Australian Open 2020, faza pe tușă. Sferturi: Amanett Kontaveit

Simona Halep – Anett Kontaveit: 6-1, 6-1

Dacă am fi nemți, Australian Open ar trebui să fie Grand Slam-ul nostru preferat. Spre deosebire de Roland-Garros și Wimbledon, Aussie-ul nu e tipul de competiție care se îndeasă în program în mijlocul zilei, exact cât să ne oblige la o punte între pauza de masă și pauza de mers acasă. Nu, nene. E, în schimb, biserică de eficiență: te trezești frumos la ora 2 dimineața, faci 4 genuflexiuni și două fandări, că la mai mult de atât deja depui efort și nu te țin frânele ca pe vremuri, bagi o cafea și muți de pe Eurosport 2 pe Eurosport 1, că oricum doar aici zace televizorul de două săptămâni, zici că-i posedat. Există și variații: Eurosport 4K pentru norocoși și Eurosport Player pentru cei mai puțin inspirați în alegerea cablistului. Singura constantă e ora asta tâmpită, aceeași pentru toată lumea.

Și mai există o variantă, cea hardcore: nici măcar nu te mai culci, așa că faci Revelionul pe rit nou: o noapte albă la două zile, timp de două săptămâni. Intermittent fasting, faza pe creier. Ar fi trebuit să fie maximum unul pe an, așa cum ne-a obișnuit tradiția domestică, dar uite că s-a născut fata asta și ne-a dat kilometrajele înapoi și ne învață din nou, după 26 de ani, ce-i aia noapte plină cu sport și sclipici. Dar tinde să nu ne țină mult și încearcă să aibă grijă de inimile noastre încercate de vreme. Parcă Simo s-a înțeles cu patronatele să nu afecteze masiv productivitatea națională. Sau cu producătorii de cafea, cărora li s-a deschis brusc în România un vad comercial masiv prin care curge Arabica de parcă-i pastă de mici.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Altfel, ca să păstrăm nivelul ridicat al jocurilor de cuvinte, am început să inventăm ritualuri atipice, cum am văzut că face Cristiano Ronaldo după ce termină antrenamentele și mai stă o oră să exerseze loviturile libere și noile freze în trend pe Instagram: pentru că Simo a terminat cu sora Kontaveit în puțin peste 50 de minute, aplic metoda profesionistă, că doar nu scriem de ieri, de azi. Ca să nu îmi ies din mână, după cronică ies pe străzi de nebun și merg să mai fac mișto de niște pietoni pierduți la o șaormărie non stop, o oră-două țin de niște hiperbole prin parc, după care mă bag la o sesiune de stretching frazeologic. Ceva trebuie să facem ca să iasă textul. Că dacă ne luăm după sfertul ăsta de finală, nici nu ne dezmorțim buricele degetelor.

Nu există prea multe activități de noapte cu care să-ți omori timpul și cu atât mai puține despre care ai putea spune că e bine să nu dureze mult. Somnul, de exemplu. Meciul Simonei cu Anett Kontaveit a durat fix cât e necesar ca să poată și oamenii de la Eurosport să își ia banii pe pauzele de publicitate și să meargă înapoi la somn. Noroc cu schimburile de terenuri, oricum. Dacă era fotbal, abia ținea o repriză, de nu apucau partenerii transmisiunilor nici măcar să ridice mâna în bancă.

Embed from Getty Images

Anett, altfel o tipă calculată și bine definită conceptual în materie de tenis, a încercat să copieze câte ceva din ultimul mic dejun al Elisei Mertens. Doar că s-a cam grăbit la platouaș și abia spre final de partidă și-a dat seama că mesteca de fapt tacâmurile și că pâinea pe care o savura era de fapt PAL din blatul mesei. Ajunsă acum la trei înfrângeri cu Simona, Kontaveit n-a bifat niciun meci în care să ia mai mult de patru game-uri într-un set cu a noastră, devenind în timp client fidel al discount-urilor în natură aplicate de hypermarket-ul Halep. Estonianca a jucat la limită, doar că au și limitele astea limitele lor.

Cinci ași în 50 de minute și statistici în general fabuloase pentru un meci din WTA, pentru că Simona a îndesat multe alte bomboane în budincă: a câștigat 53% dintre punctele jucate la retur, 100% dintre cele jucate la fileu, a băgat 78% din serviciile întâi în teren și tot așa. Pe scurt, a fost genul de rețetă care îți aduce rapid și eficient victoria într-un meci cu 14 game-uri în total. De la un capăt la celălalt și înapoi, Simo a întors fiecare minge, așezând-o direct în bucla șireturilor adversarei. Kontaveit a alergat după ele, a alergat după Halep, iar când s-a prins că nu-i iese niciuna, nici cealaltă, a alergat doar ca să-și facă măcar cei 5000 de pași pe care doamna profesoară Halep îi cere la examene. Estonianca a sfârșit împușcându-se în picior la orice minge primită înapoi cu genul de uimire pe care o mai vezi doar la căprioarele prinse în mijloc de șosea, în lumina farurilor.

