World Cup 2018, faza pe terasă. Anglia – Suedia 2-0: Epickford

Bună ziua și bine v-am găsit din nou. Salutări cordiale în special fanilor Angliei, care de 28 de ani așteaptă această cronică, în care scriem cu subiect și predicat fraza “Englezii s-au calificat în semifinalele Campionatului Mondial”. Na, poftim, am rezolvat. Salutări și fratelui Zlatan Ibrahimovic, care s-a născut în contratimp și a reușit performanța de a rata atât Mondialul din 1994, cât și Mondialul din 2018, autoproclamatul leu fiind făcut sandviș de cele mai mari performanțe ale Suediei la turneele finale. Nu-i problemă, a jucat la Euro 2016, când Suedia nu dăduse niciun șut pe poartă după trei meciuri în grupe. 

Îl salutăm cald pe Jordan Pickford, care ne demonstrează pe viu că viteza luminii poate fi depășită, ucigând fizica așa cum o știm. Pentru că viteza cu care-și schimbă englezii părerea despre un jucător din propria echipă este cuantică: s-a ajuns în doar două meciuri de la “E prea mic, n-are anvergură” după golul luat cu Belgia la “E cel mai bun portar din lume” după meciurile cu Columbia și Suedia.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Anglia – Suedia 2-0

Dar nu există viteză în lumea asta mai mare decât cea cu care englezii se proclamă deja campioni mondiali. Să facem o recapitulare: cu o săptămână înainte de finală, englezii au bătut la Mondialul ăsta Panama, Tunisia, Columbia la penalty-uri și Suedia azi. Că de meciul cu Belgia nu se cade să discutăm: pe lângă faptul că l-au pierdut, ăla a fost mai mult serbare de final de an la școala de balet și bune maniere. Ei bine, dacă toate echipele astea ar fi putut fi adunate într-o grupă preliminară precum cele din Europa, am fi căzut de acord că se putea mult mai rău pentru Anglia. La Mondial, însă, ceva se strică în logica fanilor englezi și, mizând probabil pe istoria lor fabuloasă în Campionatele Mondiale, băieții se aplaudă cu palma pe ceafă, construind deja vitrină pentru trofeu.

Embed from Getty Images

Dar știm bine că optimismul e gratis, cu toate că înălțimea de la care cazi când trimiți căruța-n pom e cu atât mai mare cu cât li se pare că băieții ăștia sunt cei mai mari jucători de fotbal pe care i-a dat Anglia. Dar îi lăsăm să se bucure, mai ales că pentru englezi de-abia acum începe Mondialul.

Așadar, meci cu Suedia. Dacă-i întrebi pe nordici cum dracu’ au ajuns să joace în sferturi, o să-ți bâlbâie câte ceva despre spiritul de echipă, despre tactică, despre Buffon, despre un 3-0 cu Mexic și despre Zlatan. Dacă ai urmărit însă îndeaproape traiectoria nordicilor, ea a fost cam așa: calificarea în baraj cu o Italie amețită și condusă de pe bancă de un tip care are în comun cu fotbalul câte am eu în comun cu creșterea viermilor de mătase. O victorie contra Coreei de Sud mai chinuită decât dativ-genitivul Veoricăi. Apoi, o înfrângere cu Germania. A urmat acel 3-0 cu Mexic despre care nu știm decât că s-a jucat în paralel cu meciul istoric al nemților cu coreenii și, deci, nu ne putem da cu părerea. Ați ghicit: chiar și dacă ne puteam da cu părerea, nu recunoșteam neam că suedezii au jucat excelent. În fine, o victorie seacă precum o roabă de pământ cu Elveția. Ăsta a fost traseul Suediei.

Embed from Getty Images

La naiba, băieții ăștia au luat bătaie până și de la România într-un amical în martie. Știm cu toții că ai noștri-s campioni mondiali la meciuri care nu contează, dar orișicât, când ai un singur șut pe poartă cu România lui Manea și Mitriță, putem să considerăm că prezența în sferturile Mondialului e o mică surpriză. Iar în debutul meciului cu Anglia nu s-a schimbat nimic în jocul Suediei. Oamenii profită că au o medie de înălțime de 48,5 metri și aruncă toate mingile pe care le au la burduf, cu speranța că s-o nimeri pe traiectorie o căpățână care s-o vâre-n ațe. Dacă vă ies bube în nara dreapta când auziți numele Andersson, înțelegeți extrem de bine despre ce e vorba în propoziție.

Embed from Getty Images

Dar pentru că s-au pregătit de câteva decenii bune pentru propriile centrări, suedezii au uitat să se antreneze la centrările adversarilor și în special la fazele fixe ale englezilor, care au înroșit loviturile libere și penalty-urile la Mondialul ăsta. Așa că, la un corner bătut în minutul 30 de Young, apărarea suedeză s-a trezit luată prin surprindere de faptul că englezii dau goluri cu capul după modelul altfel defunct patentat de Grecia în 2004. Harry Maguire a luat frișca de pe savarină cu un șut sănătos deghizat într-o lovitură de cap care a găurit toată gloata din careu (VIDEO).

