Australian Open 2020, faza pe tușă. Ziua 4: Dart Vader

Surori, frați, copii, dragi canguri. Așa arată o zi bună de tenis. Te trezești înainte să te pui la somn și nu-ți mai vine a dormi până când nu auzi și ultimul „aaaaaaaut” al zilei de tenis. Iată că umanitatea mai produce valori, iar România continuă să ofere. Nu e vorba că oricum le-am dat ăstora stiloul și mai apoi capacul de la stilou, le-am spus de la ce șine de cale ferată să își ia fier pentru Turnul Eiffel și am inventat prin urmașii lui Aurel Vlaicu primele zboruri overbooked. Nu era de-ajuns. Așa că le-am dat-o și pe Simona.

Trebuie să recunoaștem că e un troc, de fapt. Noi a trebuit astăzi să renunțăm la jucătoarele noastre de dublu, Bara și Begu, care și-au pus bagajele în marsupii și se întorc acasă. Apropo de asta, mare grijă: nu prea mai avem echipă de Fed Cup. Momentan nu e grav, că fetele pur și simplu au probleme de sănătate sau au alte priorități, cum ar faptul că Simo stă cu capu-n cărți pentru Olimpiada de tenis, faza pe planetă. Dar să ne uităm bine la meciul cu Rusia: e un preview pentru ce ne așteaptă peste 4-5 ani, când tot ce vedem azi se va fi săvârșit.

Înapoi în Australia: chiar dacă ne-au plecat dublistele, ne-au dat și ei un meci între Monfils și Karlovic, în cazul în care vă era dor de o reeditare politically correct a serialului Game of Thrones, cu Monfils în rolul lui Jon Snow și Karlovic pe post de Umblător Alb. Știu să scriu și în engleză, dar e un prilej superb pentru a ne aminti cu toții că mulți dintre oamenii care traduc replici și titluri de filme în România nu știu nici filmele, nici limba română, nici limba din care traduc și, probabil, dacă nu le șoptește cineva, nu ar ști nici măcar să pună diacritice. Pe ideea că dacă nu plouă, la ce îi trebuie.

Și-acum, că am scris o introducere doar că să fac mișto de distribuitorii de filme, să trecem la filme cu tenis.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Simona Halep – Harriet Dart: 6-2, 6-4

A revenit fratele vostru din altă congregație la taste și e din nou liniște pe meciurile Simonei Halep. Cahill e înapoi în tribună după ce l-am așteptat să revină mai mult decât așteptăm mesajul de la bancă în ziua de salariu, românii au prins aderență pe panta cu criticile pentru Halep, a început să mai și plouă peste căsuțele urșilor Koala din Australia, așa că toată lumea e fericită, indiferent ce raport blană vs inteligență deține. Și fără importanță dacă e invers sau direct proporțional.

Mare minune divină dacă zona de comerț cu cafea o să aibă un start bun în 2020. Nu văd de ce ar avea. Eu oricum nu îi înțeleg pe oamenii care consumă cafea când sunt Grand Slamuri. La RG avem șampanie, la New York ți se plimbă fanii ăia necivilizați pe lângă canapea și oricum îți răstoarnă băutura, la Wimbledon nu bem că ne pătăm șosetele albe, iar la Australian Open mai avem țuică fiartă rămasă de la Bobotează. În plus, la toate o avem pe Simo. E aici cu injecțiile de adrenalină, ne face omletă cu topping de energizant și ne ține în priză de stă telefonul mereu încărcat dacă îl ținem în mână când citim cronicile.

Embed from Getty Images

Harriet Dart, deci. De fătuca asta cine auzise? Eh, auzisem unii, că doar nu e Marea Britanie făcută numai din Katie Boulter, Brexit și necazurile familiei regale. Am auzit, dar am crezut abia când am văzut, că așa funcționează credința în tenis și în general.

Dart nu venise oricum cu prea multe merinde în Australia, că e păcat să periclitezi borcane de zacuscă vidate bine când cea mai recentă experiență a ta la Australian Open fusese un 0-6, 0-6 cu Sharapova în primul tur. Îți pui un baton, un suculeț la carton de 0.2 litri și lași mesaj șoferului să stea pe avarii, că ajungi și tu în câteva minute.