Embed from Getty Images

Ceea ce e cumplit de plăcut la tabloul renascentist cu accente de muzică de cameră e faptul că jocul Simonei începe, mai nou, înainte de cel al adversarelor. O fi ceva apă de aur de la Maieru ori vreun duh al liniștii care a inundat șanțurile creierului fetei noastre, dar motoarele merg la turație de la prima cheie și roțile prind asfalt plin de la întâia atingere a pedalei. Dacă la noi a fost patentat efectul Coandă, să-i spunem celui nou efectul Darren. Ambele au efect asupra modului în care curg lucrurile prin viața noastră.

Simo merge așadar în semifinale, unde va juca contra Muguruzei. Cunoștință veche care joacă bine în general, dar suferă de o specie de amnezie atipică: obișnuiește să uite tenisul pentru perioade lungi de timp și ia bătaie de la toate specialistele în olărit din circuit, dar își aduce aminte de mișcări la câte-un Slam în care forțează necontrolat titlul. Un mic vaccin în pulpă și-o calmează doamna doctor.

Embed from Getty Images

Dominic Thiem- Rafael Nadal 7-6, 7-6, 4-6, 7-6

Trăim vremuri cumplite. Ăștia care mai trăim. Tinerii din ziua de astăzi și-au pierdut compasul, abecedarul, busola și umblă de nebuni cu coasa întoarsă către carosabil, tâind adânc în racordajul zeilor. E ianuarie dar nu ninge, e apă în ocean dar nu e bună de băut, vine sfârșitul lumii sub forma unui virus în formă de minge de tenis cu țepi, Pământul e plat, dar nu poți rezema mătura de el și, de parcă astea nu ne erau de-ajuns, Thiem scoate gâfâiala din Nadal.

Embed from Getty Images

Valorile ne sunt puse la o grea probă de triatlon prin gropi și cu o secțiune de mers târâș pe sub norul de speranțe tinere și sprint după vremurile ce altfel păreau apuse. Dar Thiem, oameni ai cronicilor. Thiem! Ce băiat, ce domn! Ce elev conștiincios!

A picat BAC-ul de cinci ori și s-a întors a șasea oară pregătit să ia examenul de dirijor al orchestrei din Viena. 65 de winnere a confecționat Thiem în 4 ore de lucru manual care s-au desfășurat în paralel cu clasa de antrenare a vitezei pentru struți și clasa de chimie organică, unde se ținea masterclass-ul de contopire a ADN-ului uman cu cel de extraterestru de pe planeta Tenis-1.

Am văzut tot felul de reacții după meci. Nu, nu cred că a fost artă. Adică în mod cert nu în măsura în care la vizita într-un muzeu de artă lucrările nu se mănâncă între ele, nu le vezi aruncându-și găleți de vopsea pe rame și nici nu te zgâlțâie pe tine, vizitatorul, până când îți bate inima cum bate DIICOT-ul în ușile maneliștilor. Thiem – Rafa a fost ceea ce ar face Quentin Tarantino dacă cineva i-ar spune că și în sport poate să curgă sânge. A fost momentul în care doi jucători de șah își pun armurile pe brațe (rafa își pune două pe mâna stângă) și încep să rezolve problemele dintre Rege și Nebun. Tot ce-a venit scurt de la Nadal s-a dus lung către linie, s-a oprit de regulă înaintea ei, a râs ștrengărește în direcția spaniolului și s-a dus către copiii de mingi, izbind cu sârg în pereții de lângă arenă.

Embed from Getty Images

Iar Nadal chiar nu a jucat rău. Chiar dacă, la 2-0 la seturi pentru Thiem, tot ce îi lipsea lui Nadal erau trei seturi câștigate. Dar Rafa a fost poveste. Biciul a sunat ca petardele dintre blocuri la revelion, contrepied-ul a făcut uneori crenvurști din picioarele lui Thiem și forehandul s-a dus acolo unde fusese trimis cam de fiecare dată, cu excepția momentelor în care asta pur și simplu nu s-a întâmplat.