Embed from Getty Images

Supărat pe faptul că-l bagă Southgate pe teren doar ca să-i care tava lui Kane, Sterling a ținut cu tot dinadinsul să ne demonstreze teoria relativității, faza pe fotbal: dacă ești relativ fotbalist, vei da relativ goluri relative chiar și când rămâi relativ singur cu portarul. S-a întâmplat într-una dintre ultimele faze ale primei reprize, când Sterling a prins cu radarul integrat o pasă artistică de 50 de metri, a preluat fabulos, a continuat mizerabil și apoi a uitat că fotbalul e joc de echipă, încercând trimită mingea în poartă prin tibia unui fundaș suedez, deși în fața porții goale aștepta jumătate de Anglie (VIDEO).

Embed from Getty Images

În doua repriză, apărarea englezilor a intrat pe alocuri în modul avarie, lăsându-l pe Jordan Pickford să continue ce-a început în meciul din optimi contra Columbiei. Fix când șefii de la Everton se uitau prin portofel să caute biștari de bere pentru a doua repriză și de transferuri pentru sezonul care urmează, Pickford s-a întins ca guma de mestecat lipită vara pe caldarâm și a scos capul lui Berg (VIDEO).

După ce Anglia a marcat golul al doilea al meciului prin Dele Alli, care a băgat cornul în mingea la o plouată pe care suedezii au calculat-o eronat (VIDEO), Pickford și-a reluat rolul de gardian public și a luat la bâtă un șur al lui Claesson la o fază în care suedezii au aruncat la ghenă toată istoria unei nații construite prin centrări și au pasat la nivelul gleznei cum n-a reușit Brazilia tot turneul ăsta (VIDEO). Dar n-a fost tot: Air Jordan s-a întins și la un șut care altfel și-ar fi făcut cuib sub transversală și a devenit oficial oficial primul portar englez al cărui nume merită ținut minte după cel al lui David Seaman. Și, probabil, cel mai bun produs de export executat de uzina din Everton după Wayne Rooney și Brian Labone. Puneți mâna pe Google cât e gratis, că pe bani știe oricine să afle lucruri.

Embed from Getty Images

La finalul partidei, Pickford a fost ales de altfel Man of the Match, dovadă irecuperabilă a faptului că apărarea Angliei e izolată cu o garnitură care stă să cedeze la primul jet de presiune care-i va țâșni prin țevi. Evident, trofeul a fost solicitat ulterior în vestiar de Kane, care consideră că l-a atins înaintea portarului.

Embed from Getty Images

Cum Suedia nu mai are niciun jucător care să dea gol din foarfecă de la 30 de metri contra Angliei, meciul s-a terminat cum l-a lăsat Dele Alli, într-un extaz general care a transformat englezii în superoameni cu superputeri pentru o oră. Au putut bea de patru ori mai multă bere decât încape în stomac, au râgâit de s-au speriat eucariotele pe Kepler-22b și mai ales l-au transformat pe Kyle Edmunds în tenisman, roșcatul cu față de killer reușind să câștige un set în meciul cu Djokovic de la Wimbledon. Din fericire pentru toată lumea, lucrurile au revenit rapid la normal.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Croația – Rusia 2-2 (4-3 la penalty-uri)

Nici nu știu cum să încep cronica meciului dintre Croația și Rusia ca să nu fiu acuzat că am tras cu o echipă sau cu alta. Știți foarte bine că noi ținem major la echidistanța și obiectivitatea de care am dat dovadă în cei peste patru ani de când scriem cronici aici, așa că ar fi păcat ca un simplu meci de sferturi la Mondiale să strice tot ce am adunat până acum cu atât de multă muncă. Dar încercăm, totuși:

RUSIA A FOST ÎN SFÂRȘIT ELIMINATĂ, OMORÎ-U-AR FOTBALUL ÎN CHINURI LA EI ÎN KAMCEATKA!

Embed from Getty Images

Ok, acum, că ne-am calmat, să ne bucurăm și de faptul că Anglia va avea în sfârșit cu cine să joace fotbal la Mondialul ăsta. Deși croații și-au câștigat ultimele două meciuri la penalty-uri și-au părut că pe alocuri înoată în praf, înghițind în gol ca morunul, băieții au reușit să treacă cumva peste Danemarca și Rusia fără daune fizice și morale majore. Ba din contră, până la urmă faptul c-ai luat două meciuri eliminatorii la penalty-uri îți cam bagă urugan în pânze și te-mpinge moral de-ți sar dopurile.

Embed from Getty Images

De fapt, cu o idee mai multă atenție, Croația ar fi evitat emoțiile. Cu danezii, Modric și-a permis să rateze un penalty în a doua repriză de prelungiri, în timp ce rușii au egalat în minutul 115 după ce în restul meciului s-a ocupat de fotbal după chipul și asemănarea tehnico-tactică a unui campionat în care în loc de șampanie se bea vodcă carbogazoasă la fiecare victorie. Adică au dat un gol devreme, apoi au și-au îndesat fesierii între bare și au încercat să găsească substanțele perfecte pentru neutralizarea oricărei încercări de răzvrătire a adversarilor. Și știm că rușii se pricep la substanțe. Cu Spania a funcționat perfect această tactică curajoasă și constructivă ca un cuțit împlântat în genunchi, iar cu Croația a fost extrem de aproape să funcționeze la fel de bine. Doar că-i nasol când ajungi la penalty-uri și-ți ratează tocmai brazilianul din lot, practic singurul rus de la care te așteptai să nimerească poarta după 120 de minute de muncă.

