World Cup 2018, faza pe terasă. Portugalia – Maroc 1-0: Chinstiano Ronaldo

Cum trece timpul, prieteni. Parcă acu’ două ore scoteam prima bere din frigider ca să preluăm Mondialul regulamentar, pe piept, și hop, deja trimitem cu șiretul Egiptul, Marocul și Arabia Saudită acasă, deși fiecare dintre ele mai are de jucat încă un meci degeaba în Rusia. Da’ ce să-i faci dacă s-au găsit rușii fix acum să bată la ăștia ca la porumb? Bine, în cronicile de azi nu va fi doar cu umilințe și lacrimi, ci și cu transpirație și inspirație, pentru că Iranul ne-a dovedit că n-are nicio jenă să se ia de măciuci cu haptai Spania, casa celui mai premiat fotbal european din ultimii cinci ani și celula suspendată a celor mai mari evazioniști de pe continent.

Evident, show-ul nu se termină aici. Meciurile și cronicile continuă, iar joi seară vom vedea dacă treaba cu cățeaua leșinată a lui Messi din meciul cu harponiștii din Islanda a fost adevăr sau provocare.

Apropo de asta, nu uitați că toate meciurile de la Mondial se văd pe un ecran LED cât casa pe terasa de la Promenada, prietenii care vă oferă cronicile meciurilor din Rusia. Bonus: luni seara de la 19:30, înaintea meciului dintre Portugalia și Iran, pe terasă se va vorbi despre prezența României la primul Mondial din istorie, cel din 1930. Dacă vrei să-i vezi îndeaproape pe Helmuth Duckadam, Radu Paraschivescu și Vali Moraru intrând prin alunecare în povești legendare, fă-ți drum pe Promenada și rămâi apoi la meci de la ora 21. Se va râde și se va vedea fotbal, deci ce poate fi mai sănătos decât atât?

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Portugalia – Maroc 1-0

Judecând după cum s-a terminat meciul cu Spania și după cum a început cel cu Maroc, aveam speranțe reale că-l vom vedea pe Cristiano Ronaldo luând la satâr echipa nord-africană. Echipă care prin minutul 4 al meciului, când Portugalia punea deja ghearele pe pradă, părea un subiect excelent pentru un documentar care studiază efectele psihologice ale unui pumn în ficat primit la vârste fragede.

Embed from Getty Images

Așadar, partida a început de la 1-0 pentru Portugalia după un gol în care Ronaldo a rupt pagina cu demarcarea din manualul de fotbal și a recurs la fente din rugby pentru a-l trimite pe orbită pe fundașul marocan care avea rolul de a-l lua în primire (VIDEO). Apropo, dacă aveți impresia că jobul vostru e complicat, gândiți-vă mereu la faptul că undeva în lume există niște feciori care la ședința tehnică dinaintea meciurilor află că trebuie să-i marcheze om la om pe d-alde Ronaldo sau Messi. Băieții ăștia nici nu trebuie să se trezească din somn pentru a se prinde că vor avea o zi proastă la birou, așa cum simți când te ia pântecăraia la 5 jumate dimineață în noaptea de duminică spre luni.

Embed from Getty Images

Dar lucrurile au fost cât se poate de diferite și, cu acordul vostru, o să dau puțin pe fast forward meciul ăsta pentru a bifa celelalte trei faze la care Portugalia a avut șansa de a marca. Au fost două lovituri libere pe care Ronaldo le-a bătut senin în moalele zidului după ce s-a pregătit juma’ de oră să lovească mingea într-un ritual de împerechere cu zeii efectului care începe să semene cu cel pe care-l are Nadal la serviciu. Minus datul părului după ureche, că Ronaldo s-a tuns scurt înainte de Mondial, de i-a luat cu junghiuri la ficat pe producătorii de spumă, ceară și gel ai lumii. Apoi, a mai fost faza aia din prima repriză la care Guedes s-a trezit singur cu portarul după o pasă gigantică a lui Ronaldo, dar portarul Marocului a rezistat tentației de a se trânti ca mistrețul la picioarele vânătorului și a scos ca la handbal, cu o mână.

