Mă gândesc uneori cum ar fi lumea dacă am putea intra cu mașina la meciuri. Să nu o mai lași acasă, în parcare sau pe mijlocul trotuarului și să o duci cu tine în tribună. Inclusiv un
Deschideți-vă obloanele sufletului, benoclați ochii tactici ai minții și înmuiați bine în sosul de Champions League reîntors în meniul de mijloc de săptămână după lunga secetă în
Am stat cu zilele și ne-am benoclat la asfaltul americanilor de la US Open, dar iată-ne acum pe iarba verde de acasă, unde nici măcar cârtițele nu mai ies pe gazon pentru că au prins transferuri
Cu ochii injectați și inimi de piatră după ce la US Open-ul ăsta ne-au părăsit cam toți cei care aveau posibilitatea să o facă, am ajuns și în prima zi a semifinalelor. Oricum am da-o
Normalitate. Nu-i așa că-i mișto? Când mi-am depus dosarul de candidatură pentru postul de cronicar, i-am promis lui Mircea că o să respect la virgulă și asterisc onoarea valorilor tenisului
„Cât te uitai cu ochii, numai români. Români de toate
felurile și în toate felurile. Români prin ființă, români prin adopție, români
prin felul lor de a fi”.
Era bine dacă astfel
Dacă mai vrea cineva să urce în autobuzul de New York cu care trimitem oameni la războiul cu Taylor Townsend, să își pună racheta la cală, proiectilele sub scaun, centura la locul ei și
Bună dimineața și noapte bună să aveți, că habar n-avem cât mai e ceasul de când stăm huhurezi indiferent de oră ca să aveți voi cronici. Radu la taste azi, debutant cu cronici la US
Da' bună ziua tuturor și bine v-am regăsit în lumea tenisului cu prosopul ținut în gard și încălzirea făcută între stejarii din Parcul Herăstrău.
Am lăsat în parcare tenisul cu premii
Dacă ai 10 ani, tenisul e cam așa cum e acum de când te știi. Dacă ai 30 de ani, tenisul e la fel: cam că acum de când te știi. Dacă ești nea Ilici și nimeni nu mai știe câți ani ai, totuși,