Wimbledon 2018, faza pe tușă. Ziua 8: Camila cu trei seturi pe cocoașă

E tare ciudată senzația de a rămâne cu câteva zile bune de scris dintr-un turneu de Grand Slam fără a fi nevoiți să așteptăm meciurile Simonei Halep. Parcă ni s-a terminat cafeaua aia bună și-acum fierbem ce găsim prin casă. O Kasatkină, o Camilă, o Cibulkovă, orice ne poate ține să nu adormim când o vedem pe Ostapenko cum dă-n ele ca-n hoții de găini. 

Ba ne mai încurcă și ăștia de la Wimbledon cu programările lor. După ce luni a fost cascadă de meciuri și ne-au băgat creierii în shredder, azi am avut de văzut patru meciuri: sferturile fetelor. Și cam atât. Că finalul de meci neterminat ieri dintre Del Potro și Gilles Simon nu se pune, iar la meciurile de dublu masculin să se uite jucătorii și neamurile lor de gradul 1 dacă Tecău e lovit, iar Mergea mai are clasament să joace doar în reclama la Stella Artois. Așa că, n-avem ce face, suntem nevoiți să vă atragem atenția că tenisul și cronicile lui zilnice continuă și fără români în turneu, din moment ce tot ne-am apucat. În plus, prietenii de la Porsche continuă și ei concursurile zilnice pe pagina lor de Facebook, deci aruncați un ochi și pe-acolo, cine știe când plecați acasă cu vreun Porsche 911 la promoție?

Luați-vă hainele de casă, puneți-vă centurile, ștergeți-vă lacrimile, decolăm.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Serena Williams – Camila Giorgi 3-6, 6-3, 6-4

Când le vezi pe Serena și pe Camila intrând una lângă alta pe teren, ai impresia că americanca a venit chemată să-i bată p-ăia care au supărat-o pe italiancă. “Bă, care faci mișto de faptul că Giorgi a zis că nu se uită la tenis? Meștere, voi sunteți, mă?”. Nu, tanti Williams, pe cuvânt, da’ cum vă poate trece prin cap că am putea să ne dedăm la acte reprobabile de acest tip?, răspundem noi, privind fascinați la faptul că brațul Serenei e mai gros decât pulpele Camilei. Și e probabil prima dată în istoria cronicilor ăstora când nu exagerăm cu absolut nimic.

Embed from Getty Images

Oh, Serena. Revenită în tenis relativ devreme după ce a născut pentru că statul american nu-i plătește concediu de creștere a copilului, Serena anunța acum câteva zile că-i destul de supărată pentru că n-a fost acasă să vadă cum copila a facut primii pași. Nu-i problemă: la cum îi știm pe ăștia din familia Williams, la finalul acestei ediții de Wimbledon Serena va fi câștigat al 24-lea Grand Slam, iar aia mică va fi campioană la juniori. Cresc copiii în ziua de azi într-un ritm de nu se poate.

Embed from Getty Images

Așadar, sfert de finală cu Serena Williams în prim plan. Din nou. M-a întrebat un hâtru pe la Roland Garros dacă cred că Serena va mai câștiga vreodată vreun slam. Am luat rapid telecomanda, am dat pe un meci al ei, am văzut-o îmbrăcată în costumul ăla de scafandru și am decretat că nu va fi cazul. Se mișcă lent, deci dacă dă de vreo hitteriță scăpată din lesă pe suprafață rapidă, se îneacă în propria salivă. Ba chiar m-a întrebat un prieten neamț acum vreo săptămână același lucru. Zice “Meștere, am un prieten care știe tenis și care zice că Serena ia Wimbledonul, ce părere ai?”. Cu flerul pe care l-am avut dintotdeauna (sunt ultimul la toate concursurile de pronosticuri, doar de-aia scriu cronici, nu avancronici), am decretat că omul e diliu. “Băi frate, dacă vrei să știi, va câștiga Pliskova”, a zis Meșter. Care de supărare nici măcar n-a scris ieri vreun rând despre eliminarea cehoaicei. Așa-i trebuie, dacă mă-ncurcă.