Și gata, ăsta a fost tot meciul echipei naționale a Ronaldistanului. Un gol al lui Ronaldo, alte două șuturi ale lui Ronaldo și o pasă a lui Ronaldo. Cristiano Ronaldo e ca Ceaușescu pe vremuri: peste tot.

Embed from Getty Images

În rest, am văzut o echipă a Marocului care a atacat în valuri și care a ratat în rafale într-un meci pe care africanii ar fi trebuit să-l câștige lejer având în vedere numărul de gherle la suta de minute pe care fundașii portughezi le pot executa pe metru pătrat. Ne-am amintit strident de meciurile Portugaliei din grupa de la Euro 2016, când băieții s-au calificat mai departe după 3 egaluri chinuite ca engleza lui nea Ion, că tot am ajuns la epoca de tristă amintire.

Embed from Getty Images

Singurul motiv pentru care Portugalia a scăpat cu victorie după meciul ăsta este faptul că marocanii au fost – cum s-o zic să nu se supere? – naivi ca niște studenți pe care profesorul îi lasă să copieze la examenul de Biochimie, iar ei transcriu cuvânt cu cuvânt pagina 42 din Cosmopolitan. S-a ratat la poarta lui Rui Patricio ca la Spiru Haret, portarul portughez fiind obligat în final să iasă și el în evidență alături de Ronaldo (VIDEO) după 1900 de șuturi cu care Marocul a testat insistent rezistența acoperișului stadionului Luzhniki.

Embed from Getty Images

Cei care cred în karma și-n feng shui și-n celelalte apendice mistice ale destinului vor fi nevoiți să recalculeze traseul după ce Portugalia a dovedit încă o dată că fotbalul se-mparte în două jumătăți esențiale: frumusețea și eficiența. Iar la capitolul eficiență, cine poate să predea mai bine cursuri aplicate de statistică decât Cristiano Ronaldo, omul care a transformat golul în datorie civică?

Nu de alta, dar dacă la fotbal se dădeau puncte pentru impresia artistică, Portugalia pierdea și cu Spania, și cu Maroc, iar astăzi aștepta cuminte derby-ul cu Iran. În schimb, Ronaldo așteaptă meciul cu iranienii în speranța că-și califică echipa mai departe și că mai îndeasă măcar o varză la butoi pentru iarnă, vremea sarmalelor și a numărării Baloanelor de Aur.

Spania – Iran 1-0

Dar cum râdeam noi cu poftă de Portugalia, vine din spate o scatoalcă care ne face să ne-nghițim metaforele. Păi frate, măcar Portugalia a bătut Marocul cu un gol serios, de țară, cu gust de gol, nu cu o fază învățată la Universitatea Regală de Pinball, Tibii și Ciolane, așa cum a făcut Spania cu Iran.

În mod normal, când alături numele celor două țări în context fotbalistic, ar trebui ca din iranieni să nu rămână nici mostre de scaun de analize după trecerea uraganului. Însă știm că la Campionatul Mondial există probabil ceva mai mult oxigen în aerul inspirat de echipele de pluton, care brusc își descoperă organe pe care nu le-au folosit până atunci: picioare, mâini, creiere, știți povestea. Pe de altă parte, există o tradiție care circulă din gură-n gură și care spune că măcar una dintre dihăniile mari își va suci glezna găsind gropi în gazonul perfect. În cazul Spaniei, aveam toate premisele ca luxația să se lase cu atele, pentru că știm deja povestea de tip “ia-mă, nene” a ex-selecționerului Lopetegui. Vorba cântecului: Astăzi ești, mâine nu ești, nu-i păcat sa-ți treaca viața, cu nimic sa nu te-alegi, hopaidirida.

