Și-am ajuns în fața întrebării turneului: ce o să servim în sferturi, ceai englezesc sau cafea columbiană? Aveam să aflăm răspunsul după un meci care a avut darul să ne trezească din amorțeală după un Suedia – Elveția de vis. La propriu: am visat mult în timpul meciului pentru că a fost plictis crunt.
Și tot aici suntem în punctul în care putem sărbători două premiere: una de partea Angliei, care a jucat practic primul meci de la acest turneu final. Adică poți să zici că alea cu Tunisia, Panama și Belgia pot fi considerate meciuri, da’ doar dacă se întâmplă în curtea școlii și tu ești în clasa a șasea și chiulești de la ora de tehnologie ca să vezi campionatul dintre clase.
Iar Columbia a reușit să fie prima echipă din America de Sud bătută de o echipă de pokemoni. Norocul columbienilor e că tot în America de Sud s-a născut și Messi, care și-a despachetat deja bagajele, așa că au pe cine să pârască atunci când apare întrebarea “Dar alții cum pot?”
Au fost, deci, ultimele două meciuri din optimile Cupei Mondiale. Vom trece de vineri în faza superioară, adică unde vom avea miză mai mare, deci și mai multe bocete la finalul meciurilor, și mai multe rostogoliri ale lui Neymar, și mai multe dreptunghiuri VAR desenate în aer. Un soi de “mare cât inima mea dreptunghiulară” desenat pe melodia lui Holograf vara, în discotecile din Costinești.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Columbia – Anglia 1-1 (3-4 la penalty-uri)
Nu putem trece direct la mardeala de pe teren fără să nu lăudăm cele două imnuri frumoase, emoționante și cântate din inimă de mii de oameni. Aproape ca o melodie de-a lui Maluma, care le-a promis columbienilor că le scrie niște versuri dacă nu iau un roșu în primele 3 minute. Cum adică “Cine troscău e Maluma?”. Gândește-te că un fotbalist, Shakira, Ricky Martin și o manea fac împreună un copil. El e. Sperăm că Piqué e pe fază și citește acest text. En garde, mojicule.
Embed from Getty Images
Harry Kane e genul mai dintr-o bucată de rocă și nu-i place Maluma, așa că a vrut să le strice cheful columbienilor cu o minge trimisă devreme cu capul spre poarta lui Ospina. Peste. La capătul unei centrări venite de pe dreapta, de la tovarășul Trippier, care și el e mai mult fan Ricky Martin. Nu-i atacăm gustul în muzică, ci doar cel al frezei, dar să trecem peste asta, că am văzut altele și mai rele, chiar la adversari. Uită-te la Juan “Cap de mop” Cuadrado.
Embed from Getty Images
Fix Cuadrado le zgâlțâie un pic aroganța englezilor cu o ocazie, urmată de alta semnată de Mojica, un șut peste poartă. Când au văzut columbienii că nu le merge cu șuturile, au încercat cu capul. În pieptul adversarilor. Barrios cedează presiunii și îi arde o căpățână în piept lui Henderson (VIDEO). Asta e, toți vrem să fim Zidane la un moment dat în viață. Cartonaș galben. Ehe, păi dacă pe vremea lui Zizou arbitrau americanii, ca ieri, francezul era dublu campion mondial la ora asta.
Embed from Getty Images
Pauză. Ashley Young iese de la vestiare hotărât să cânte cu tupeu “It’s Coming Home” mai tare decât se auzea God Save the Queen din tribune. Și se auzea, frate, că englezii sunt mașină de transformat berea în muzică. Și trimite the Young and the Restless o centrare pe care o scoate Davinson Sanchez de pe capul lui Maguire.
