Wimbledon 2018 faza pe tușă, ziua 6: Un pahar de chin roșu

În general, jucătoarele de tenis de prin WTA joacă și dublu ca să strângă mărunțiș de parcare. Că nu-i ieftin să-ți lași ligheanul pe stradă pe la Paris și Londra, unde ora de parcare costă cât punctul de pensie. Există însă în circuit și fete care abordează treaba invers: adună urdă mai ales la dublu, dar se bagă la simplu să mai facă un ban cinstit, dacă tot și-au luat rachetele cu ele.

Unul dintre exemplele perfect pentru tiparul ăsta de jucătoare este chinezoaica Hsieh. Mă rog, taiwaneza Hsieh, că și la ăștia-s încurcate drumurile politicii și nu vrem să ne băgăm în distracția lor. De exemplu, în multe locuri o s-o găsiți pe Hsieh ca fiind din Taipei, care-i de fapt capitala Taiwan-ului, țară pe care-o recunosc de fapt doar vreo 20 de state pe Glob. Deci chinezoaică, nu mai pierdem timpul cu politica, că oricum ne mănâncă ficații de doi ani încoace.

Embed from Getty Images

Deci vorbim despre o dublistă pură, nefiltrată. Fata nu s-a cățărat mai sus de Top 30 la simplu, dar a fost lider mondial la dublu și a câștigat chiar două Slam-uri pe vremea în care nemții se întorceau acasă de la Campionatul Mondial cu trofeul, nu cu magneți de frigider. Cu toate astea, la Australian Open i-a pus ulei de susan ditai Muguruzei în motoraș și a trimis-o la programul Rabla. A fost cel mai bun meci de simplu făcut de Su-Wei anul ăsta până astăzi, sezon în care chinezoaica s-a cam înecat cu sarmale când i-au fost servite la nas: 0-6, 3-6 cu Mihaela Buzărnescu pe zgura din Strasbourg.

Dincolo, lucrurile stăteau excelent pentru Simona. Stăteau. Ce să faci dacă la examen s-a dat din Van Uytvanck, Makarova și Hsieh, lecții de care n-a auzit nimeni la Wimbledon?

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Simona Halep – Su-Wei Hsieh: 6-3, 4-6, 5-7

S-a subțiat în așa hal prezența din Top 10 după doar trei tururi la Londra, de zici că-s alergice toate la alb. Dar e bine: așa aflăm care dintre fetele din vârful clasamentul dă doi bani pe modă, din moment ce știm bine că Wimbledonul e iad în flăcări pentru duduile care nu suportă să le vadă pe altele îmbrăcate la fel. Și încă n-a ajuns în tenis moda frezelor spectrale din fotbal, să vezi atunci rachete aruncate în țărână.

Știți care-i avantajul fetelor care joacă la dublu atunci când pun mâna pe rachetă la simplu? Încheietura. Și știm asta foarte bine de la madam Niculescu, un fel de Hsieh cu buletin de Slatina, o altă exponentă a acestei tipologii croșetate. Gagicile astea nu lovesc mingea cum scrie în paginile 18-35 din manualul de tenis, capitolele “Forehand”, “Backhand” și “Voleu”, ci au pus mână de la mână să scoată pe piață un manual alternativ în care lovitura perfectă este caracterizată de mângâieri, tigăieli, încovoieli, serpentine, slice-uri și îmbrățișări ale rachetei. “Tenisul-badminton de la A la Z” e numele cărții și nu se mai găsește pe nicăieri, pentru că toate exemplarele tipărite au fost cumpărate de vreo 5 jucătoare din circuit care nu vor ca secretele lor să fie împărțite la nivel macro. Cert e că Învârtita de pe Someș e idealul lor în viață, iar dacă nu ești atent și-ncerci să te bagi în jocul lor, te transformă din călugăr shaolin în creier pané. Și-ncepi brusc să te trezești foarte avansat la nivel lexical pe o scară de la 1 la Mihaela Buzărnescu.

