Australian Open 2020, faza pe tușă. Ziua 5: A Woz odată ca niciodată

Domnilor, doamnelor, ce-i cu sensibilitatea asta pe voi? A pupat fratele Nadal o fetiță căreia i-a inversat anterior polii magnetici cu o minge-n țeastă și gata, ne-am topit cu toții? Așa am ajuns, să stăm atârnați ca ceasurile lui Dali când bărbați transpirați pupă fetițe necunoscute pe stradă? Ați uitat că omul e însurat, v-ați gândit puțin la soția care era în tribună și a văzut gestul ăsta? V-ați gândit, normal, cum să nu vă gândiți la Xisca? Că aici am vrut să ajung. Nu vă e, mă, rușine, să vă gândiți la soțiile altora?

Deci da, e frumos la Australian Open. Se întâmplă o grămadă de lucruri frumoase. Nadal înmoaie sufletele Planetei cu o pupătură și-o bentiță, Caroline Wozniacki se retrage din tenis, Qiang Wang o bate pe Serena Williams și ne scapă de potențiale opreliști cardiace în aval. Viața e frumoasă, aproape că am uitat că nu mai vrea nimeni să joace în Fed Cup și că aerul din București ne face să visăm cu ochii deschiși la mașini electrice.

Apropo de mașini electrice:

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Ons Jabeur – Caroline Wozniacki: 7-5, 3-6, 7-5

Ne pleacă valorile, fraților. După ce a depășit Marele Zid Chinezesc în clasamentul pereților cu cele mai mari venituri din istorie, Caroline s-a retras oficial din tenis în această dimineață, într-un moment în care majoritatea dintre voi dormeau. Pare un detaliu minor, dar acesta caracterizează nu doar meciul cu Jabeur, ci întreaga carieră a danezei.

Embed from Getty Images

N-au dormit însă tunisienii, care au făcut azi noapte al doilea Revelion al anului: toate barurile și restaurantele din țară au rămas deschise peste noapte și, probabil, au ieșit și la Universitatea din Tunis ca să sărbătorească calificarea acestei Gică Hagi nord-africane în turul al patrulea al Slam-ului australian.

Embed from Getty Images

Revenind la Caro, organizatorii i-au pregătit un moment emoționant la finalul meciului, când celelalte jucătoare din circuit au așternut covor metaforic de petale de trandafiri în fața tunelului prin care Woz s-a retras din tenis. Și Simona a zis una-alta pe-acolo, c-așa se face, chit că acum doi ani pe vremea asta, în finala aia nenorocită în care a noastră rata pentru a treia oară un Grand Slam, știu o țară care i-ar fi aranjat danezei dantura cu racheta. Dar Simo e o fată mult mai bună decât țara ei, că de-aia e acolo și noi suntem aici. A noastră a zis frumos de constanța lui Woz și de cât de fericită a fost că era pe teren când Carolina a luat primul și singurul ei Slam. O asculți și mai că ai impresia că a fost mai fericită decât însăși Wozniacki. Oricum, respect pentru Sloane, care a fost sinceră: “Băi nene, te făcea cu capul, a dat fata asta toate mingile înapoi”. A continuat cu obidă și cu un sănătos “Bine că s-a lăsat, că-mi crăpau nervii”, dar au tăiat ăia la montaj.

Ca să răsucească cuțitul în rana românească, Woz ne arată degetul mijlociu pentru ultima dată și-și ia vacanță de-o viață fix în ziua când noi avem o amărâtă de zi liberă. Relaxare frumoasă, Woz. A fost o plăcere să râdem împreună.

Embed from Getty Images

Qiang Wang – Serena Williams: 6-4, 6-7, 7-5

Se cam schimbă treaba când ai meci cu o tipă care nu doar că aleargă după toate mingile și-ți scoate bastârcile ca la uzina de retururi, dar pe deasupra e și chinezoaică. N-a trebuit decât ca Wang să tușească înfundat o singură dată în tunelul care dă spre teren și Serena a intrat în panică. De când cu coronavirusul din Wuhan și știind că ai copil mic acasă, îți cam sare cheful de tenis.

Embed from Getty Images

S-a vorbit puțin despre meciul ăsta înainte ca el să se joace. Din două motive. Primul ar fi faptul că americanilor, nația cu cel mai mare apetit pentru știri inutile din tenis, le-a fost lene să caute care-i numele de familie și care-i prenumele lui Qiang Wang și au preferat să nu scrie nimic despre ea. Al doilea e legat de faptul că Serena a cătrănit-o rău pe chinezoaică anul trecut la US Open, 6-0, 6-1, așa că nu se aștepta nimeni ca de data asta să fie altfel. Mai ales că Serena a mai dat jos niște anvelope din talie și părea mai pregătită ca niciodată să câștige Australian Open și cu copilul în brațe, nu doar cu el în uter, ca data trecută.