Apoi vine și momentul pe care i-l promisese Carlos Sanchez lui Kane încă de pe tunelul spre teren: “Tot te-nham eu, pretenaș!” S-a întâmplat în minutul 54, când Carlos a uitat că-i la fotbal și s-a crezut la vreun concurs de echitație, călărindu-și omul din marcaj pentru un penalty ca la carte (VIDEO). Columbienii încep să se certe cu arbitrul, că așa au văzut ei în telenovele, moment în care Kane se pregătea să bată al treilea său penalty de la Mondial, după cele două bătute cu Panama și luate în freză de Penedo. Ca să aibă și steliștii o bucurie în fotbal anul ăsta. Apropo: înainte să-i antreneze pe frezații ăștia de la naționala Angliei, Gareth Southgate a fost jucător și antrenor la Middlesbrough. Am închis paranteza, acum știm că și dinamoviștii sunt bucuroși. Toată lumea pleacă de aici fericită, ca după duș.
Embed from Getty Images
Kane dă gol în timp ce noi, românii, calculăm cam cât de slab e Kane dacă n-a reușit să-și dea cele 6 goluri de la Mondialul ăsta într-un singur meci, cum a făcut Keșeru al nostru în Liga 1. Doar și Liga 1 e un fel de mondial, din moment ce a ajuns să joace Panama în ea.
Embed from Getty Images
Meciul s-a agitat apoi. Mai o pasă, mai o ceartă, că li s-a luat columbienilor de atâta fair-play. Au câștigat premiul pentru cea mai fair-play echipă la Mondialul din 2014 și la ce le-a folosit? A făcut bani James Rodriguez la Real și Bayern și atât. Ia să mai facă și ei ce văd pe la alții, că uite ce bine-i merge Uruguay-ului. Arbitrul american împarte galbene în toate părțile, ca să fie și el fair-play cu toată lumea, și așa mai trec niște minute bune, tot cu englezii cu un pas în sferturi.
Maguire vrea și el gol, că s-a săturat de asisturi pentru Kane, dar e greu când joci cu Columbia și nu cu d-alde Panama, unde fotbalul a fost inventat și cultivat de Mihai Stoichiță, iar nesimțiții ăia culeg acum roadele fără să mulțumească. Intră și Bacca la columbieni, pe care selecționerul Pekerman a uitat să-l anunțe că în fotbal trebuie să știi să faci și preluări. De partea cealaltă, e schimbat Dele Alli, care pe evacuare își salută toți colegii și chiar se așază la vorbă cu unul dintre ei. Oameni relaxați, viață calmă, inimi fericite.
Embed from Getty Images
Se apropia sfârșitul, mai ales pentru columbieni. Trecusem deja voinicește de minutul 90 când Uribe trimite o nucleară de la 40 de metri spre poarta englezilor. Ăsta a fost momentul în care Jordan Pickford, de profesie portar la Everton, decide să devină cunoscut în toată lumea și-și întinde fiecare celulă din corp, ca tizul său din baschet, scoțând din vinclu cu manichiura ceea ce ar fi trebuit să fie golul Mondialului (VIDEO). Sau al Mondialelor, nici nu vrem să ne gândim ce-ar fi ieșit. Întâmplător, Uribe avea fix 3 ani la România-Columbia în ’94, vârsta la care începi să imiți tot ce vezi la televizor. Gică Hagi să trăiască.
Embed from Getty Images
Dar Columbia e ca ăia din Narcos când se supără pe viață: insistă până rup ușa. Cuadrado bate cornerul, iar Yerry Mina trimite cu capul o minge care prinde pământul, apoi alunecă pe freza nepotrivită pentru optimi a lui Trippier, care dacă avea 5 centimetri în plus scotea mingea asta (VIDEO). Să fii englez și să primești gol din corner. Asta da ironie, râd cu lacrimi spaniolii, germanii, portughezii, argentinienii. În avioanele spre casă.
Embed from Getty Images
1-1 și prelungiri. Rose, trandafir proaspăt cules de pe banca englezilor, șutează la un moment dat pe lângă bara din stânga lui Ospina, mângâind-o un pic. Iar prelungirile se termină cu câte 3 atacanți în fiecare echipă, tactică despre care de-abia aseară au aflat cei din Iran, Maroc și Sorin Cârțu.
Pauză scurtă la Campionatul Mondial, transmis de TVR între reclamele cu Hagi, Chițu și Țucudean jucând și ei fotbal de masă și multe alte reclame potrivite pentru pasionații de fotbal, cu slogan evident îndreptat spre noi, ăștia, care ne-am obișnuit să stăm acasă: “Hemotreat, stai fără durere”. Hai sictir.