Embed from Getty Images

După ce-au bătut Marocul printr-un autogol marcat de adversari într-un moment în care toată lumea aștepta fluierul ca pe salariu, Iran a demonstrat că la o adică se poate lua de gulere cu coșcogea Spania. Chiar dacă ibericii au executat binecunoscutul lor joc de-a arestul mingii, iranienii au replicat în fața chiflelor albe ale spaniolilor cu șocuri electrice pe contraatac care pe alocuri i-au ridicat lui Piqué părul pe shakira spinării.

Embed from Getty Images

În prima repriză, iranienii au preferat să-și lase adversarii să construiască castele din cărți de joc înainte de a le călca în picioare în ultimii 16 metri înainte de impact. Așa că primele 45 de minute au semănat cu tradiționalul alergat al porcului înainte de tăiere, cu amendamentul că indiferent de cum și pe unde încercau spaniolii să bage cuțitul în jugulară, se loveau de straturi peste straturi de armură care îndoiau vârful șuriului și-i trimiteau pe adversari din nou la punctul A. Organizați ca la spectacolele megalomane de pe vremuri, iranienii păreau că răsar din gazon de fiecare dată când spaniolilor părea că li se crapă de ziuă.

Embed from Getty Images

Scoși probabil la hartă la pauză ca să arate unde-i Iranul, spaniolii și-au amintit brusc că acum opt ani nu-i puteai bate nici cu mascații și s-au întors pe teren hotărâți să claseze cazul. Așa că au început să bage ciocanul pneumatic în calcarul iranian, poate poate s-o lega vreo ștangă de Diego Costa, care în prima repriză a înotat ca crocodilul în acvariu. În loc să fie monolog, meciul s-a transformat însă în concurs de păruieli, pentru că și iranienii au decis că-i momentul să rupă lesa. Așa că în primele 5 minute ale reprizei a doua am avut câte o ocazie mare la ambele porți: la iranieni a scos-o acrobatic Beiranvand (VIDEO), un tip de 25 de ani care joacă fotbal între sacii cu șofran și care probabil că va fi pescuit de o echipă care plătește în euro după Mondial, iar la spanioli s-a ratat poarta când Karim Ansarifard a slobozit o bastârcă ce-a mângâiat cu jind plasa laterală (VIDEO). Că dacă era pe poartă, de Gea n-avea decât s-o invite la priveghi.

Embed from Getty Images

Apoi a venit golul spaniolilor. Șarpele Diego Costa a primit o minge de la Iniesta, care joacă fotbal la fel de relaxat ca-n tinerețe, deși părul îi crește alb de ceva vreme pe unde-i mai crește, s-a înșurubat în careu și, înainte să apucă să tragă la poartă, a dat de un ciolan de iranian care, ca de obicei în restul meciului, a degajat mingea în mijloc de codru des. De data asta, însă, degajarea s-a întâlnit pe sub mână cu tibia lui Costa și s-a dus teleghidată în poartă (VIDEO). N-a fost autogol, dar e the next best thing după autogol, dacă întrebați la Martorii lui Bănel.

Embed from Getty Images

Ok, gata, dacă s-a spart buba, intrăm toți, și-o fi zis Pique alergând cum o face el de obicei, ca Râlă prin porumb. Iranienii aveau însă alte planuri, pentru că ăstora nu e de ajuns să le arăți ușa, ci trebuie să-i scoți afară cu ranga. Așa că asiaticii au avut timp chiar și de un gol în urma căruia Allah a primit instantaneu 783.000 de mailuri și mesaje de mulțumire fără să-nțeleagă motivul. Nu de alta, dar VAR, zeul fotbalului modern, a anulat golul din cauză de offside și i-a lăsat pe iranieni cu credite consumate degeaba.