Embed from Getty Images

Dar în tenisul feminin lucrurile se pot schimba de la un set la altul și de la o minge la alta, darămite de la un Slam la celălalt. Așa că Qiang – îi zicem pe numele mic, doar ne știm de mult – a pus-o de-un party în sufrageria americancei. Dacă în sfertul de la US Open nu a împlântat nicio lovitură câștigătoare și era deja cu mâna pe deodorant la vestiare după mai puțin de trei sferturi de oră de joc, chinezoaica a defrișat atacurile Serenei și le-a contrabalansat cu ace înfipte în cristalin: 25 de winnere. Coroborate cu un joc infect al Serenei la retur și cu cele 56 de mingi trimise aiurea la tomberon (în setul decisiv a câștigat un punct din 10 când a servit Wang), acestea au adus avalanșa care a măturat-o pe Serena de pe tablou înainte de a doua săptămână. Semn că turneele de plan secund câștigate înaintea Open-ului Australian contează cât culoarea chiloților la o ținută de gală.

Novak Djokovic – Yoshihito Nishoka: 6-3, 6-2, 6-2

Când îl vezi pe Nishioka cum se pregătește de serviciu, trântind relaxat mingea de ciment, când îl vezi cum se arcuiește atletic și lovește superb, cu kick, când vezi cum conduce primele două lovituri și ține la trântă, te întrebi de unde naiba vine scorul ăsta tâmpit care devoalează un meci mai degrabă de vacanță pentru Nole.

Embed from Getty Images

Ei bine, prieteni, răspunsul stă în a treia lovitură a punctului. Pe care japonezul o trimite cu religiozitate în baza fileului. Neanunțat, nepregătit, din nimic. Bang, eroare neforțată. Zici că-i Meșter la Herăstrău când se hotărăște că-i momentul să accelereze ritmul punctului fără să înțeleagă exact cum se face asta.

Cât despre Nole, s-a agitat el vreo 4 game-uri la începutul meciului, dar când a văzut că Nishioka s-a prezentat la meci cu ditai katana ca să-și facă harakiri, a lăsat-o în voia sorții, mai ales că devenea din ce în ce mai clar că făcea mai mult efort dacă era la antrenament. De când a oficializat comuniunea cu natura, Nole urăște mațele, chit că-s pe cârnat sau pe terenul de la Melbourne.

Embed from Getty Images

Naomi Osaka – Coco Gauff: 3-6, 4-6

Așa-i la Slam-uri: stai și lâncezești timp de patru zile, căutând știri în petele din treningul lui Dimitrov, și apoi se înghesuie toate suprizele într-o singură zi. Îți vine să pui pe site mai multe cronici doar ca să prinzi tot pulsul venit despre toate nebuniile din dimineața asta. Doar îți vine, că de scris nu pupați voi mai multe cronici în aceeași zi. Nu de alta, dar e mai greu să găsești titlurile decât să scrii povestea partidelor.

În figura alăturată, Coco Gauff a bătut-o pe Naomi Osaka în două seturi și a evacuat-o prematur de la Australian Open. E o surpriză pentru că Osaka e deținătoarea titlului, e o surpriză pentru că Gauff e la primul AO din carieră, dar e o surpriză mai ales pentru că madam Cocuță are doar 15 ani. E greu de pus în context situația, dar vă ajut eu: gândiți-vă la vârsta pe care o veți avea în 2025. Ei bine, ea va avea 20 de ani, etate la care alții, cu ștaif, abia se apucă de turnee mari, evoluând ca reptilele din pești dinspre competițiile mărunte.

Embed from Getty Images

Dar per total ne-am pierdut reperele atât de mult cu vârstele astea, că am și uitat că Naomi Osaka, pe care a bătut-o onor Gauff azi de i-a sărit smalțul, are, la rândul ei, doar 22 de ani. Adică are circuitele cerebrale pe care le aveai tu în ultimul an de facultate, când începeai să minți artistic în CV. Cu toate astea, o privim deja ca pe o veterană a circuitului, un fel de Simona mai tânără și mai enervantă.

Embed from Getty Images

De altfel, ăsta e și punctul comun între cele două: faptul că, într-un sport în care doza de egoism și egocentrism e oricum imensă – ești singur pe teren și ăsta e efectul colateral, nu prea poți să-l eviți – Coco și Naomi sunt la un nivel superior când vine vorba de nas înfipt în stratosferă. Dar dacă despre Naomi pot să vă asigur personal că are o minte îndeajuns de sănătoasă încât să treacă ușor clasa la materiile pe care noi le apreciem în curriculă, autoironie și sarcasm, de Coco mi-e teamă că la 15 ani a scăpat deja înspre vârfurile obsedate de ele însele și că mecanica începe să elimine orice urmă de emoție. Și fără poezie, din tenis rămâne ce vezi când joacă Isner cu Querrey. Sau ce simți când scoți overgrip-ul de pe rachetă.

În fine, azi a câștigat Coco. Naomi a jucat aproximativ execrabil, dar asta nu poate fi o scuză când de cealaltă parte a terenului a fost o tipă care de-abia a făcut prima poză de buletin. E adevărat că împinsă din spate de un ditai sistemul, dar nevertheless, tot doar trei cincinale are.