Bun, trecem la setul 1 din meciul dintre Serena și Camila. Un set în care s-a văzut că brațul de miner poate fi bătut de niște lovituri bine calculate. Deși Serena a început partida pe modul turbo, fără să piardă puncte pe primele două game-uri la serviciu, Camila și-a văzut de treaba pentru care au dat-o ai ei la tenis: “Tati, tu ești italiancă. Tu trebuie să intri în teren și-ți imaginezi că la fileu e un francez. Dai în el până-i sare smalțu’, ok?”. Și așa a făcut asta mică. Deși are corpul ăla de balerină care i-a adus triliarde de băloși pe Instagram, acolo unde Camiluța urcă din când în când și poze ceva mai puțin plictisitoare decât pokerface-ul ăla pe care-l etalează mereu pe teren, italianca bate lovește mingea în dușmănie, curat, elegant, frumos, de-ncepi să te miri că-i abia pe locul 52 WTA și că n-a intrat niciodată în Top 30.

Embed from Getty Images

Când i-a luat break Serenei în primul set, după toate game-urile alea în care a zburat mingea pe lângă ea de parcă era pe front, Camila a început să râdă în hohote și, printre lacrimi, și-a salutat familia prezentă în tribune. Pe naiba. Nu i s-a mișcat niciun mușchi pe față. Ori asta, ori a dat strategic cu foarte mult fond de ten. Probabil câte puțin din ambele.

Italianca s-a așezat frumos la primire, a salvat mingile de break pe care și le-a achiziționat o Serenă care turba de partea ailaltă a terenului, a făcut 5-2 și s-a așezat pe scaun sărbătorind cu un gâtlej de apă îndoită cu ceva magneziu. De fapt, o bănuiesc pe Camila Giorgi că nu-i italiancă. Dacă era, în momentul ăla începea să urle la telefon și să comande de bucurie 15.000 de pizza margherita pentru toți britanicii ăia scorțoși care bagă-n ei căpșuni, ca veverițele. Mamma mia, che bellezza!

Embed from Getty Images

Giorgi a profitat de break și a luat și setul. Primul set pierdut de Serena la ediția asta a Wimbledon-ului. A fost momentul în care camerele cu care filmează ăștia la Wimbledon s-au oprit pe fața americancei, care putea să-și deschidă lejer fabrică de spart nuci cu măselele. S-a enervat Serena, fraților. Nu știu dac-ați văzut documentarele de pe Discovery Channel, dar o mamă nervoasă pe care-n plus o așteaptă și copilul acasă e-n stare să bată armata rusă cu un sterlizator și-o pompă de sân. Așa că a strâns racheta de-a crăpat overgripul și-a început s-o pârjolească pe Camila cu bolovani. Asta mică, săraca, a ținut cât a putut, a tras cât a reușit, dar a sucombat sub greutatea legendei și a lăsat-o pe Serena-n treaba ei, dacă tot e atât de hotărâtă. 6-3 6-4 și-o țuică pentru Williams în următoarele două seturi, iar Camila a luat-o practic pe cocoașă.

Embed from Getty Images

În semifinalele de peste două zile, Serena o va bate pe nemțoaica Julia Görges, care acroșat-o pe Kiki Bertens cu 6-1 în decisiv și ajunge pentru prima și ultima dată între ultimele patru jucătoare de la Wimbledon. V-am zis, suntem ași la pronosticuri, nu îndrăzniți să ne contraziceți.

Jelena Ostapenko – Dominika Cibulkova 7-5, 6-4

Dacă ești tipul ăla de privitor de tenis căruia nu-i plac valențele finuțe a sportului și vrea să vadă băieți și fete care dau în ele ca John Bonham în tobe, meciul dintre nănașa Lenuța și Dominika Bam-Bam Cibulkova a fost fix ce-a recomandat doctorul. Au dat fetele astea-n bășici de-au fost nevoiți ăia de la Wimbledon să le schimbe la fiecare două game-uri, că le sărea puful ca sudoarea din Nadal la serviciu.