Embed from Getty Images

De aici, lucrurile au continuat cum le-am lăsat. Spaniolii au construit cu grijă, pricepere și răbdare, așezând cărămidă peste cărămidă cu precizie măsurată în microni , în timp ce iranienii au contraatacat tăios ca lama de cutter. Au avut și vreo două ocazii imense, dar capul de iranian n-a fost reglat corect pe axa orizontală astăzi, astfel că fazele-flash de construcție la care altfel a bălit probabil până și nea Puiu în fața televizorului s-au terminat cu mingea în survol pe deasupra transversalei. Am avut și o fază la care Gerard Piqué, fundașul-stâncă al spaniolilor (evocă mobilitatea, nu vă grăbiți așa), și-a luat cracii ăi’ grei de la Vihad Amiri, un marocan care l-a lăsat în praf ca hiena pe gazelă (VIDEO). S-a centrat frumos de acolo, dar un coleg de suferință a lovit mingea cu colțul capului, astfel că aceasta a deviat nefericit în văzduh.

Embed from Getty Images

Bineînțeles c-am fi mojici să spunem că Spania n-a câștigat pe merit meciul ăsta, mai ales că au ținut de minge până i-au crescut toarte. Dar e de notat faptul că iranienii au tras de 7 ori spre poarta Spaniei fără s-o nimerească măcar o dată. Cum ar fi însă ca, după ce s-au încălzit și-au prins glas cu spaniolii, perșii să îndese măcar două-trei castane în tocana portugheză. Nu de alta, dar o victorie cu Portugalia ar însemna că Iranul merge mai departe la ruletă cu Rusia sau Uruguay, în timp ce Cristiano Ronaldo ar pleca acasă să-și șteargă oglinda de lacrimi din postura de golgheter al competiției.

Bineînțeles că vorbim doar de o ipoteză de lucru care, la fel ca autostrăzile românești, n-are nici măcar studiu de fezabilitate. Dar, spre deosebire de autostrăzile românești, Iranul e la Mondial și i-a stors ceva broboane de sudoare Spaniei, așa că, vorba lui Cioran, totul este posibil şi nimic nu e posibil.

Embed from Getty Images

Anglia – Tunisia 2-1

Ok, poate ar fi trebuit să scriem Tunisia – Anglia, că asta a fost ordinea corectă a strigării catalogului. Ordine care a dat, de altfel, și culorile de pe tricouri. Tunisia a fost considerată “gazdă” a meciului și a primit dreptul să-și folosească echipamentul dorit, drept urmare africanii i-au lăsat pe englezi să joace în roșu. Așa cum a jucat România contra tunisienilor în celebrul meci din ’98 în care ai noștri au anticipat un trend la care ulterior s-au raliat toate vedetele lumii. Cu mult înainte ca Neymar să se prindă că o freză psihotică te poate ajuta să schimbi subiectul ușor în caz că joci ca o cizmă, Hagi și ai lui au făcut asta cu Tunisia, cu același rezultat: nimeni nu mai vorbește de acel 1-1, ci de meciul în care românii au dat-o-n diverse aspecte avicole. Ne-am lua și de barba lui Messi, dar singurul român care se apropie la nivel conceptual e Nicolae Iorga: și la barbă, și la faptul că ambii au scris practic istorie.

Embed from Getty Images

Dar ne îndepărtăm de meci, deci revenim. Ce-am vrut să spun cu această introducere e că Anglia n-a fost considerată gazdă în meciul cu Tunisia, și se știe că englezii nu știu să joace fotbal la capacitate maximă la Mondiale decât atunci când joacă acasă. Au făcut-o o dată, acum 52 de ani, au câștigat, la revedere. Mai ales că acum au băgat ăștia arbitrajul video și tehnologia liniei porții și nu mai e așa ușor să-i bați pe nemți în finale cu goluri fantomă.