Embed from Getty Images

Jocul ciudat al chinezoaicei a fost deslușit destul de greu în primul set de Simona, care a avut nevoie de timp să înțeleagă fizica strâmbă a mingilor venite șui din racheta adversarei, dublate de fizica oricum atipică a săriturii mingii pe iarbă. Îți cam trebuie doctorat în biomecanică pentru a înțelege care-s pozițiile încovrigate pe care trebuie să le cunoști ca să dai mingea înapoi. Așa că s-a făcut schimb de break-uri ca de abțibilduri Panini la începutul partidei, până când a noastră s-a prins care-s cele 7 condimente secrete din rețeta secretă a puiului Shanghai. Când s-a prins, Hsieh i-a dat Simonei ce-i al Simonei, a noastră a lăsat distanță de siguranță ca pe autostradă la 4-2 și a terminat setul cu break după câteva forehand-uri în cross la care chinezoaica a fost surprinsă de zor notând traiectorii și parabole de poveste. 6-3.

Embed from Getty Images

După ce-a descâlcit jocul lui Hsieh așa cum desfaci firele imposibil de întins ale cutiei universale cu încărcătoare și cabluri inutile pe care o avem cu toții prin casă, Simona a părut că a făcut ordine în mațe și că-i lansată pe potecă. Dar a noastră a intrat în jocul chinezoaicei în setul al doilea, când Su-Wei a băgat iar ațele-n buzunar și le-a amestecat himeric. Deși era clar că țeava cu lovituri cherchelite ale chinezoaicei s-a spart, Simona a așteptat răbdătoare să-i ajungă apa la glezne, apoi la genunchi, apoi la tors, cu speranța că, la un moment dat, adversara va avea probleme de flux. N-a avut, iar un break pe final de set a trimis sentința la apel. Set decisiv.

Embed from Getty Images

În debutul setului decisiv, Halep s-a îmbrăcat cu salopeta de salahor și a început să joace cum n-o prea vedem: totul pe atac. A izbit în mingi cu buzduganul și a alternat loviturile stânga-dreapta până când chinezoaica n-a mai putut controla mingile din articulații. Așa că jumătate dintre mingi s-au terminat cu Simona la fileu, ucigând cu sete speranțele adversarei de-a îndoi stabilopodul din Constanța. Din punctul de vedere al direcțiilor în care curgea fluxul de lovituri, setul al treilea a semănat foarte mult cu meciul jucat de Simona în finala de la Australian Open, cu diferența că de partea cealaltă a fileului n-a mai fost peretele perfect plat Wozniacki, ci Marele Zid chinezesc cu pietrele lui știrbe, din care nu știi niciodată încotro e respinsă mingea.

Embed from Getty Images

Așa s-a ajuns la 5-3 pentru Simona, moment în care a noastră a servit pentru a strânge masa. Dar Hsieh a pus la lucru șerpii de la retur, împingând-o mereu în corzi pe-a noastră și-a luat break-ul, apoi a servit într-un game lung cât turnul Taipei 101 și a egalat, pentru ca la câteva minute mai încolo să facă 6-5 și să-și așeze meciul la distanță de un game de serviciu. Game pe care l-a și câștigat în uralele publicului britanic care a preferat tenisul meciului dintre Suedia și Anglia de la Mondial. Public care nu mai are cum să țină cu Johanna Konta, ca anul trecut, și ține cu challenger-ul, indiferent de numele lui. Nu puneți la suflet, e o reacție normală, se întâmplă peste tot. Hai Islanda!

Embed from Getty Images

Simona pierde, deci, în turul al treilea de la Wimbledon, îngroșând rândurile trofeelor de vânătoare de valoare grea care atârnă pe te miri ce pereți care altfel nu prea se bucură de trofee de alt tip. Evident că nu-i vreo înfrângere programată, că nimeni nu-și programează fracturi de maxilar fix când începe mâncarea să fie mai gustoasă. Dar înfrângerea contra Monicăi Niculescu din Taipei e una normală având în vedere cât și cum s-a pregătit Simona de Wimbledon: făcând tracțiuni zilnice cu trofeul de la Roland Garros.

Rămânem, evident, cu regretul că Simona a ratat o ocazie imensă de a câștiga titlul la Wimbledon într-un an în care tabloul arăta mai dulce ca niciodată. Dar uneori ai chef de prăjituri, alteori de liniște. Să-i urăm vacanță plăcută. Mâine va fi tot acolo unde-am lăsat-o.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Begu/Buzărnescu – Bogdan/Christian 6-2, 6-2

Cu toată tristețea care ne-ncearcă după ce Simona și-a făcut rost de o săptămână de pauză înainte să plece în State să ia cimentul la picior, dintr-un fund de teren al complexului de la Londra au venit și vești bune pentru noi. Irina Begu și Mihaela Buzărnescu s-au calificat în turul al treilea în turneul din dublu, așa că la All England Club se va mai vorbi românește cel puțin până săptămâna viitoare. Și-ncă cum se va vorbi! cc Miki.

