După 31 de zile pline de meciuri care au variat de la superbul Spania-Olanda la amorțitul Iran-Nigeria, de la plictisitorul Olanda-Argentina la inexplitasticul Brazilia-Germania, cu goluri de poveste, arbitri leșinați în troacă și cu echipe care au început Mondialul cu impresii de Gioconde, dar l-au terminat în magazine, cumpărându-și televizoare HD, am ajuns la ultimul meci al Campionatului Mondial de Fotbal. Marea finală. Partida care ar fi trebuit să-l transforme pe Messi din colecționar de Baloane de Aur în icoană și urmaș pe cale paternă al lui Maradona. Întâlnirea dintre cei care au băgat Brazilia în azil și cei care și-ar fi dorit cel mai mult să facă asta. Germania-Argentina. Meciul pe care fiecare brazilian care se crede Napoleon și l-a dorit în finală.
Germania a început meciul cu o sprânceană agățată de frunte, fotbaliștii nemți fiind surprinși de faptul că Argentina, echipă de pe același continent cu Brazilia, reușește să mențină scorul la 0-0 pentru mai mult de zece minute. Pentru orice eventualitate, însă, germanii au arestat mingea încă de la început, mizând pe posesie pentru a nu risca vreun artificiu tehnic amorsat de Messi, junghiul în coaste cu care începe construcția apărării fiecărei echipe care are norocul de a se intersecta de Argentina în ultimii ani. De cealaltă parte, sud-americanii au pariat pe contraatacuri eficiente ca un meteorolog căruia uraganul i-a luat toate instrumentele de măsurare, o strategie care a fost pusă în aplicare și în meciurile anterioare din faza eliminatorie, terminate hagitudosian cu două rezultate de 0-0 și cu un 1-0 contra Belgiei.
Prima fază importantă a meciului anticipa, de altfel, întreaga desfășurare a unei partide care a părut mai degrabă un soi de război cu ghete și jambiere. Mijlocașul german Kramer s-a trezit la realitate brusc după ce a primit un umăr în mufă, neamțul învârtindu-se pentru câteva minute pe teren ca o barză care a scăpat la lichide într-o fabrică de spirt sanitar. Amețeala lui Kramer s-a împrăștiat inexplicabil ca vărsatul de vânt printre colegii săi de echipă, astfel că, în minutul 21, Toni Kroos l-a confundat pe Higuain cu un caz umanitar și i-a donat o pasă care în alte condiții ar fi fost văzută ca un gest filantropic de excepție. Trezit față în față cu portarul german Neuer, argentinianul s-a fâstâcit ca un olimpic la fizică într-un bordel și a tras slab, pe lângă poartă (GIF), dovedind că aparenta secetă de goluri care a lovit echipa sa la World Cup 2014 e de fapt efect perpetuu al zonei climatice în care se află fotbalul argentinian, nu un fenomen întâmplător și izolat.
Prin minutul 30, același Higuain a scuturat de praf plasa porții germane, însă atacantul Argentinei s-a prins abia după ce terminase de mâncat tortul că tușierul semnalizase corect un ofsaid porcesc de clar (GIF). Pentru a nu părăsi cadrul, nemții au ieșit și ei în evidență printr-un fault odios al lui Höwedes (GIF), care a cântat cu crampoanele la ligamentele genunchiul lui Zabaleta și a scăpat cu un galben dintr-o fază în care regulamentul ar fi trebuit să permită nu doar eliminarea din meci în particular și din fotbal în general, ci chiar opțiunea de a exila jucătorul vinovat pe Uranus pentru a medita asupra originilor universului. Scăpat de un binemeritat cartonaș roșu, Höwedes a semnat peste doar câteva minute, la umbra pauzei, cea mai mare ocazie germană a primei reprize. După un corner bătut perfect, fără să lase vânătăi, de Toni Kroos, Höwedes s-a înălțat în careu la înălțimea celor aproape 190 de centimetri regulamentari pentru un apărător neamț și a zguduit violent bara porții adverse, care tremură ca lovită de gripă chiar și în momentul redactării acestui text (GIF).
Tot spre finalul primei reprize l-am văzut prima dată la treabă și pe Messi, care însă a vrut să intre cu mingea-n poartă ca grecii cu calul din lemn în Troia (GIF). Cum Germania nu-i Iran și Neuer nu-i șofer pe basculantă, faza argentiniană nu s-a transformat nici măcar în element statistic în caseta meciului, nemții arătând că se pricep și la furat dacă subiectul e mingea care se află la adversar.