Drept urmare, nu le-a fost ușor englezilor cu Tunisia. Bine, după ce-am văzut cum s-au fript pe limbă nemții, argentinienii și brazilienii pentru că n-au testat ciorba înainte să basculeze direct cu polonicul, un rezultat de 2-1 în meciul inaugural de la Mondial e pozitiv chiar și dacă vine într-un meci cu Groenlanda. Trei puncte sunt trei puncte, Meștere. Uită-te la Grecia și la Euro 2004, singurul European câștigat fără ca echipa care a luat trofeul să tragă spre poartă pe parcursul competiției. Grecii au fost atât de plictisitori, încât marele Zagorakis, omul competiției, a devenit în final politician, dovada clară a faptului că pasele sterile în lateral nu mor niciodată, ci doar se transformă.

Embed from Getty Images

Omul meciului dintre Anglia și Tunisia a fost Harry Kane, alter ego-ul fotbalistic al lui Andy Murray executând două șalupe atât de caracteristice lui (VIDEO 1, VIDEO 2). Mie, unul, mi se pare întotdeauna că Harry și Andy sunt același tip de jucător, mai ales când amândoi fac fețele alea de mimoze atunci când li se pare că-s furați. Și ăștia au fețe de mimoze non-stop, deci trebuie că e greu să reziste psihic atacului psihotronic constant venit dinspre arbitri și adversari. Dar Kane a reușit să salveze azi onoarea Premier League, campionat care are marele talent de a avea banii să cumpere cei mai buni jucători din lume cu scopul de a-i învăța fotbal pe colegii lor englezi.

Embed from Getty Images

Pentru că la englezi e totul perfect în mod tradițional până când rămân ei între ei și-și dau seama că nu mai au schelă fără Salahi, Kuni, De Bruyni, Silvi, Erikseni, Soni, Hazarzi și mai ales De Geuri, Edersoni și alții ca ei. În rest, e frumos echipamentul, stă bine pe ei, mingea e lovită frumos, s-a bătut Tunisia cu un gol în minutul 91, God saved the Queen.

Embed from Getty Images

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Polonia – Senegal 1-2

Cunoștințele noastre din Polonia (salut, Tătă, berea-i destul de rece pe plajă?) s-au văzut cu sacii-n căruță și cu căruța legată de coada avionului atunci când au observat că au căzut într-o grupă Second-Hand la Mondiale. Senegal, Japonia și Columbia păreau scame pe rever în contextul în care Polonia putea să cadă-n grupă cu balauri grei care, ca-n basme, dau trei goluri de fiecare dată când le dai tu unul. Doar că postura lor de favoriți ai Excel-urilor nu i-a ajutat absolut deloc pe polonezi într-un meci în care generația de aur cu nume imposibile a Poloniei s-a lovit de un Senegal care a pus Africa din nou pe hartă după ce continentul fusese pulverizat până acum la un Mondial extrem de rasist din punctul de vedere al rezultatelor.

Embed from Getty Images

Nu vă gândiți că Senegalul a reușit să inventeze fotbalul-hârleț care să-l scoată din rădăcină pe Lewandowski. Nici pe departe. Ba chiar a fost un meci pe care analiștii la costum l-ar numi neutru, iar analiștii de internet, ca noi, îl numesc îngrozitor de plictisitor. Dar impresia finală a fost că mizanscena asta a fost parte din strategia selecționerului Aliou Cissé, ai cărui fani necondiționați suntem, de a turna apă cu xanax în rezervorul polonezilor, care nici până la ora asta nu s-au prins că au jucat primul lor meci la Mondial.

Embed from Getty Images

Dovada cea mai bună în acest sens a fost faptul că golurile Senegalului au părut câștigate la loz în plic, nu calculate după formule exersate la antrenamente. Primul a fost o deviere tâmpită la un șut sfrijit (VIDEO), iar al doilea o fază amuzantă în care un băiet lăsat să intre pe teren după o accidentare a profitat de moment, le-a furat mingea boemilor fundași polonezi care au găsit momentul perfect să-și paseze nedefinit, apoi a marcat cu poarta goală (VIDEO). M’Baye Niang e numele omului și cică deja-l aleargă Monaco după ce AC Milan l-a împrumutat prin toată Europa ca pe o carte proastă. Bravo, tati, așa se face, dă-le cracul la cusut.

