Prin 2012, blogul meu de sport era proaspăt. Îl îmbinam stângaci cu viața unui sportiv de performanță care nu-și găsea locul pe nicăieri, dar și cu diminețile la universitatea de educație
”Dar ce tot ai tu cu fotbalul ăsta? Eu credeam că doar tâmpiții se uită la fotbal!”. Fix așa mi-a zis o prietenă mai nouă, zilele astea, sincer revoltată că refuz relativ des tot felul
Una dintre marile probleme ale țării ăsteia - demonstrată de atâtea ori în contexte în general negative - e faptul că avem talentul de a uita foarte repede lucrurile - bune sau rele - care
Greu de înțeles motivele pentru care data de 26 iunie 2005 nu e una de referință în istoria orașului Bistrița. Dar pe de altă parte, oamenii chiar nu-și mai apreciază valorile din moment
Iunie 1978 e de ținut minte. Chiar atunci, soții Ceașcă erau primiți cu mare fast de Regina Angliei și plimbați cu caleașca prin Londra – un eveniment care ținea de foame celor de-acasă,
E o tehnică literară și cinematografică veche: începi un film sau o carte cu faza cea mai dramatică. Doar ca să atragi atenția. Chiar dacă aia, cronologic vorbind, se petrece de fapt la sfârșitul
Când eram puștan, iar televizorul se întâmpla să fie acel obiect din casă pe care mama îl pocnea pentru că o obliga să vadă purici în locul sprinturilor lui Dan Petrescu de la Mondialul
Primele cuvinte care apar scrise în acest text vin la vreo 20 de minute după ce am deschis, efectiv, documentul de ciornă. Pentru că, trebuie să recunosc, nu știu dacă am fost pus vreodată
Într-o perioadă în care orice fan hardcore de tenis are mâncărimi în talpă și sub limbă din cauza lipsurilor de tot felul – ași, rachete rupte, forehand-uri, lunecatul pe zgură ca-n poeziile
Demult, pe când pe câmpurile din localitățile limitrofe ale Bucureștiului pășteau implacabil și liniștit oile, iar la meciurile echipelor românești existau proto-bișnițari care vindeau