Embed from Getty Images

Acu’, pentru a păstra adevărul istoric, trebuie să știți că Begu și Buzz au jucat contra Anei Bogdan și americancei Kaitlyn Christian, deci mămăliga ar fi rămas în meniul de la Londra indiferent de partea pe care pica moneda. Până la urmă, însă, matematica de baltă pe care am învățat-o la profilul uman îmi spune că e mai bine să se bucure două românce decât să o facă doar una. Mai ales că Ana echilibrează cu faptul că a semnat recent un contract de reprezentare cu Tag Heuer, deci de zâmbit nu duce lipsă. Te uiți la ceas și râzi. Probabil că vecinii cred că asta mică a luat-o razna.

Embed from Getty Images

V-am spune cu cel mai mare drag cum a fost meciul celor trei românce, dar s-a jucat în paralel cu partida Simonei, așa că suntem nevoiți să vă promitem o cronică regulamentară în turul următor, când Irina și Mihaela vor avea un meci al dracu’ de greu cu favoritele 4, slovaca Klepac și iberica Martinez Sanchez. Două fete care bagă dublu cum băgăm noi cronici: câte două pe zi când se joacă și Mondialul.

Rafael Nadal – Alex De Minaur 6-1, 6-2, 6-4

Un alt meci care a început, s-a jucat și s-a terminat în timpul în care Simona și-a scos plămânii la maraton a fost cel dintre Rafa Nadal și Alex de Minaur. Un tip de 19 ani care dă-n rachetă sub pavilion australian, dar care e de fapt un tip căruia-i curge Larousse-ul prin vene în contextul în care maică-sa e din Spania, iar taică-su e uruguayan. Acu’ ce să zicem: după ce Australia, Spania și Uruguay au fost eliminate de la Mondial, doar săracu’ Alex mai ducea în spate bucuriile familiei. Așa că atunci când au văzut că joacă cu ditamai Nadalul, oamenii au căzut în depresie.

Embed from Getty Images

Partea bună e că Alex a jucat din ce în ce mai bine pe parcursul meciului, adunând în fiecare set mai multe game-uri decât în anteriorul. Partea proastă e că n-a ajuns în niciunul dintre ele la 6, ca să se laude acasă cu asta. Partea și mai proastă e că meciurile de la Grand Slam-uri durează doar trei seturi, nu până când se hotărăsc mânjii să joace tenis când dau de idoli.

Embed from Getty Images

Una peste alta, Nadal s-a asigurat că, indiferent de ce-i aduce moșul Federer la Wimbledon, va termina turneul pe jilț, fără ca reverul ăla sexy al elvețianului să aibă șansa de a-i face deviație de sept. Dar bineînțeles că, dacă se bagă fisele corecte și cădem corect pe o finală între cei doi, detaliul ăsta va conta cât temperatura actuală din Fiji. “Dacă ajung în finală, prefer să nu joc cu Roger, ci cu cineva mai ușor de bătut. Nu-s idiot”, a spus Nadal la conferința de presă de după meci, răspunzând indirect la întrebare și dovedind că ne citește cronicile.

Embed from Getty Images

Kyle Edmund – Novak Djokovic 6-4, 3-6, 2-6, 4-6

Mamă, ce nebunie a fost aici. Se făcea că, la 2-1 la seturi pentru el, Nole are minge de break spre finalul setului al patrulea. Inventează o scurtă care cade de două ori în terenul roșcovanului de Edmund, ăsta lovește totuși mingea aruncându-și racheta aiurea, se oprește sprijinindu-se evident de fileu ca turiștii la baraj, iar mingea trece peste bandă și cade în aut. Practic, Djokovic avea trei argumente la fel de valide pentru a câștiga punctul, dar arbitrul de scaun i-l acordă britanicului în uralele mulțimii.