Embed from Getty Images

A marcat și Polonia în final de meci (VIDEO) prin Grzegorz Krychowiak (normal că-i luăm numele cu copy/paste, ce întrebare-i asta?), dar casa era deja arsă din temelii fără șanse ca Lewandowski să recupereze fotografiile de suflet făcute pe vremea în care-i împrăștia pe toți în grupa de calificare ca pe schije. Iar în al doilea meci vine Columbia, avariată grav și ea cu Japonia, deci numai ușoară nu mai e grupa asta pentru polonezi. În speranța că vom vedea o bătălie la sânge între cele două, avantajul e la primire. Adică la privire, pardon.

Vă lăsăm cu Aliou Cissé, antrenorul Senegalului și fratele nostru întru bucurii la victorie:

Embed from Getty Images

Columbia – Japonia 1-2

Trecem puțin și prin halta columbiană și facem o boltă peste timp, Cordoba și Mondragon în amintirea vremurilor în care așteptam Mondialul transpirați. Urmașii pe linie paternă ai lui Valderrama și Higuita au jucat cu Japonia în primul meci din Rusia și toate calculele duceau spre o victorie a sud-americanilor. Toată lumea vorbea înainte de meci de căpăceala 4-1 de acum patru ani din Brazilia, când James Rodriguez nu-nvățase încă să-și numere salariul în milioane de euro. De parcă intrau pe teren să joace clipurile de pe Youtube. Apoi, toată lumea vorbea despre faptul că echipa Japoniei e dată peste cap de schimbarea recentă a antrenorului, chestie intempestivă care în cultura niponă echivalează la nivelul șocului frontal cu momentul ăla românesc în care toată familia se pune la masă și te prinzi că ai uitat să cumperi pâine.

Embed from Getty Images

Bineînțeles, însă, că fotbalul n-are nicio legătură cu poveștile de vestiar. Pentru că și mai intempestivă a fost eliminarea fundașului columbian Carlos Sanchez în minutul 3 al meciului pentru că a reinventat-o pe Luminița Huțupan la o fază la care japonezii ochiseră poarta lăsată goală de Ospina (VIDEO). Vă dați seama ce-o fi în sufletul săracului Sanchez: să joci la Fiorentina, să te împrumute ăia la Espanyol și să prinzi lotul de Mondial al Columbiei, apoi să fii anunțat că intri titular în primul meci, de-i și vedeai pe ăia de la Real, Barcelona, Bayern și United mușcându-se de fund pentru semnătura ta după Rusia. Dar să fii nevoit să stai în teren mai puțin decât se ouă găina și să pui umărul – în fine, brațul – la posibila eliminare timpurie a Columbiei de la Mondial. Nasol moment, trist peisaj.

Embed from Getty Images

Cu un gol în minus la teșcherea, cu un om în minus pe teren, cu James lăsat pe bancă de o combinație de accidentare și o tovărășească atitudine constructivă din seria “Mai dă-i dreacu’, că pe-ăștia-i batem ușor”, Columbia s-a bazat de aici aproape exclusiv pe caninii lui Falcao pentru a mușca prin gard trecătorii. Iar sud-americanii au fost foarte aproape să bage arepas în meniu în loc de sushi când Quintero a cosit o ronaldinhă și a marcat șmecherește, pe sub zid, dintr-o lovitură liberă care, fie vorba-ntre noi, nu se fluiera nici măcar la baschet (VIDEO). După pauză, însă, columbienii au rămas fără gaz, japonezii au trecut pe modul uzină și au evocat karōshi, arestând mingea și lucrând intens la construcția unui gol care să le desfacă pofta de mâncare în seara de după meci.