După pauză, ritmul meciului a scăzut vizibil, cele două echipe intrând în ceea ce după acest Mondial se va numi oficial Transa Argentiniană: o stare în care nu ataci decât dacă iei gol și în care nu iei gol niciodată. Totuși, Messi și-a adus aminte că are în vitrinele de acasă mai multe Baloane de Aur decât reușite la Campionatul Mondial și, într-o fază în care a scăpat singur cu Neuer, a încercat să șuteze plasat pe colțul lung. Nu i-a ieșit decât o copie palidă a ratării din prima repriză a colegului Higuain (GIF), argentinienii părând că scopul lor în finala Campionatului Mondial este să ajungă la penalty-uri, nu să câștige trofeul.
În lipsa altor ocazii importante, a doua repriză s-a evidențiat printr-o fază în care Neuer, portarul german, a ieșit la numărat amigdale cu genunchiul și l-a trăsnit în mufă pe Higuain (GIF), atacantul argentinienilor scăpând după impact doar cu o sperietură și cu câțiva ani de coșmaruri cu nemți zburători.
La finalul celor 90 de minute, Argentina și Germania își împărțeau ocaziile importante, faulturile și prezența aproape anecdotică a lui Messi pe teren. Golurile lipseau însă de pe tabelă într-un meci în care principalul scop al celor două echipe a fost să-și țină caii în propriul grajd. Argentina bifa astfel al treilea său 0-0 în meciurile de după grupe, alb-albaștrii părând mai degrabă jucători de whist care se bat la zero decât fotbaliști în finala Campionatului Mondial.
În primele 10 minute din prelungiri, cele două echipe au trecut iar pe lângă deschiderea scorului, însă Schurrle și apoi Palacio au ratat în situații excelente ocazia de a scurtcircuita penalty-urile care înnegreau orizontul ca navele extraterestre din filmele americane. A intrat apoi în schemă Bastian Schweinsteiger: mijlocașul german a fost vânat de argentinieni și a sfârșit meciul în sânge (GIF), dovedind astfel în sfârșit că uzinele germane au ajuns la perfecțiune în ceea ce privește nivelul de realism imprimat roboților produși pentru propria națională.
În sfârșit, când organizatorii pregăteau deja grafica pentru penalty-uri, la aproape două ore de la începutul meciului, germanii au demonstrat încă o dată că un meci de fotbal se joacă până în minutul 90, termen care, în caz de nevoie, poate fi prelungit nelimitat prin decizia Bundestag-ului. Într-un moment în care apărarea Argentinei se concentra deja pe poezia loviturilor de departajare, încercând să-și aducă aminte – ca la școală – unde bat nemții penalty-uri, Mario Götze a fost lăsat singur în careu de un Demichelis pierdut prin spațiu ca Laika în capsulă și, după o preluare perfectă pe piept, a marcat pe lângă Romero și a trimis Argentina lângă Brazilia în vitrina de victime germane (GIF). Cum mai rămăseseră vreo 8 minute până la final, argentinienii s-au aruncat peste adversari, însă singura ocazie reală de gol – o lovitură liberă de la 25 de metri – ne-a relevat o altă față a lui Messi, cea de jucător de rugby care încearcă să transforme fazele fixe aruncând balonul înalt, printre buturi imaginate.
Germania a devenit astfel cvadruplă campioană mondială la fotbal, după 24 de ani de secetă în care nemții uitaseră să pupe trofeul. Argentina s-a mulțumit cu titlul de vicecampioană, reușind performanța de a ajunge în finală cu un joc-hibrid între plictiseala spectaculoasă a naționalei Greciei și legendarul joc închis al italienilor. În altă ordine de idei, deși a pierdut finala și a avut un motiv îndeajuns de serios pentru a boci ca după Evita Peron, marea tristețe a Argentinei rămâne faptul că n-a dat de versiunea handicapată a Braziliei, căreia ar fi putut să-i administreze subcutanat o bătaie care ar fi rescris urgent, până la finalul vacanței de vară, toate cărțile de istorie ale națiunii.
GERMANIA-ARGENTINA 0-0 (0-0), 1-0 după prelungiri
A marcat Mario Gotze (113)
Statistici, echipe, comentariu live
Întreaga colecție de texte din seria World Cup, faza pe fotoliu poate fi citită în secțiunea specială dedicată.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