Embed from Getty Images

Roger Federer – John Millman: 4-6, 7-6, 6-4, 4-6, 7-6

Am publicat cronicile celorlalte meciuri ale zilei înainte de maratonul lui Federer cu Millman. Și am făcut foarte bine. Pentru că la cât au jucat ăștia acolo, riscam să publicăm articolul ăsta cu doar câteva ore înainte să înceapă următoarea zi de tenis la Melbourne. Ne-am obișnuit deja să scriem zilnic două săptămâni la rând, da’ să ajungem să băgăm 24 de ore din 24 e deja un pic cam exagerat, totuși.

Embed from Getty Images

Vreo 4 ore au pus băieții pe masă tot ce-au avut mai bun în traistă. Mă rog, Millman ce-a avut mai bun, iar Federer ce-a avut mai bun din ce n-a uitat acasă: Millman cu insistența sâcâitoare la fiecare minge, cu abordarea aia flegmatică a meciului și cu deplasarea fabuloasă în teren, iar Federer cu un forehand cu care a aruncat apăsat și ritmat mingile afară. Au fost câteva zeci bune de neforțate cu forehand-ul pentru Federer, procedeu care astăzi a părut o jonglerie complicată pentru un tip care atunci când ia bătaie tinde să ia bătaie, nu să se bată singur.

Embed from Getty Images

În final, după un set decisiv în care nea Moraru a fost mai mereu cu un pas înainte – fie că pasul ăla a fost un break, un punct, un forehand sau chiar un literal un pas la câteva scurte pe care le-a agățat cu fonfleul, s-a ajuns în tiebreak-ul decisiv, pe care australienii l-au lungit până la 10, ca la dublu.

Iar aici, pe o arenă extrem de nehotărâtă la capitolul susținere, pe la 8-5 pentru Millman, Federer și-a dat seama brusc că meciul s-a întins până la ora locală 1 noaptea, ceea ce însemna că vinerea blestemată în care au fost ciocăniți mai toți favoriții se terminase. Și gata: de la 5-8 s-a făcut 10-8 și Roger merge mai departe.

Nu ca alții.

Rojer/Tecău – Purcell/Saville: 6-7, 6-4, 4-6

Meciul ăsta s-a jucat la ora 2 dimineața și, sincer vă spun, nu m-am trezit să-l văd. Pentru că jucau Rojer și Tecău, care-s perpetuu favoriți la trofeu chiar și dacă vin să cânte la Vocea României, cu niște australieni care au lăsat pentru două săptămâni placa de wakeboard pentru tenis la dublu. Max Purcell și Luke Saville sunt doi localnici din Next Gen faza pe sate și au primit wildcard de la organizatori să joace la dublu Australian Open. În cazul lui Max, asta s-a întâmplat după ce a reușit să evite cu brio ignatul anul trecut.

Pentru că nu am văzut meciul ăsta, impresia pe care-o am e că nici Tecău și Rojer nu s-au trezit să-l vadă. Așa că au luat bătaie de la băieții ăștia doi și probabil că acum sunt nervoși și se pregătesc de cină, înjurând printre dinți.

Embed from Getty Images

Jakupovic/Olaru – Babos/Mladenovic: 5-7, 3-6

Am rămas doar cu Monica la dublu, pentru că nici Raluca Olaru nu a apucat să-și asorteze șireturile cu sora Jakupovic, pe care a convins-o să joace împreună abia de la începutul anului. De altfel, nu aveam speranțe masive în privința acestui meci, pentru că Babos și Mladenovic sunt două stânci ale probei de dublu (și favorite 2 la Melbourne, de altfel), așa că mi s-a cam blocat ficatul când am văzut rezultatele tragerii la sorți.

S-a jucat tot de la ora 2, o oră atât de vagă și de îndepărtată de viața reală, încât Caroline Wozniacki era încă în activitate când a început și s-a terminat partida asta. Dar vă promit că, după ce vine de la Melbourne, o iau pe Raluca la un interviu. Să ne spună ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Embed from Getty Images

De consumat în noaptea de vineri spre sâmbătă la Australian Open:

03:30* S. Halep – Y. Putintseva
02:00 C. Giorgi – A. Kerber
02:00 A. Pavlyuchenkova – K. Pliskova
10:00 E. Svitolina – G. Muguruza

04:00 G. Monfils – E. Gulbis
05:00 R. Nadal – P. Carreno Busta
08:30 J. Isner – S. Wawrinka
10:00 F. Verdasco – A. Zverev
10:00 N. Kyrgios – K. Khachanov

02:00 Niculescu/Doi – Kalinskaya/Putintseva

*Orele de start pot varia în funcție de desfășurarea meciurilor programate înainte

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

2 Comentarii

  1. Drept e, sunteti campioni olimpici la titluri. Dar nici cu continutul nu mi-ar fi rusine. Drept dovada, iaca vine lumea sa va citeasca si la o luna dupa ce ati scris. :D

    • Cronici perene. Asta ar fi o varianta de tagline :)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.