O zgură de aer

Emma Răducanu s-a infiltrat atât de mult în universul nostru, al ăstora care-și pierd zilele și nopțile numărând ași și măsurând distanța dintre minge și tușă, încât e greu să ne aducem aminte cum era viața pre-Wimbledon și US Open 2021. Cea în care Emma nu exista pe radare.

Tocmai de-aia e greu de perceput faptul că turneul de la Stuttgart este primul pe zgură în circuitul WTA pentru Emma. Anul trecut pe vremea asta înota prin apele tulburi ale zonei 360 WTA, acolo unde nu-i nici durere, nici suspin, Iar dacă sunt, oricum nu le televizează nimeni. Deci relația dintre Emma și zgura de nivel înalt e la fel de recentă precum meciul din primul tur de la Stuttgart, câștigat aparent la pas de Emma contra australiencei Storm Sanders.

Plus două partide de încălzire în Billie Jean King Cup contra Cehiei, acolo unde a bătut la Martincova, dar a luat duș cu țurțuri de la Vondrousova: 1-6, 1-6. Dar în Cehia e altă zgură, altă competiție, alt sport.

E adevărat că în această grea încercare de a se ține pe picioare pe colbul german i-a fost alături și tragerea la sorți de la Stuttgart – turneul ei de casă după ce Emma a devenit ambasador Porsche acum nici două săptămâni. Providența i-a scos-o-n cătare pe Storm Sanders, o australiancă ajunsă pe tablou prin metode încă misterioase. Deși e cu 8 ani mai mare decât Emma, Storm n-a câștigat în toată cariera ei decât un meci pe zgură pe tabloul principal al vreunul turneu. Ba mai mult, știe să joace tenis în special când îi crește o coechipieră în teren, fiind o specialistă de dublu: de exemplu, a luat titlul la Adalaide anul ăsta, alături de Ash Barty. Așa că faptul că a bătut două localnice în calificări trebuie să fi fost o supriză până și pentru ea.

În rest, meciul n-a fost vreo perlă istorică pe care s-o rostogolim pe Youtube de câte ori avem chef să vedem prima victorie pe zgură a Emmei. Deși, la ce antecedente are, nu e exclus s-o vedem pe fată dezghețând partea românească din ADN, adică cea care nu prea știe altă suprafață pe care să joace tenis. Și, după modelul traseului monstruos de la US Open, s-o vedem pe Emma călare pe cupa Suzanne Leglen pe la final de mai, început de iunie. Până la urmă, nici pe Iga Swiatek n-o credeam în stare de mari haiducii după ce-a desfăcut-o Simona până la piulițe la Roland-Garros-ul din 2019 doar pentru ca-n 2020 să apară din neant și să se transforme între timp în inorog.

Dar s-o luăm încet. Întâi cu Tamara Korpatsch în turul al doilea, apoi cu balaurul Iga în turul al treilea. Sună a lucrare de doctorat pe zgură. Fie ea și indoor.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Karolina Pliskova – Petra Kvitova: 6-4, 4-6, 7-6

Ziua Națională a Cehiei pe rit nou a fost azi la Stuttgart. Kvitova și Pliskova, vârfurile tenisului ceh din ultimii 10 ani, și-au încordat mușchii pe teren neutru și, dacă tot au prins ofertă la închiriat terenul din Porsche Arena, au poposit vreme de două ore și jumătate pe la noi ca să-și împartă scatoalce de forehand.

Noi ne-am bucurat să le vedem față-n față, că nu se-ntâmplă foarte des – doar patru întâlniri la aceeași masă au bifat fetele până azi, deși între ele șade o frumoasă poveste de bâzâieli sensibile încă de acum 6-7 ani, când Petra i-a furat antrenorul Pliskovei și s-a lăsat cu blesteme și sfinți cehi pe alocuri. Doar nu credeați că doar noi avem Simonele și Soranele noastre. Bine, ei au și Krejcikovele lor, noi încă le așteptăm.

Nu s-au bucurat, în schimb, mingile. Pentru că niciuna dintre cele două jucătoare cu picioare până-n gât nu s-a evidențiat vreodată prin finețea fațetelor diamantului, ci în special prin ciocanele de abataj cu care scot cărbunele din mină. Așa și-au câștigat, de altfel, și titlurile de la Stuttgart – Pliskova în 2018, Kvitova în 2019. Iar azi a fost o nouă expoziție de șmotru. Cu mobilitatea pe teren mai degrabă spre retrogradare, Pliskova și Kvitova au băgat all-in pe bastârci, ceea ce ne-a dus acolo unde se-ntâlnesc de obicei bastârcienii pe rit masculin: în tiebreak-ul setului decisiv.
Ba chiar s-a ajuns la 5-5 în tiebreak, echivalent al unui soi de prelungiri ale penalty-urilor în termeni fotbalistici. Loc din care meciul alunecă într-o parte sau într-alta după logici mai degrabă mentale decât tehnice. Și moment în care, dacă le-ntrebi, ambele jucătoare ar prefera o strămoșească aruncare cu banul în loc de un final de meci care atârnă în două puncte.

A câștigat Pliskova, motiv să strângă head-to-head-ul la 3-2 pentru Petra. Altfel, meciul ăsta și mai ales lungimea și rezultatul lui sunt semne bune pentru Karolina, care și-a troznit încheietura mâinii drepte și a ratat complet începutul de sezon. Semnele vitale au reapărut pe ecran, EKG-ul nu ascunde nicio urmă de suflu sistolic.