Și ajungem la penalty-uri, faza aia de joc pe care românii o mai știu drept “Apără Duckadam” sau “Ratează Belodedici”, că tot suntem la Mondial. Ne întoarcem în prezentul crud și îi vedem pe rând pe Falcao, Kane, Cuadrado, Rashford și Muriel băgând-o în ațe. E clar că englezii au bătut penalty-uri până le-a ieșit pe nas. Mai bine decât să-ți iasă echipa prin ușă.
Embed from Getty Images
Dar Henderson, căpitanul celor de la Liverpool, e ghicit de Ospina. Nimic anormal, totul părea că intră în cotidian pentru englezi, care au câștigat ultima dată la penalty-uri pe vremea Regelui Edward, când premiul era o capră. Dar Uribe are probabil în portofel poza Reginei și trage ca un apucat în bară, echilibrând din nou meciul cu șublerul.
Embed from Getty Images
După ce Trippier trece pe verde, Bacca vine spre penalty cu fața lui Anelka. Foarte aproape de emoțiile nașterii, Bacca dă să fie dat, iar Jordan Pickford scoate iar (VIDEO) și-i face pe ăia de la Everton să-i reprinteze eticheta de preț. În sfârșit, cu calificarea în vârful șurii, Dier îl amăgește pe Ospina cu o minge care-i atinge mănușa dreaptă și se oprește în plasă (VIDEO).
E pentru prima oară Anglia câștigă un meci la penalty-uri la un Mondial, după ce anterior mai băgaseră 3 fise pe care le-a halit aparatul. Norocul lor că-n ’66 au avut nevoie de tușier, nu de portar.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Suedia – Elveția 1-0
Dacă am fi făcut un calcul scurt înainte de meci, puteam fi siguri că Suedia o să se califice. De fapt, mai mult de-atât, că o să câștige Campionatul Mondial. Nu râdeți, e matematică pură: Suedia a bătut-o pe Coreea de Sud în grupe cu 1-0. Coreea a bătut-o pe Germania, fosta câștigătoare, cu 2-0 fără să dea doi bani că nu erau ăia suiți în autocar, deci Suedia campioană. Simplu. Păi ce mare lucru, bă? O ecuație, cum ar zice nea Gigi.
Embed from Getty Images
Dar dacă ne ghidam după calcule din astea, pierdeam un meci de povestit copiilor. Când vrem să adoarmă mai repede. Un meci pe care să-l ții pe fundal când dai cu bormașina în altă cameră. Noroc că s-a jucat la Sankt Peterburg și că în prima parte a meciului am putut să vorbesc cu vreun prieten pe care l-am deranjat la telefon din plictiseală și cu care nu mai vorbisem din liceu despre Mircea Lucescu și perioada lui de la Zenit și de cum a scos omul jucători pe bandă rulantă. Ce vrei? Ne mândrim și noi cu românii nostri în orice context, mai ales că la Mondiale singurii vorbitori de limba română de pe teren au fost escortele lui Akinfeev și Zhirkov, în meciul de deschidere. Bine, poate și comentatorii români, dar știm deja că unii dintre ei, aleși pe sprânceană, nu vorbesc de multe ori româna, ci o limbă împrumutată din Letopisețul Țării Moldovei și cronicile lui Miron Costin.
Embed from Getty Images
Să ne oprim, totuși, și la ce s-a întâmplat pe teren. Se cântă imnul, apar pe ecran femei frumoase și nici urmă de scuipături de coji de semințe ca pe Digi Sport în Liga 1, apoi Zuber amenință că-i treabă serioasă cu un șut de la marginea careului de 16. Pe care-l prinde Olsen. Stai așa, că Elveția vrea să joace fotbal și să ne păcălească să uităm cumva cele două goluri primite de la Costa Rica pe care oricum nici cei din Costa Rica nu le mai țin minte.