Embed from Getty Images

Deși pe alocuri au un metru și-o frunză, Ostapenko și Cibulkova recuperează major la capitolul forță. E ca la penalty-urile de la fotbal: e frumos să dai artistic și din gleznă, dar uneori e bine să pui niște pesmet pe șnițelul ăla, să mai ai o șansă dacă-l mănâncă-n mănușă pe portar să sară unde și cum trebuie. Și ambele fete trag de mingi și-ncearcă să închidă punctul cât mai repede și mai eficient, că au nevoie de energie ca să bată bolțari, nu-și pot permite să alerge degeaba. Ca să înțelegeți cum a stat treaba în meciul ăsta, cel mai lung raliu a avut 9 schimburi de mingi, cam cât are cel mai scurt punct din meciurile lui Wozniacki.

Embed from Getty Images

Dar e frumos când dai de meciuri în care joacă tunoșaguri. La băieți, treaba asta le e rezervată hiudumelor de 4 metri ca Anderson, care și-a câștigat ieri meciul cu Gael Monfils doar din serviciu. La fete, astea mici care lovesc mingea cu dosul palmei sunt curiozități ale naturii, pentru că nu-s doar ciocănare, ci și ușor îndesate și așezate bine pe picioare, de-ai impresia că dacă se apucă mâine de rugby n-au probleme să se camufleze în peisaj.

Aici e și diferența dintre tușa Lenuța și Cibulkova, de altfel. Dacă le iei pe amândouă și le zici “Ce mai zici, fată? Ce-i cu burtica aia?”, Cibulkova se uită la tine, o ia râsul și-ți zice “Da’ chiar am vrut să-ți zic că și tu ești din ce în ce mai frumos, Adonis de Balotești”. În schimb, Jelena cheamă mascații să te stoarcă-n pumni și să te arunce la margine de codru. Finuț, fără urme, da’ așa se-ntâmplă când o deranjezi de la împletitul cozii.

Embed from Getty Images

Revenind la meci, a fost un schimb nesfârșit de bastârci (Leana a avut 33 de winnere și 28 de neforțate pe poligonul de tir de la Wimbledon) în care fiecare break a fost dublat de rebreak. Cu excepția break-ului din final făcut de Ostapenko, care i-a câștigat ambele seturi înainte ca Cibulkova să mai aibă timp să reacționeze. Așa că Jeleana se califică în semifinalele Wimbledon-ului, încercând să implementeze cu succes  programul Scatoalca și în meciul cu Angie Kerber.

Embed from Getty Images

Angelique Kerber – Darya Kasatkina 6-3, 7-5

Apropo de Kerber, nemțoaica s-a calificat după ce-a târșâit racheta prin iarbă cu Darya Kasatkina, meci jucat fix în paralel cu cel al bordurierelor. Scăpată în sfârșit de Simona, care a părăsit incinta încă de sâmbătă și nu-i mai poate desumfla cimpoiul cum a făcut-o la Melbourne și la Paris, Kerber a început să zburde pe iarbă ca gazela și, deși a avut cel mai greuț traseu dintre semifinaliste – Zvonareva, Osaka, Bencic și Kasatkina înseamnă dificultate de nivel World Class pe lângă ce meciuri de creșă am văzut anul ăsta la Wimbledon – ajunge fluierând în semifinală.

Embed from Getty Images

Nu am apucat să vedem prea mult din meciul celor două, pentru că ne-am delectat cu cutremurele de dincolo, iar nemțoaica tocmai trimitea meciul la vulcanizat când am apăsat în sfârșit pe telecomandă. Dar am auzit c-au fost vreo 7 break-uri în setul al doilea, semn că nivelul de calitate al serviciilor a fost identic cu cel din hotelul de la debarcaderul lacului Bicaz. Vai de capu’ nostru, vă zic. Tot 7 a fost și numărul mingilor de meci salvate de Darya în ultimul game, semn că e posibil să ne fi pierdut degeaba timpul cu rașchetele din meciul celălalt. Și-am zis că nu poți să mai ai încredere în Ostapenko de când cu, mă rog, știți voi, nu mai insist.

Embed from Getty Images

Ce e de luat la bord mâine

La fete dublu
Begu/Buzărnescu – Melichar/Peschke

La băieți:
N. Djokovic – K. Nishikori (15:00)
R. Federer – K. Anderson (15:00)
M. Raonic – J. Isner (17:30)
J. Del Potro – R. Nadal (17:30)

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.