Embed from Getty Images

Până la urmă s-a făcut 2-1 pentru Japonia la un corner, Yuya Osako marcând cu capul de nervi c-a retrogradat cu FC Köln din Bundesliga la finalul sezonului (VIDEO). Sau, în fine, de bucurie că l-a pescuit Werder Bremen de acolo. Apropo de Bundesliga, ultima jumătate de oră a fost onorată cu prezența de James Rodriguez, campion cu Bayern anul ăsta. Doar că James, pe jumătate lovit, așa cum am stabilit deja, a demonstrat că la Mondiale nu-i ca la moș Beckenbauer la stână, acolo unde joci după cum cumperi. Poate data viitoare.

Embed from Getty Images

Rusia – Egipt 3-1

A revenit Salah, fraților. Au trecut doar vreo trei săptămâni de când și-a cules umărul în traistă din timpul finalei dintre Real Madrid și Liverpool, semn evident că Sergio Ramos îmbătrânește și-i scad puterile de odinioară. Păi știm cu toții că dacă-l prindea Mo pe Sergiu în formă maximă, egipteanul aștepta și azi să i se întoarcă brațul de la scurtat. Glumim, desigur, ne-am lămurit încă de atunci că a fost un fault de joc și că Ramos n-a avut intenții macabre. Se mai întâmplă, iar Ramos e un gagiu pita lui Dumnezeu, l-ați văzut voi încercând manevre de resuscitare cu Cristiano în meciul cu Portugalia? Păi vedeți?

Embed from Getty Images

Așadar, a revenit Salah. Dar mai bine mai stătea. Așa, cu un singur antrenament sănătos înainte de meciul decisiv cu Rusia și cu jumătate dintre camerele de pe stadionul din Sankt Petersburg călare pe el, Salah a fost stingher ca Viorica în bibliotecă, încercând fără succes să lege în sfârșit jocul unui Egipt dezlânat și leneș. Dar, oricât ne-am dori să apară din întuneric un băiat care n-a întârziat în viața lui peste ora stabilită de comun acord cu părinții și să proptească-n nas cu părul lui bucălat cursa navelor spațiale Messi și Ronaldo, în adâncul sufletelor noastre știm foarte bine că Mo nu-i Zidane-ul de pe vremuri, să care-n spate o echipă de leușteni. Care, pe lângă faptul că nu-s în stare să lege două pase când îi strâng mai tare chiloții, rezolvă bruma de suspans al unui meci altfel anesteziat marcând în propria poartă când abia se sunase de intrare în a doua repriză cu o execuție aproximativ metempsihotică, că tot veni vorba de Egipt (VIDEO).

Embed from Getty Images

Au urmat 15 minute în care apărarea egipteană a fost mai țeapănă ca statuile lui Anubis așezate la mormântul lui Xerxes. Așa că rușii, mânați din spate de onoarea de a organiza Mondialul în propria bătătură și de faptul că au căzut într-o grupă din care se califica la o adică până și Sepsi Sfântu Gheorghe, au mai scurmat după două goluri care l-au făcut pe Vladimir să schițeze un zâmbet, semn clar că, măcar pentru o lună, țările din Europa de Est sunt preocupare de rang secund pentru providerul de zeamă al zonei.

Embed from Getty Images

În fine, Salah le-a stricat rusnacilor golaverajul perfect, 8-0, când a marcat dintr-un amărât de penalty scos tot de el și care a părut un soi de mențiune specială a juriului într-un concurs de băut vodcă pe stomacul gol (VIDEO). Dar eram deja lămuriți: cu o cărămidă nu se face piramidă. Poate la următoarea fisă, în Qatar, când se va juca cu nisip între degete, așa cum le place egiptenilor să se distreze.

Embed from Getty Images

 

N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:

Joi, 21 iunie
Danemarca – Australia (15:00)
Franța – Peru (18:00)
Argentina – Croația (21:00)

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.