Dar 78% procentaj al punctelor câștigate pe primul serviciu pentru Thiem echivalează cu momentul în care vii dimineața la muncă știind că îți iei salariul pentru simplul fapt că tu ești ăla care dă salariile. Dominic a fost în control așa cum Putin doar visează să fie prin Rusia. A fost și niște noroc, că râul, ramul și fileul au cam știut ce-i ăla glück heute, dar a fost mai ales sentimentul ăla că azi se poate așa cum nu s-a putut în niciun „ieri”. Nu la nivelul ăsta, mă rog. Thiem a lăsat slujbele și rugăciunile, a ridicat privirea de sub fileu, a părăsit căile Domnului urmate orbește de toți veneticii care credeau că așa se face și a băgat ranga între sticlele metaforice ale spiritului Nadalian. Și noi ne-am ales cu o minune de meci care îl trimite pe Thiem în semifinală cu Alex Zverev. Dacă le promiteai acum două săptămâni asta, ți-ar fi dat fiicele și jumătate din împărăție. Acum e târziu să mai ceri ceva, dar merge o apă carbogazoasă pentru cuvintele frumoase, mulțumesc de întrebare.

Embed from Getty Images

Garbiñe Muguruza – Anastasia Pavlyuchenkova: 7-6, 6-3

Exact când părea că mâncăm cozonac după prezența în Top 50 a Muguruzei, fata a auzit alarma și s-a trezit cu cearșafu-n cap, gata de-o bătaie cu perne cum se face atunci când nu ai chef să te alerge taurii. La doi ani de la momentul în care s-a dat semnalul de coborâre de pe locul 2 WTA, Garbiñe arată din nou ca fata care câștiga Beijing, Wimbledon și Roland-Garros-ul. S-a întâmplat de atât de mult timp, că ne-a rămas în cap doar faptul că Muguruza e periculoasă, fără să mai știm exact de ce.

Dar pentru că tenisul e o chestie foarte ciudată, tot ce ați citit mai sus nu contează absolut deloc. Știți, Muguruza e din nou semifinalistă la un Grand Slam, așa că putem să ștergem toate statisticile și să punem hârtiile la loc în teanc.

Embed from Getty Images

Ma uitam la Pavlyuchenkova, iar fata asta e ceva special. Nu a câștigat aproape nimic până la 30 de ani și are un tip de joc din care înțelegi atât motivul pentru care nu a ajuns des la nivelul ăsta, dar și motivul pentru care uneori ajunge. Rusoaica a avut break în față în fiecare dintre cele două seturi și începi să te întrebi dacă noi nu știm tenis sau altcineva l-a uitat, pentru că multe modalități de a explica implozia din paharul de vodkă nu prea există.

S-a jucat feciorește, cu multe urcări la fileu, dar și ca în curtea școlii, cu măcar la fel de multe erori ca-n manualele alternative ale Ministerului Educației. Trei duble la 5-6 pentru Muguruza, încă două peste gioale când era de încuiat în beci break-ul din setul al doilea și, în general, multă suferință pe toate părțile terenului. Suferință încurajatoare pentru noi, evident, pentru că Muguruza intră mâine dis de dimineață în farurile Simonei.

Alexander Zverev – Stan Wawrinka: 1-6, 6-3, 6-4, 6-2 

Încă unul care a căzut la poalele dealului a fost Stan the Old Man, pentru care căldura din Australia va fi începând de astăzi doar o amintire. De la Tommy Haas încoace nu a mai existat un neamț care să mărșăluiască în semifinalele de la AO, ceea ce te face să te întrebi dacă Germania chiar e un exemplu de urmat pentru noi în condițiile în care Simo își face cumpărături prin Melbourne cam de pe vremea când și acolo se aduceau containere cu blugi de la turci.

De la Zverev era totuși de așteptat momentul: omul a ajuns la 22 de ani și acuș se împlinesc vreo 15 de când îl urmărim cu privirea în zgomot de amulete. E cumva interesant faptul că Zverev și Thiem ajung concomitent în prima lor semifinală de Australian Open, cu atât mai mult cu cât știm deja că băieții au petrecut mult timp împreună și au nășit măcar o nuntă, dacă ne luăm după șuvițele austriacului.

Pentru Zverev, treaba arată cu atât mai bine cu cât abia astăzi a lăsat și el la casierie un set pierdut. Am văzut inclusiv un serviciu zverevian ilegal până și pe autostrăzile germane pentru care Stan nu a fost pregătit anterior în carieră. Cine să te pregătească, șaorma?

Embed from Getty Images

De consumat în noaptea de miercuri spre joi la Australian Open:

Feminin, semifinale
Ora 5:00: A. Barty – S. Kenin
Urmat de: S. Halep – G. Muguruza

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.

Un Comentariu

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.