Gabriela Ruse – Veronika Kudermetova: 6-2, 7-5

Ruse și se duse

Știți care-i diferența dintre dezamăgire, supărare, frustrare și regret? Nu în teorie sau în dicționar, ci în viață în general. În tenis în particular.

Ne învață doamna profesoară de lingvistică aplicată Gabi Ruse, care încă râcâie indicatorul pe harta Australiei și caută rusoaice pe care să le-nțepe cu vârful lemnului.

Nu ai cum să fii dezamăgit sau supărat pe Gabriela pentru că-și pierde meciul contra Kudermetovei în turul al doilea de la Australian Open. Rusoaica e mai experimentată, e călită deja în meciuri mari cu nume mari, are două titluri câștigate și a și bătut-o pe Osaka la Melbourne Summer Set, în încălzirea AO. E adevărat că Osaka nu s-a prezentat la meci și-a lăsat-o pe Kudermetova să joace finala cu Simona. Dar asta din frică, bineînțeles.

Deci nu-i dezamăgire, nu-i supărare. Dar frustrare? Miliarde de tone îmi apasă mie pe ceafă, dărmite fetei. Regrete? 98 de baxuri de câte 6 litri.

Foto: Rob Prange / ZUMA / Imago

Nu vreau să vorbim despre primul set din meciul ăsta, care a zburat urgent spre rusoaică. Acolo totul e clar. Ci despre al doilea set, în care Gabi a avut 5-2 și o șansă reală de a o duce pe Kudermetova la penalty-uri. Dacă până acolo a făcut slalom uriaș printre munți și a reușit un break pe serviciul altfel excelent al adversarei, Gabi a scăpat zmeul din mâini fix când începea să plutească. Nu doar că n-a închis setul, dar n-a avut nicio minge de set în timp ce Kudermetova a apăsat butonul Turbo și a trecut prin speranțele Gabrielei ca Rusia prin granița cu Ucraina.

Iar asta e definița regretului. Când știi că ai fost la un metru de aterizare, dar au băgat băieții eolienele de la Murmansk în priză și te-a luat pala pe sus cu tot cu jucărie.

Data viitoare va fi mai bine. Pentru că ceva-mi spune că Gabi stă cu indicatorul ăla înfipt în creier mult și bine de acum înainte.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Jaqueline Cristian – Maddison Keys: 2-6, 5-7

Au americanii o vorbă foarte bună. Și e bună pentru că-i concentrată și scurtă, deși caracterizează întreaga viață a fiecăruia dintre noi.

To fail is to grow.

Noi am adaptat-o prin „Înveți din eșecuri”, o formă ceva mai puțin cuprinzătoare a expresiei. Pentru că una e să-nveți, alta e să crești din ce-nveți.

Jaqueline a respirat luni pentru prima dată în viață aerul rarefiat al unui Slam. Așa că s-a raportat la Australian Open 2022 ca la o școală, cu tot ceea ce înseamnă asta. Orientare, adaptare, învățare, creștere. Victoria din primul tur a fost binevenită, pentru că nu e rău să ai în portbagaj o tonă de încredere, iar înfrângerea de azi, cu Maddison Keys, e o bornă pe traseu. Și preia rolul de orientare și informare al unei borne.

După victoria din primul tur, unul dintre cititorii cronicilor conchidea că-i „cam târziu” să debutezi la un Slam la 23 de ani. Sigur, în comparație cu Serena Williams și cu Maria Sharapova, este. Și putem să concluzionăm împreună că Jaqueline nu va ajunge să se bată pentru istoria tenisului.

Partea bună e că nu e nevoie să fii Serena sau Maria ca să devii o jucătoare de tenis cu titluri și cu o carieră respectată. Mai ales în epoca Mic&Match, când impresia pregnantă pe care o avem cu toții e că oricine poate să câștige orice.

La câtă ambiție și la câte arme albe are Jaq în trusa de scule, putem să concluzionăm și că de la 23 de ani în sus își poate întinde aria de acoperire astfel încât să ne țină cu mintea la tenis în următorul deceniu.

Uneori, simplul fapt că rămâi conectat la rețea poate să-ți salveze viața.

Foto: Clive Brunskill / Getty Images

Jelena Ostapenko – Alison Riske: 4-6, 6-2, 6-4

Jelena Ostapenko este una dintre marile jucătoare ale tenisului contemporan. Deținătoare a unui titlu de Grand Slam într-o finală câștigată clar și fără dubiu, Jelena a continuat să-și păstreze nivelul înalt al jocului și după momentul de grație al carierei sale, reușind să-și treacă în cont nenumărate victorii mari în turnee de top (4). În plus, a avut rezultate excepționale la Grand Slam-uri, acolo unde a reușit mereu să se califice pe tabloul principal, mai ales că-i permite clasamentul să joace fără să treacă prin calificări.

De altfel, Australian Open este unul dintre Slam-urile sale preferate, reușind trei prezențe în turul al treilea cu tot cu cea bifată la această ediție a turneului, după ce-a eliminat-o rapid, în două ore și trei seturi, pe legendara Alison Riske.

Indiferent de scorul cu care va pierde contra Barborei Krejcikova, în turul al treilea, moștenirea Jelenei va fi mereu respectată în tenisul mondial.

Foto: Recep Sakar / Anadolu Agency / Getty Images)

Friedsam / Olaru – Cornet / Parry: 6-4, 6-4

Astăzi au erupt în Australia și probele de dublu. Mi-a fugit privirea instictual pe tabloul băieților, să văd cu cine are meci Horică, dar mi-am adus apoi aminte că l-am văzut în niște story-uri pe Facebook plimbându-se prin zăpadă pe la Bușteni. C-așa-i de la un moment dat încolo: dai șemineul unei cabane confortabile de la munte pe scaunul de la birou, oricât de confortabil și de glorios ar fi el.

Așa că am rămas cu fetele, iar prima victorie românească din turneu a venit din partea Ralucăi Olaru. Care face echipă cu nemțoaica Anna-Lena Friedsam, cu care în anul de grație 2020 a reușit o finală la Roma. Avem și fotografia oficială a acelei semi-victorii, pentru că meciul de astăzi din Australia pare că s-a jucat fără spectatori și fotografi. Noroc c-avem scorul, măcar un amărât de arbitru au trimis organizatorii pe teren.

Foto: Clive Brunskill / Getty Images

Deci, pe scurt, speranțe de mai bine ar fi, pentru că potențial este și antecedente avem. Ce nu avem încă este informația legată de cât de mult pot merge cele două jucătoare împreună într-un turneu pe hard. Dar vom afla în curând. Maximum 12 zile dați-mi și vă anunț.

Tot azi a jucat și Irina Begu în proba de dublu, alături de sărboaica Nina Stojanovic. Ne bucurăm că Irina n-a lăsat-o cu ochii-n soare, cum au făcut alții astă vară. De câștigat au câștigat adversarele Peterson/Potapova, cu 7-5 în decisiv.

Gael Monfils – Alexander Bublik: 6-1, 6-0, 6-4

Puține bucurii în viața asta precum cea pe care o simți când vezi că tenisul cu zâmbetul pe buze s-a întors.

Gael Monfils a trecut de perioada cu piatră cubică și, la cât de relaxat și de dezinvolt joacă, mi-e că-l vedem agățat de copiii ăștia care credeau c-au scăpat în sfârșit de dinozauri.

Dar ce dinozaur! În ritmul ăsta, ne facem toți paleontologi și we call it a day. E bună o ucraineancă la casa omului. Așază-n ordine perfectă minți și cariere.

Foto: Cameron Spencer / Getty Images

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.