Embed from Getty Images
Prea se instalează elvețienii pe pajiștea din fața porții lui Olsen, așa că Berg vrea să pună piciorul în prag. Dar nu reușește nici măcar să-l pună bine pe minge, din moment ce trimite un șnițel până pe acoperișul Hermitage-ului. Îl urmează Ekdal, care trimite un șut din voleu un pic mai jos, cam pe la nivelul etajului 2, spărgând geamul expoziției de picturi impresioniste. Suedezii cu ridicatul zmeielor în jumătatea adversă, elvețienii cu adunatul procentelor în buzunarele cu posesie. Shaquiri îi trimite o pasă lui Dzemaili în careu, dar fără succes, așa că Shaqiri îl scoate din lista de prieteni, block, delete și încearcă-n altă parte.
Embed from Getty Images
Berg ne amintește că joacă în fabulosul campionat al Arabiei Saudită (din dragoste, nu pentru bani, nesimțiților!) și trimite un șut la colțul lung din careu, dar Sommer îl respinge fără prea mari bătăi de cap. Ca viața din Elveția, practic. Nu se mișcă niciun pixel pe tabelă, deși elvețienii dau târcoale golului cum au dat românii târcoale creditelor în franci prin 2007. Rodriguez își bate joc de-o lovitură liberă, Xhaka și Dzemaili trag peste, dar nimeni nu-i poate întrece pe suedezi la trimis rondele în căutarea civilizațiilor exoplanetare. Și programul spațial al meciului continuă: Ekdal se miră că rămâne singur în fața porții și trimite un lat peste căpățânile săracilor care și-au luat bilet în ultimul rând. Ce, rușilor, numai Laika voastră s-ajungă pe lună?
Embed from Getty Images
Începe repriza a doua si te trezești din ațipeală cu telefonul în mână. Aflăm că-i ziua lui Toivonen și că vrea și el să-și facă un cadou un gol cu Elveția, de parcă nu-i ajunge pentru toată viața lui lobul dat peste Neuer în meciul cu Germania.
Dar iată că Forsberg vrea să sufle în lumânările din tort în locul lui și îl păcălește pe coleg: “Bă blondule, dă-mi mie pasă în marginea careului că ți-o dau înapoi. Așa se face un-doi, am văzut ieri la brazilieni”. Dar, odată liber, Forsberg trimite o minge ambițioasă care se lipește un pic de gheata elvețianului Akanji și-l bagă-n terapie intensivă pe Sommer, obișnuit până acum, așa cum știm deja, doar cu mingi prin stratosferă din partea suedezilor (VIDEO). 1-0 pentru Suedia și răsuflăm ușurați: poate nu se ajunge la prelungiri și scăpăm mai repede de meciul ăsta.
Embed from Getty Images
Apropo, știai că singurul oraș suedez cu metrou e Stockholm și că te poți plimba prin el vreo 100 de stații? Cam cât părea că durează și meciul ăsta, cu întârzierile enervante transformate de tipul “trenul staționează două minute” transformate în fotbal în întrerupere de arbitraj video.
Dar iată-ne ajunși la stația finală. Olsson, intrat în locul falsului sărbătorit Forsberg, scapă singur și aleargă către poarta lui Sommer, dar fundașului elvețian Lang i se pare că adversarul nu prea are viteză și îi dă un brânci ușor de la spate pentru elan. Ia de aici, că și așa nu ne calificăm, sta-v-ar în gât sferturile și toate trofeele câștigate la Eurovision cu ABBA. Roșu pentru Lang și lovitură liberă din buza careului de 16, bătută de Toivonen. Sommer boxează, arbitrul fluieră, elvețienii plâng, Zlatan înjură-n barbă: “Dacă eram și eu acolo, Suedia era în finală la ora asta, nu-n amărâtele de sferturi. Amatori”.
E târziu în noapte. La palatul Hermitage bate în poartă un blond înalt. E Toivonen, care vrea și el măcar un suvenir de ziua lui, așa că oprește autocarul echipei și întreabă sfios:
– Nea Vlade, ne dai și nouă mingea trimisă de Ekdal?
– Numai chiftele cu gem, suc de merișoare și mingi aveți în cap.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
În următoarea cronică vei citi despre:
Vineri, 6 iulie
Uruguay – Franța (17:00)
Brazilia – Belgia (21:00)
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