Iga Swiatek – Eva Lys: 6-1, 6-1

Iga Swiatek în versiune 2022 dă impresia pregnantă că a trecut sportul ăsta pe nivelul Amator și că singurul adversar care se ridică la nivelul ei e timpul. Singura miză a polonezei e să-și termine meciurile în minimum de timp cu minimum de efort.

S-a ajuns într-un moment în care tribunele izbucnesc în urale când cineva-i fură un game obosit Igăi, iar situația generează flashback-uri crunte înspre perioada de glorie a lui Nadal la Roland-Garros.

După lanțurile de covrigării Luca, Petru & Co, care au acoperit cu succes România și satisfac nevoile gurmande ale dimineților românești, uzina de covrigi a Igăi s-a extins la nivel mondial în sistem de franciză și a început să duduie. Nu contează cum te cheamă și pe ce loc plutești în clasament – Iga te vâră-n sac și te lasă-n mijloc de pădure în timp ce zâmbește adolescentin și apucat pe sub cozorocul ăla pe care-l poartă și-n sală. Dacă nu l-am cunoaște pe Opelka, am putea băga mâna-n foc că-n el stă secretul succesului în tenis.

Înainte de meciul cu Eva Lys, o localnică ce-a apucat să se cățăre în turul al doilea la Stuttgart din fundul calificărilor până să-și rupă dinții de lapte-n malaxarele din brutăria Igăi, singura întrebare era dacă râul și ramul îi va oferi răsadului de tenis german vreun gram de avantaj care s-o facă să evite căderea-n gol. Și n-a fost deloc rău, până la urmă. Când ești locul 342 WTA și începi să faci ochi în circuit, faptul că-i iei un game pe set locului 1 mondial în vârful său absolut de formă e o veste bună. Cu seturi la zero administrate subcutanat în ultima lună unor mari jucătoare precum Osaka, Keys, Kasatkina, Kontaveit, Begu și mai ales Prisacariu, domnișoara Eva Lys a reușit să facă ce n-a putut toată floarea cea vestită a tenisului feminin: să evite set la zero și mai ales să-i ia break Igăi. Mare lucru.

În rest, la rece vorbind, Swiatek pare să mai fie pusă în dificultate doar de Simona când mai nimeresc pe aceeași parte de tablou. Și chiar și atunci câștigă poloneza, doar că pentru asta are nevoie de tiebreak, ca oamenii normali.

Dacă avem noroc și prindem o versiune cât de cât funcțională a Emmei Răducanu – varianta de avarie care trece măcar de două tururi într-un turneu, poimâine vom avea Swiatek – Răducanu la Stuttgart. N-au tipografiile hârtie cât poate să lungească Iga lista cu victime, dar măcar acolo va fi cu titluri mari și îngroșate.

Anett Kontaveit – Angelique Kerber: 3-6, 6-4, 6-4

Angie Kerber e primită la Stuttgart cum e primită Simona la turneul de la Cluj. Lumea-i aplaudă până și mingile trimise în aut, sub pretext că o încurajează, iar orice adversară devine brusc inamicul poporului, indiferent de nume, palmares sau poziție socio-economică. Femeia e parte din Porsche Team Germany de pe vremea în care Simona nu apucase să-și înfigă pioletul în stânci și până și Taycan-urile așezate strategic la capăt de teren, în bătaia camerelor, îi fac semne cu farurile când o văd intrând în arenă. Angelica e religie în Germania și oamenii de aici sunt în stare să tragă de ea încă 5-6 ani, ca-n bancul cu bunicul pus la geam să primească pensia, doar-doar ce or identifica nemții o candidată nouă la statuie. Eva Lys, copila care i-a luat azi break Igăi, ar putea fi versiunea feminină a lui Zverev, cu rezerva că Lys pare, totuși, o tipă cu creierul la purtător, nu ca nebunul de Sascha.

Așadar, Angie a debutat azi și a părăsit în același timp turneul său de casă. Problema ei e că la Stuttgart se adună toată spuma tenisului feminin, așa că sunt șanse mari ca-n primul tur să cazi cu d-alde Kontaveit, care spre finalul anului trecut trăgea WTA-ul prin sită cum o face azi Iga. C-așa-i în tenis la fete, se face cu schimbul când vine vorba de reprize de croșee. Azi e Emma, mâine Kontaveit, poimâine e Barty, răspoimâine e Iga, iar la Roland-Garros e din nou Simona.

Chiar dacă Anett a început meciul speriată de faptul că ar putea supăra jumătate de oraș și a livrat mingi în aut cât să-și ia Angie porția de glorie pe azi, fata și-a revenit în setul al doilea și doar o ușoară accelerare în decisiv a făcut ca Angie să nu plece acasă cu un scor ceva mai drastic tatuat pe bindeu. Dar, oricum, n-a prea contat pentru șvabi, care au făcut cum am stabilit: la final au aplaudat-o pe Angie de parcă tocmai câștigase și Roland-Garros-ul, singurul Slam care-i lipsește din CV. Mare jucătoare, acum 6-7 ani luai bătaie cu Kerber încă din momentul în care aflai că ai meci contra ei.