Roger Federer – Marton Fucsovics: 4-6, 6-1, 6-2, 6-2

La Vulturul de mare cu peştele-n maghiare

Roger Federer – Marton Fucsovics: 4-6, 6-1, 6-2, 6-2

Având în vedere faptul că Roger e bun universal și că Fucsovics e născut la Nyiregyhaza, adică practic e aproape sătmărean și bag mâna-n cremă de corp că știe și două-trei cuvinte în românește, am asistat la un meci între doi dintr-ai noștri. Și, așa cum se întâmplă de obicei, e greu să ții cu unul când știi că celuilalt i se preling lacrimile pe obraji. Lui Fucsovics pe interiorul obrajilor, că nu pare genul care să-și exteriorizeze emoțiile prea ușor.

Glumesc, desigur. Pregătisem această scurtă introducere pentru a ne pregăti în cazul în care Fed ar fi continuat să joace ca-n meciul anterior, când Millman a fost la un sac de făină distanță să scoată laptele din ciocolată și să ne lase cu ditai gustul amar pe papile. Și timp de un set a părut că introducerea e de bun augur. Pentru că Marton a intrat pe teren hotărât să-i înnoade picioarele lui Fed, pe care a fost aproape să-l și dărâme de pe glezne de vreo două ori, la puncte terminate inspirat în contrepied. Dincolo, există semne că Roger e bătrân și începe să uite. De exemplu, a uitat că meciul cu Millman s-a terminat și a continuat să joace fix ca atunci, împiedicându-se în propriul tenis și chinuindu-se să taie lemne cu unghiera.

Embed from Getty Images

Problema lui Fucsovics a fost că limba maghiară e extrem de complicată și nu poți să ții minte instrucțiunile mai mult de un set. Când peste asta se suprapune și faptul că Federer a găsit singurul crucișător din Elveția și l-a pus la treabă, ascuțind unghiurile în cross și trimțându-l pe maghiar să bată palma cu tribunele la fiecare punct, lucrurile tind s-o ia rapid la vale pentru challenger.

Așa că, după un set în care amortizoarele au troncănit din cauza macadamului de sub roți, trenul a reintrat pe șine și l-a lovit din plin pe jucătorul maghiar, care de la un moment dat încolo nu mai căuta cu privirea loja antrenorilor, ci colțul pe care poate să iasă mai repede de pe teren ca să scape din calea proiectilelor.

Embed from Getty Images

Dar Fucsovics nu ar fi un jucător rău, să știți. A fost locul 1 la juniori acum un deceniu, a câștigat și un Slam la tineret-speranțe, doar că la seniori n-a avut explozia așteptată. Asta și pentru că a intrat pe tablouri într-un moment foarte prost: nu doar că Sfânta Treime era cu motoarele turate la maximum, dar ceilalți erau atât de sătui de bătăile luate de la Fed, Nole și Rafa, încât se răzbunau pe puștii ăștia care răsăreau ca ghioceii din întuneric, visând la o lume ideală în care ajung să câștige Slam-uri și treacă profitabil prin viața de sportivi.

Din păcate pentru Marton, nu s-a schimbat nimic în peisajul din tenis de atunci și până acum, așa că e posibil să se retragă din activitate visând în continuare la asta. Mai ales dacă ăștia trei vor continua să dea la cazma în halul ăsta.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Novak Djokovic – Diego Schwartzman: 6-3, 6-4, 6-4

Nole e singurul jucător de tenis din lume care știe cum se numește trofeul primit de câștigătorul de la Melbourne. Are atât de multe prin casă, încât a ajuns să folosească cupele Norman Brookes Challenge ca opritori de uși. Nu e la nivelul lui Nadal, care și-a montat patul matrimonial pe patru Cupe ale Muschetarilor, dar se apropie.

În aceste condiții, era evident că un meci cu Diego Schwartzman nu va reprezenta mai mult de o bucată de mac între dinți pentru Nole. Și nu ne referim neapărat la dimensiunile argentinianului, ci la faptul că un pic de apă de gură și o clătire mai târziu, Nole a devenit din nou sfertfinalist la Melbourne.

S-a agitat Diego așa cum o face de obicei în toate meciurile în care-i sâcâie pe ăștia până le driblează creierele și a pierdut, așa cum o face de obicei când are meci cu ăia mari. Conotativ și denotativ vorbind. Iar Nole nici măcar n-a fost nevoit să se strofoace prea tare: a intrat pe teren, i-a dat peste cap kilometrajul lui Speedy Gonzalez și a înghesuit rapid baia de gheață, dușul și masajul, să nu piardă meciul lui Federer. Lui Nole nu-i place să piardă meciurile în care joacă Federer. Mai ales dacă Roger are minge de meci.

Embed from Getty Images

Sofia Kenin – Coco Gauff: 6-7, 6-3, 6-0

După ce le elimini pe Venus Williams și pe Naomi Osaka, îți cade greu la țestoasă să iei bătaie de la Sofia Kenin. Dar Gauff are doar 15 ani și o tonă de încredere care în vârf dă în aroganță și face cunoștință greu cu termeni precum înfrângere, moral și pericol. Gauff joacă tenis cum evoluează sportivele din China la bârnă: fără să înțeleagă exact care-s riscurile psihice și fizice, dar all-in și împinse din spate de ditai sistemul.

