiunea. Când vezi că dinozaurii ăștia nu se satură și că dau încă din mandibulă, încerci să nu-ți iei daune majore și te tragi deoparte ca să asiști la spectacolul împerecherilor din zona superioară a tabloului.
Embed from Getty Images
Ce-au făcut românii la dublu
Dar nu încheiem ziua fără a vă povesti una-alta despre meciurile de dublu în care au jucat azi ai noștri. Au fost vreo 4 partide, dar în 3 s-a pierdut cu grație, așa că nu voi insista prea mult asupra subiectului. Pe de o parte nu-i frumos să învârți drujba în tăietură, pe de altă parte e târziu și ne strigă perna.
Singurele care au reușit să treacă mai departe au fost Begu și Buzărnescu, care au scăpat peste bord echipa ruso-bielorusă Gavrilova și Lapko. Anticipez și răspund la întrebare: da, știu că Gavrilova joacă pentru Australia de vreo 3 ani, dar asta n-o face specialistă în canguri cât timp face glumițe pe teren cu Lapko în rusă. În fine, am văzut meciul în direct și am notat reacțiile amuzante pe care Irina Begu le are când Buzz se apucă să turuie necontrolat și apăsat la adresa loviturii, a mâinii, a rachetei, a racordajului și, în ultimă instanță, a sărbătorilor legale din țara din care provine arbitrul. Dar Irina o lasă, că știe că ăsta-i combustibil pentru Miki. S-a văzut și azi: nu trecea un ropot de sfinți fără să urmeze trei game-uri câștigate la rând. Ca business, treaba asta e destul de profitabilă: 6-3 7-6 pentru fetele noastre.
Embed from Getty Images
În schimb, Marius Copil, Raluca Olaru și Sorana Cîrstea au preferat să-și facă echipă cu prieteni și prietene de prin toată lumea, ca la tabăra internațională de folk. Copil cu fratele lui Tsitsipas, într-un meci pe care grecul a părut că-l joacă doar pentru că i-a promis lui Marius că merge o mânăreală între două meciuri de simplu. Și pentru că Tsitsipas e în turul al treilea la simplu și joacă vineri cu Thomas Fabbiano, Copil să zică mersi că nu l-a sunat înainte de meci să renunțe: 4-6 4-6 2-6.
Embed from Getty Images
Sorana a făcut echipă cu Sorribes Tormo, cu care la Roland Garros a ajuns în turul al treilea înainte de a fi hăituite de două chinezoaice. La Wimbledon, cele două s-au oprit mai devreme, înainte să apuce să se pupe a victorie: 5-7 4-6 cu Mertens/Schuurs.
Embed from Getty Images
În sfârșit, Raluca Olaru, care în ultimii ani bagă dietă mono, cu un singur aliment: meciurile de dublu. Raluca n-a mai jucat simplu de prin 2016 și se întreține din ce pescuiește. Anul ăsta, Raluca a intrat în politica asiatică și s-a intercalat într-un meci între în care au mai jucat trei chinezoaice. Pentru că-i dublu și regulamentul o cere, a făcut echipă cu una dintre acestea: Yafan Wang. Dar a luat bătaie de la favoritele 5, Chan și Peng: 5-7 3-6. Raluca nu pleacă încă de la Londra, pentru că mai are o fisă la dublu mixt. Acolo joacă într-o companie ceva mai romantică, francezul Fabrice Martin. Dar și mai interesantă e echipa contra căreia joacă cei doi: australienii Kokkinakis și Barty. Despre ea am scris mai sus, după meciul cu Bouchard, iar despre el știm că i-a luat la un moment dar pulsul prietenei lui Wawrinka, dacă e să ne luăm după nebunu’ de Kyrgios. Dar atât despre tenis, că începem să deraiem. Pe mâine.
Ce e de luat la bord mâine
La fete:
K. Bertens – V. Williams (15:30)
🇷🇴 M. Buzărnescu – Ka. Pliskova (17:00)
K. Mladenovic – S. Williams (17:00)
La dublu fete:
🇷🇴 Niculescu/Flipkens – Kenin/Vickery (15:00)
La băieți:
S. Querrey – G. Monfils (15:00)
J. Isner – R. Albot (17:00)
R. Federer – J. Struff (18:30)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