Embed from Getty Images

Până la penalty-uri, însă, merită să vorbim câte puțin despre goluri, dacă despre tactică ne-am lămurit: unii cu hidro și termoizolația porților, ceilalți cu berbecele, încercând să spargă zăvorul. Pentru că Modric și Rakitic erau ocupați cu zidăria, primii care au marcat au fost rușii, prin Cheryshev, care a pus mingea în No Man’s Land cu un șut venit din paradis (VIDEO). În ciuda fontului ăluia odios pe care Adidas l-a așezat pe toate tricourile aduse de naționalele reprezentate la Mondial. Brrr!

După ce am văzut că Cheryshev n-a trecut degeaba pe la Real Madrid, chit că principala sa reușită acolo a fost că și-a scos colegii din Cupei Spaniei la masa verde, a urmat golul egalării. Fix când ne făceam deja griji că englezii n-apucă să joace fotbal anul ăsta la Campionatul Mondial și că trec și de semifinală jucând doar cu echipe de Divizia B, croații au egalat la o fază spectaculoasă ca procesul de numărare a insulelor de pe litoralul lor. Mandzukic pentru Kramaric, care a băgat păru-n minge și ne-a recalibrat tensiunea (VIDEO). 1-1.

Embed from Getty Images

Imediat după golul croaților, meciul a intrat în ritmul în care fierbe dulceața, cu rușii așezând un cearșaf pe orice tentativă de gleznificare a meciului, slobozind bâte în oricine încerca să planteze margarete în platoul siberian. Așa s-au și terminat primele 90 de minute, iar dacă n-ar fi urmat prelungiri am fi închis televizorul cu ciocanul de șnițele, la câtă zeamă searbădă a îndurat din partea rușilor.

Momentul care a băgat trupele rusești în bocanci a fost golul lui Domagoj Vida (VIDEO), fratele geamăn fără legătură genetică al actorului și muzicianului Vali Crăciunescu. Așa că de fiecare dată când îl văd pe Vida îmi aduc aminte de formația Spitalul de Urgență și asta-mi face rău, prieteni. În fine, cert e că de data asta omul a dat gol când și cui trebuie, să-i trăiască pletikosa.

Embed from Getty Images

La 2-1 pentru Croația, rușii au început să facă ce știu ei mai bine: să ocupe din ce în ce mai mult teren și să atace în speranța că până la urmă cuceresc careul advers și egalează. Practic, Rusia a jucat tot meciul ăsta fix cum ar fi jucat și România cu Croația, cu rezerva că ai noștri n-ar fi fost în stare să mai atace după ce luau gol în minutul 100. Păi ce fotbal e ăla jucat în minutul 105, la un sfert de oră după finalul meciului, când băieții-s deja la whisky în Loft?

În sfârșit, bolobocul a fost așezat din nou pe cant atunci când Mario Fernandes, probabil singurul brazilian cu față de rus din lume, a înțepat-o cu scăfârlia și-a făcut 2-2 (VIDEO) la o centrare la care croații s-au înjurat în barbă că nu l-au naturalizat și ei pe portughezul Pepe ca să-i înoade ganglionii ăluia înainte să lovească mingea cu capul. Era minutul 115, iar până la penalty-uri n-a fost decât o aruncătură de fluier.

Embed from Getty Images

Acum nu știu la ce s-or fi așteptat rușii de la penalty-urile astea, din moment ce le-au protejat tot meciul ca pe tezaurul românesc. Chiar dacă le-a ieșit cu Spania, să ne readucem aminte că în poarta rușilor stă Akinfeev, care e băiat de gașcă, dar care a bătut recordul all-time de meciuri consecutive cu gol în Champions League. Uite un record pe care fraierii de Messi și Ronaldo nu-l vor putea bate niciodată.

Embed from Getty Images

Treaba e că toarșu’ Igor și-a făcut treaba apărând un penalty bătut moale de Kovacic, care de când îi încălzește locul lui Modric pe banca de rezerve din Madrid și-a pierdut instinctele de supraviețuire. Problema e că Smolov și brazilianul Fernandes, fiul națiunii ruse, au bătut atât de prost, că Rusia ar fi trebuit eliminată din oficiu de la Mondial chiar și dacă ar fi câștigat penalty-urile.

Embed from Getty Images

Partea bună în toată povestea asta e că ne apropiem foarte clar de momentul în care vom avea răspunsul la întrebarea care ne macină molarii de vreo juma’ de an încoace. Miercuri pe la miezul nopții vom ști dacă Luka Modric va fi sau nu viitorul Balon de Aur. Vă băgați la un pronostic?

Embed from Getty Images


La următoarea cronică vei citi despre:

Marți, 10 iulie
Franța – Belgia (21:00)

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.