Embed from Getty Images

Progresul este însă cheia succesului, așa că primul set s-a terminat 6-2 pentru Halep după ce fetele s-au ciondănit de la serviciu, iar a noastră a schimbat vitezele, a pus căpăstrul pe adversară și a dat zaruri de fugă cu care să închidă prima parte a meciului.

Cât pe ce să ajungem la serviciu cu chef de viață, netranspirați, liniștiți și fericiți, nu? Totuși, să nu uităm de cafeaua aia, frați întru suferință sportivă. La 5-1 îmi căutam meniuri de ceafă, tort și vin de Bordeaux pentru prânz. Și tare mi-e că mirosul de grătare a ajuns și pe Rod Laver, că Simonei i s-a dereglat filtrul de aer, a prins erori de sistem la compilarea loviturilor și ne-am trezit cu Dart pusă pe stricat dimineți românești. S-a apucat fata lor de refuzat Brexitul din Australia, a cerut recunoașterea autorității reginei, a scos la uscat passing shot-uri și a băgat sub năsuc două puncte de moral, cele mai frumoase ale partidei. Și vreo 3 game-uri, adunate cât să ne încălzească corzile vocale pentru recitat din sfinți.

Și atât. Pentru că Simona nu mai e Simo. E fată matură, așezată la casa ei, cu acte și carte funciară pe terenul din cartierul Top 5. Simona e în faza de curățenie de primăvară în care te îngrozești de geamurile murdare, dar iei cârpa și le pleznești până când vezi prin ele și firele de păr din castronul cu apă al pisicii vecinilor. S-a dat cu emoții pe la praguri, s-au scăpat pe sub masă mingi de meci, dar la final noi am mers în pauza de masă, iar Simona merge în faza următoare.

Exact așa cum ar trebui să arate universul într-o zi de joi.

Embed from Getty Images

Gaël Monfils – Ivo Karlovic: 4-6, 7-6, 6-4, 7-5

Presupunând că Svitolina lipsea de la orele de română așa cum lipseau și părinții mei de la orele de limba rusă, îmi permit să scriu aici că mor de dragul lui Monfils. Nici nu contează că tenisul e sport individual și că nu-i cu echipe și transferuri: Monfils ar trebui să aibă carte de muncă la ITF și să îl plimbe federația la toate turneele la care mă uit eu. Cu program de la 9 la 17, pauză de masă și de hăhăială, plus momente artistice în care să joace diverse scenete. Un fel de Bahrami tânăr, ce să mai.

Așa fost meciul de azi, în care Monfils a fost distribuit în rolul unui trezit din coșmar chiar lângă propriul coșmar. Știați că Ivo Karlovic are 41 de ani și că îi folosește prenumele Ivo în texte pentru că altfel am exagera cu cacofoniile? Dar că nu puteți scrie “că cacofoniile” fără să faci cacofonie știați? Iată informații vitale pe care le poți găsi exclusiv în aceste cronici.

Embed from Getty Images

Așadar, Ivo e un finuț. De exemplu, pe la finalul setului 2 cu Monfils, statistica spunea că scorul la sprinturi în teren este de 37-22 pentru Monfils. Ceea ce ne face să concluzionăm că există pe lumea asta un aparat atât de tâmpit încât să considere că ceva ce face Karlovic se încadrează la sprint. Indiferent de cât de performante ar deveni telefoanele, tehnologia mai are de lucru. Așadar, am văzut cifrele și chiar nu mi se pare că în următoarea sută de ani va fi cazul să așteptați cronici ca astea scrise de inteligența artificială.

Altfel, Monfils continuă să-și găsească și să piardă alternativ mințile în timpul meciurilor pe care le joacă. Dar per total e mai stabil decât cum îl știam din vremurile în care mai avea puțin și-l luau ăștia la Cirque du Soleil. Nu o mai ia razna, nu sare peste medicamentație. L-a calmat fata asta cum doar femeile din Europa Centrală și de Est pot s-o facă. Iar el, la rândul său, l-a calmat abil pe un Karlovic care a terminat meciul cu 61 de winnere. Bravo, mă, băiatule! Încă vreo 5 meciuri și pregătim în sfârșit titlul ăla pusla păstrare cu „Nimeni Gaël”.