Gauff va fi una dintre figurile principale ale tenisului mondial în următorul deceniu și mai mult decât atât. Și dacă încă sunteți circumspecți când citiți chestii de genul ăsta într-un sport în care jucătoarele din vârful clasamentului se rotesc ca lamele blenderului, aflați că doar două jucătoare au reușit servicii mai rapide la Australian Open, vă las pe voi să ghiciți care. Și știm din experiență că, atunci când te pricepi la serviciu, e greu de crezut că vei rămâne șomer vreodată în carieră.

În meciul cu Kenin, Gauff s-a cățărat pe servă și pe servă s-a dus naibii. La un moment dat, Gauff servea cu a doua mai rapid decât a făcut-o Kenin cu prima, detaliu de bază în construcția primului set, câștigat de copilă la tiebreak. Serviciul a funcționat până pe la mijlocul setului al doilea, când fetei i-a intrat nisip la rulmenți și i-a explodat motorul în plin fuleu. Era al patrulea game din setul al doilea când Gauff a făcut trei duble, și-a pierdut serviciul și a scăpat trocariciul în decor.

Kenin n-a făcut de acolo decât să conducă prudent și calm, profitând de faptul că adversara ei a trecut rar în viață prin momente de răscruce. În principiu, asta s-a întâmplat când au rămas ai ei fără lapte praf într-o dimineață de sâmbătă și astăzi.

Embed from Getty Images

Milos Raonic – Marin Cilic: 6-4, 6-3, 7-5

Ah, frumusețea intrinsecă a meciurilor jucate de malaci! Zici că te uiți la un meci de box între roboți: pumn-pumn, pumn-pumn, pumn-pumn, eroare, bluescreen, eroare, pumn-pumn, pumn-pumn, victorie. Felicitări, Milos, ai salvat prințesa.

În lipsa vreunui miros plăcut atunci când asiști la expoziția asta de bătut cuie cu dosul toporului, te mulțumești cu ce poți. De exemplu, cu faptul că singura parte bună într-un meci ca ăsta e că big serverii dau de unii la fel de plictisitori ca ei înșiși. Și-și iau, nene, ași, să-i care cu roaba.

De exemplu, Cilic a asistat împlântat în ghete la 35 de ași ai lui Raonic, care la cum a mers în turneul ăsta nu pare că a lipsit de pe teren în total un an în ultimele două sezoane. Va juca însă contra lui Djokovic în sferturi, iar scorul direct dintre cei doi e 9-0 pentru Nole, care l-a bătut pe canadian de i-a crăpat rotula pe unde l-a prins, pe toate suprafețele, în orice context. Două seturi în nouă meciuri i-a luat Raonic lui Djokovic în toată cariera, semn că va fi rost de grătar și de data asta.

Embed from Getty Images

Petra Kvitova – Maria Sakkari: 6-7, 6-3, 6-2

E greu pentru greci în perioada asta. Dacă financiar și-au mai revenit după ce au fost împrumutați pe șestache ca să cumpere șezlonguri noi pentru turiști, tenisul le-a rezervat o grămadă de suferințe la începutul anului ăstuia. Tsitsipas pare că are nevoie de o revenire la setările din fabrică după ce era să-și decapiteze tatăl la ATP Cup și după ce-a fost eliminat devreme la Australian Open, Măriuca tocmai a luat bătaie de la Petra, deși a avut 1-0 la seturi, iar Kyrgios (la fel cum a făcut-o și Sampras) joacă pentru alții.

Te uiți în cohortele alea colorate de greci care par mereu beți în tribune și te gândești cu tristețe la faptul că nu vor mai putea să-și expună exuberanța fără să intre-n derizoriu. Sunt pline tribunele de Hellas în Australia și oamenii sunt acum nevoiți să migreze către Federer ca să-și justifice prezența la Melbourne. Dar na, cu ocazia asta înțeleg și ei ce înseamnă umbra, că dacă te bate soarele-n cap în Skiathos 12 luni din 12 uiți cum arată un nor.

Embed from Getty Images

Ons Jabeur – Qiang Wang: 7-6, 6-1

După ce-a trimis-o pe Serena să se reculeagă la târgul de vechituri, Wang a rămas brusc fără benzină fix când drumul părea că-i în coborâre: în fața lui Ons Jabeur. Iar victoria asta a tunisiencei vine perfect pentru a le demonstra contrariul celor care încă aveau impresia că în tenisul feminin contează mai mult acuratețea loviturilor decât o doză sănătoasă de hazard și decât modul în care-ți folosești creierul în timpul meciului. Adică sper că nu e nevoie de argumentații logice ca să demonstrăm că Serena Williams se pricepe la tenis ceva mai mult decât o face Ons Jabeur, că-nchidem cronica aici și ne luăm la revedere fără alte discuții.