Embed from Getty Images

Doar că, vedeți voi, Djokovic e sârb și e obișnuit cu furăciunile, așa că-i sare instantaneu țandăra, iar un meci care până atunci fusese relativ liniștit se transformă în circ. Iar fratele Kyle, altfel om liniștit și-n treaba lui, promovează brusc patruzeci de milioane de poziții în clasamentul jucătorilor pe care-i detestăm pentru că-s porci: își bagă capu’-n fund plecând de acolo și tace senin, deși știe foarte bine c-ar fi trebuit să piardă punctul. Uite-aici faza:

Vedeți voi, noi suntem niște oameni foarte generoși când vine vorba de-a râde și înțelegem multe. Bă, da’ să participi activ în halul ăsta la o hoție cât Big Ben-ul fix la Wimbledon, la doi metri de sânul Reginei Angliei, e deja prea mult. Cartonaș roșu, monsieur Edmund. Mai rămâne să schimbi regulamentul ca să poată cădea mingea de două ori, cum se obișnuiește în Europa de Est.

Din fericire pentru el, Novak a evitat să-i trimită arbitrului falca pe orbită, să omoare cu pumnii trei țânțari imaginari care zburau pe lângă arcada britanicului și să incendieze complexul de la All England Club. Asta și pentru că, aproape inexplicabil având în vedere antecedentele, omul s-a adunat și a câștigat meciul. Pentru că altfel se lăsa cu fault, pariem tot ce-avem și tot ce-aveți și voi pe asta.

Embed from Getty Images

În rest, business as usual. Nole a pierdut primul set în fața unui Edmund dopat de victoria Angliei în meciul cu Suedia de la Mondialul de fotbal, apoi a revenit în meci și și-a câștigat punctele, urlând pe alocuri a descătușare de parcă filma Poltergeist Revine. Asta pentru că, zicea în conferința de după, lorzii cu frișcă la gură de prin public l-au cam măscărit în timpul meciului, că doar juca cu al lor și ai lor sunt heruvimi. Huo, Kyle! Bine, Nole!

Embed from Getty Images


Ce e de luat la bord luni, 9 iulie (duminică e pauză la Wimbledon, nesătulilor)

La fete:
S. Hsieh – D. Cibulkova (13:30)
J. Ostapenko – A. Sasnovich (13:30)
S. Williams – E. Rodina (17:00)
D. Kasatkina – A. Van Uitvanck (15:00)
Ka. Pliskova – K. Bertens (13:30)

La dublu fete:
🇷🇴Niculescu/Flipkens – Babos/Mladenovic
🇷🇴Begu/🇷🇴Buzărnescu – Klepac/Martinez Sanchez

La băieți:
R. Federer – A. Mannarino (15:00)
J. Isner – S. Tsitsipas (16:00)
G. Monfils – K. Anderson (16:30)
K. Khachanov – N. Djokovic (18:30)
J. Vesely – R. Nadal (18:30)

La dublu mixt:
🇷🇴Olaru/Martin – Chan/Mektic
🇷🇴Buzărnescu/Matkowski – Watson/Kontinen

La juniori:
🇷🇴Ș. Paloși – T. Ichikawa

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

4 Comentarii

  1. Hai s-o spunem şi cinstit: Simona e foarte neinspirată când are mingea în rachetă şi poate da lovitură câştigătoare. Azi a ales doar direcţia spre racheta adversarei. Şi nu e prima oară. Cred că ăsta e punctul ei cel mai slab. Lipsa inspiraţiei, în momentele cheie. Mă scuzaţi pentru sinceritate!

  2. Ma mai consoleaza un pic articolul asta pt. infrangerea Simonei. In anumite momente m-am enervat, fiindca Hsieh parea chiar sa joace la misto (vezi si meciul legendar dintre Nadal si Dustin Brown din 2015, tot la Wimbledon), iar Simona era pe autopilot cu aceleasi si aceleasi lovituri standard neinspirate, plus multe greseli nefortate… Acum, dupa articolul tau, am mai ras si am luat distanta si, vorba aia, dupa atatea tractiuni cu trofeul de la RG era normal sa fie asa… Numai ca o asemenea “partie” ca anul asta cine stie cand o sa mai prinda Simo a noastra… Bine, acum s-o vedem la US Open, ca si cu ala se fac tractiuni misto!

  3. O observatie : racheta lui K. Edmund nu a atins fileul. Nici pe departe

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.