Ernests Gulbis – Aljaz Bedene:  7-5, 6-3, 6-2

Uitându-mă la viața lui Gulbis așa cum el ar face bine să nu o facă pentru că l-ar apuca din nou depresia, înțeleg foarte bine de ce nu sunt eu acum printre primii 200 în clasamentul ATP, cu șanse mari la săptămâna a doua într-un Grand Slam și șanse la fel de mari să nu am bani să ies din hotel. Eu nu pierd la pariuri. Și e cu atât mai grav cu cât nici nu joc.

Uite cazul lui Gulbis: trecut de toate tinerețile, a ajuns să intre pe tablouri după ce bagă calificări. Despre Ernests știți deja că e prăjit, dar detaliile sunt în continuare fabuloase : în 2014, omul a pierdut la cazino toate câștigurile de la Roland-Garros, apoi s-a apucat să povestească totul prin ziare. A fost vorba de vreo câteva sute de mii de euro. Acum, băiatul cel bătrân e la marginea clasamentului ATP, i s-o fi făcut fomică și a revenit la ore de maximă audiență. Azi l-a bătut pe Bedene, merge mai departe și uite de ce-avem atâtea farmacii, cazinouri și case de amanet la fiecare colț de bloc.

Embed from Getty Images

Nick Kyrgios – Gilles Simon: 6-2, 6-4, 4-6, 7-5

Kyrgios e unul dintre jucătorii care îmi place pentru că nu îl consider al cuiva. Are cetățenie australiană, dar omul e o valoare universală. Toată lumea îl urăște când vine momentul să-l urască și toată lumea îi mănâncă din racheta când e să-l iubească.

Kyrgios începe un nou an în care promite că va face să fie bine cu același patos cu care promitem și noi că nu îl mai credem. Dar semnele de normalitate sunt acolo: are doar două culori în păr, nu a fost încă dat în judecată de niciun arbitru și până și Tsitsipas a bătut mai mulți antrenori decât el anul ăsta. Îi mai trebuie omului un Grand Slam și îl pierdem definitiv de pe radar.

Despre Gilles numai de bine, ca de obicei. Cu jocul ăla imperturbabil și fluid al lui, cu fizicul de libelulă tracasată, cu șortul ăla scurt găsit în Muzeul Yannick Noah, cu toată armata de lovituri lipsite de smucituri, Gilles a sucombat în setul al patrulea fix când începea să pară că s-a obișnuit cu tribunele care răcneau ca la corroboree și cu erorile lui Kyrgios.

Embed from Getty Images

Iga Swiatek – Carla Suarez Navarro: 6-3, 7-5

Să vedem dacă ați fost atenți: ce a mai făcut Iga de la momentul în care Halep o trimitea acasă din Franța, cu un 6-0, 6-2 scurt și cu ghiozdanul plin de glume cu pre-școlari? Eh, nu mare lucru. Are tot 18 ani, a încheiat anul trecut cu cel mai mare număr de victorii din scurta ei carieră (34 de bețe) și a ajuns pe locul 56 în clasamentul WTA. Iar în vară ia și Bacalaureatul, că e fată serioasă.

La început de 2020 a venit și la Australian Open cu colegele de clasă și a participat activ la un workshop alături de Carla Suarez Navarro. Pentru Carla, ăsta a fost ultimul Australian Open și vrem să-i mulțumim acestei Simona Halep cu rever cu o mână a WTA-ului pentru prezență și insistență. Hasta luego, Carlita, ne vedem la Roland-Garros.

Embed from Getty Images

Rafael Nadal – Federico Delbonis: 6-3, 7-6, 6-1

Să fim serioși. A bătut Rafa, merge mai departe și am scris acest paragraf doar pentru ca fanii lui Nadal să nu stea la poartă cu furci, coase și topoare. Că s-ar lua la păruială cu cei ai lui Nole și n-avem chef de scandal în miez de noapte.

De consumat în noaptea de joi spre vineri la Australian Open:

02:00* A. Barty – E. Rybakina
03:30 Q. Wang – S. Williams
03:30 O. Jabeur – C. Wozniacki
04:00 P. Kvitova – E. Alexandrova
10:00 N. Osaka – C. Gauff

04:30 N. Djokovic – Y. Nishioka
04:45 M. Cilic – R. Bautista Agut
10:00 S. Tsitsipas – M. Raonic
11:15 R. Federer – J. Millman

02:00 Jakupovic/Olaru – Babos/Mladenovic

*Orele de start pot varia în funcție de desfășurarea meciurilor programate înainte

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.

Un Comentariu

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.