În acest context special în care silogismele nu au nicio valoare, aplaudăm faptul că Ons – o tipă plăcută și de care ne place până când o s-o bată pe Simona prin te miri ce finală care o va transforma într-o antipatică – a reușit să mai pună doi bolțari pe statuia care i se pregătește la Tunis. Jabeur se află în centrul celei mai mari performanțe nord-africane în tenis. Ba chiar în centrul celei mai mari performanțe ale lumii arabe în general, asta chiar dacă Dubai și Doha au intrat deja în vocabularul colectiv al iubitorilor de tenis prin turneele care combină perfect condițiile de top, premiile imense, shopping-ul și ignorarea Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Embed from Getty Images

Tennys Sandgren – Fabio Fognini: 7-6, 7-5, 6-7, 6-4

În ciuda faptului că au jucat un rasist cu un nebun, meciul ăsta a meritat fiecare secundă din cele trei ore și jumătate în care cei doi s-au alergat pe teren. A fost cu de toate: puncte excelente – căutați mingea de meci ca exemplu, dacă nu mă credeți pe cuvânt, scandal – courtesy of Fogna, doar el și cosmogoniile lui Eminescu inventează haos din nimic, o tentativă de întoarcere a meciului de la 0-2 la seturi – tot Fognini, doar e specialistul circuitului la capitolul ăsta, și echipamente semnate de două companii atipice pentru tenis. Dacă australienii de la Le Tour îl îmbracă pe Sandgren, Fabio e fashion victim și are țoale de la Emporio Armani, ca fotbaliștii români când vin la meciurile naționalei și-i așteaptă televiziunile la aeroport. Să demonstreze că s-au ajuns.

E greu cu Fabio. Dacă-l pui să joace tenis fără miză, e unul dintre cei mai spectaculoși jucători din circuit. Inventează lovituri pe care le analizează Bahrami între demonstrative, poate să alerge ore întregi fără să dea impresia că rămâne fără gaz, doar că explodează brusc, cu sau fără logică, și de acolo se duce naibii tot meciul. De data asta s-a certat cu arbitrul după primul set, a luat pauză de toaletă când a vrut, și-a rupt tricoul pe teren, a cerut apoi medicul pentru că și-a zdrelit un deget și toate astea s-au întâmplat în decurs de cinci minute. Ajunsese Fabio la un nivel atât de ridicat al tantrumului, încât Sandgren, un tip pe care nimeni nu-l bănuiește de prea mult tact, părea porumbelul păcii.

Meciul a continuat în stare de alertă. Am asistat implicit la o revenire de la 0-4 la 4-4 (a lui Fognini) și la acea tentativă de revenire de la 0-2 la seturi din care italianului i-a ieșit doar primul pas. În final a câștigat Tennys-ul, practic, generând reacții cel puțin interesante ale italienilor pe Twitter. Zici c-am fi aceeași nație.

Embed from Getty Images

Ashleigh Barty – Alison Riske 6-3, 1-6, 6-4

Barty joacă la Australian Open cu toată țara în spate. Nici dacă-și organiza un Slam special nu-i ieșea un moment mai bun pentru a sărbători cățărarea pe locul 1 mondial. Cu toate astea, sprijinul zgomotos al publicului poate însemna elan așa cum poate însemna presiune. Iar pentru Ash, meciul de azi a fost foarte aproape să însemne ditai implozia.

Riske e tipul de adversară care ți se agață de haine ca ghearele puilor de pisică și n-o mai dai jos decât dacă faci gaură-n izmene. În plus, Barty o știa de nănașă, pentru că până azi nu reușise s-o bată vreodată. Iar setul al doilea, cu acel 1-6, a fost exemplul perfect al faptului că amintirile o mai chinuie și pe Ash, chit că are doar 23 de ani și n-a apucat să-și facă prea multe.

Barty n-a jucat strălucit azi. A scârțâit cu dreapta, nu i-a intrat într-a șasea și i-au sărit și niște bucșe din suspensii în setul decisiv, când Riske a tras de ea și a egalat la 4 după ce-i furase colega break. Dar americanca a ratat desprinderea la ultima săritură și a ieșit de pe tatami fix când ne pregăteam să vedem un maxi tiebreak cu mare putere de decizie.

Embed from Getty Images

De consumat în noaptea de duminică spre luni Australian Open:


02:00 S. Halep – E. Mertens
03:30 A. Kontaveit – I. Swiatek
05:15 G. Muguruza – K. Bertens
08:00 A. Kerber – A. Pavlyuchenkova

03:30 G. Monfils – D. Thiem
06:00 D. Medvedev – S. Wawrinka
09:30 A. Rublev – A. Zverev
10:00 R. Nadal – N. Kyrgios

04:45 Niculescu/Doi – Chan/Chan

*Orele de start pot varia în funcție de desfășurarea meciurilor programate înainte

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Un Comentariu

  1. Hm. Ia te uita. Aprind fitilul punandu-l pe Codrut pe locul 1 si cronica urmatoare a lui Mester e numai buna de tradus prietenilor care vor bancuri noi. Straniu lucru inspiratia asta care loveste premonitoriu. Excelent rezultat!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.