Italia – Turcia 3-0

Turcizme

Nu vă supărați, cu turneul final al Campionatului European de fotbal vă deranjăm. Știți, a început vineri seara, la Roma, cu meciul dintre Italia și Turcia. Programat fix când Nadal și Djokovic erau învârtoșați într-unul dintre cele mai frumoase seturi din istoria tenisului. Dacă se nimerea să fie și Rusaliile în weekend-ul ăsta, vă spun sincer că nu-i credea nimeni pe cuvânt că meciul de la Roma e oficial. Mai ales că turcii au jucat de parcă au venit până-n Italia înotând și au ajuns cu două ore înainte de meci.

Campionatul European, deci. Amânat cu un an din cauze independente de voința pangolinului nostru, singurul eveniment care a fost în stare să construiască o gară la aeroportul Otopeni a început cu stângul. În primul rând, pentru că orice competiție de tipul ăsta la care nu ne cheamă și pe noi este din start un eșec cumplit. Ok, nu avem treabă cu fotbalul mare și nu suntem în stare să ne calificăm nici dacă se desființează preliminariile și merg la Euro toate naționalele de pe continent. Dar ăla va fi momentul în care ai noștri vor găsi izvoare istorice care vor cauteriza spațiul carpato-danubiano-pontic și ne vor transforma în urmași ai mongolilor, iar UEFA ne va muta sub AFC-ul asiatic, unde vom încrucișa crampoanele cu Taipei și Filipine.

Asta nu va fi neapărat rău, pentru că ultimele rezultate ne indică un risc major într-un derby al suferinței cu Insulele Feroe, de exemplu, care acum 3 zile au bătut cu 5-1 pe Liechtenstein într-un amical. Nu mai zic că cetățenii part-time din Vaduz vor veni acum să joace cu noi în preliminariile pentru Mondialul din Qatar (am căzut cu ei în grupă) cu foame de revanșă și sunt convins că vor mânca pământul care va rămâne în urma meciurilor de la Euro care se joacă pe Național Arena.

Foto: IMAGO / Sportimage

România păstrează însă un nivel ridicat al peformanțelor unice când vine vorba de fotbal. De exemplu, suntem una dintre puținele Naționale care nu joacă la un European la care e gazdă, iar asta e o chestie pe care marile națiuni ale lumii n-au reușit-o până acum. Dacă mai aveați nevoie de o dovadă a faptului că Florinel Coman e mai mare decât Cristiano Ronaldo, iat-o.

Cronicile meciurilor din UEFA Champions League sunt susținute de cititori. Intri în rândul susținătorilor cu un abonament lunar, primești texte suplimentare și poți citi toate cronicile pe Patreon.

Să știți că nici măcar nu programasem cronici de la Campionatul European, mai ales că venim după o serie de Roland-Garros care ne-a cam pus șasiul pe butuci. Dar oamenii de la Epson, care vând printre altele proiectoare care-ți fac retina să aplaude atunci când te uiți la meciuri (din orice sport), au considerat că ar fi păcat să ratăm încă o ocazie de a vedea că limba română a ajuns, totuși, la European. Așa că au împachetat un proiector HD, l-au trimis pe adresa redacției și ne-au amenințat că, dacă nu scriem de Italia – Turcia întru distracția cititorilor, se ocupă personal să desființeze televiziunea și să urmărim de acum toate meciurile de fotbal în variantă audio și atât, comentate de Mironică și Ilie Dobre. Așa că v-am salvat, cu plăcere, rămâneți datori.

Așa, apropo de început cu stângul: cum să nu afișezi scorul și minutul meciului care se joacă live la un Campionat European? În epoca în care grafica devine nu doar informație, ci și utilitate, fiind mai inteligentă decât toate capetele luminate care au decis ca ea să lipsească de pe TV, mi-am imaginat că soluția asta ar putea să fie o variantă bună de dinamizare a meciurilor de tenis, de exemplu. Și nu doar că telespectatorii n-ar trebui să știe niciodată cât e scorul în meciurile alea, ci să mergem și mai adânc: să nu știe nici măcar jucătorii cum stau. Să-și țină singuri scorul, nene, că oricum le rămâne timp între căratul prosopului, trasul de textile și bătutul mingii la serviciu până când îți faci adversarul terci pe psihic încă dinainte să plece mingea din rachetă.

Dar să revenim pe stadionul din Roma, acolo unde Italia și Turcia au jucat într-un meci… ba nu, reformulez: unde Italia a jucat într-un meci la care turcii s-au prezentat doar fizic. La fel de probabil e ca d-alde Burak Yilmaz și Merih Demiral să fi intrat pe teren cu telefoanele mufate pe meciul lui Djokovic cu Nadal și ascunse în șorturi. Așa s-ar explica leșinul tehnico-tactic de care au dat dovadă pe tot parcursul meciului.

Foto: IMAGO / Gribaudi/ImagePhoto

Mie nu mi-a prea plăcut matematica-n școală și am decis să urmez calea profilului uman. Cu toate astea, vă pot confirma că există situații științifico-fantastice în care două cifre zero alăturate nu au deloc aceeași valoare. Chiar dacă la pauză s-a intrat cu 0-0, era evident că turcii au venit la Roma să nu piardă, opțiunea corectă în contextul în care italienii nu mai luaseră bătaie de vreo 27 de meciuri.

Prima repriză s-a jucat cu terenul înclinat spre poarta turcilor, chiar dacă Italiei i-a luat vreo 20 de minute să se prindă că adversarii nu bagă și ardei iute când cer la tejghea döner cu de toate. De exemplu, Donnarumma a venit la meci, deși scorul ar fi fost fix același dacă Italia juca cu 11 jucători de câmp și fără portar, ca la hochei. Turcii au fost la fel de periculoși ca un T-Rex care rage din paginile cărților pentru copii de 3 ani și au nimerit poarta adversă de tot atâtea ori cât o s-o nimerească și Keșeru la Europeanul ăsta.

Plictisiți de faptul că adversarii s-au așezat cu fundul în poartă (dacă-i întrebi pe turci, îți vor spune că așteptau ocazii să iasă pe contraatac), italienii au început să se certe cu arbitrul pentru că adversarii au demonstrat practic pe parcursul primei reprize toate pozițiile în care poți atinge mingea cu mâna-n careu fără să fie de fapt henț. De vreo patru ori, mai exact. Am numărat pentru că, la un moment dat, turcii atinseseră mingea cu mâna de mai multe ori decât au atins-o cu piciorul.

Foto: IMAGO / Gribaudi/ImagePhoto

În timp ce colegii negociau ostatici cu arbitrul, Chiellini a fost primul care s-a prins că nu poți să dai gol fără să șutezi la poartă, așa că omul nostru a pus țeasta la o centrare care s-ar fi ascuns sub bară dacă nu-și băga portarul Çakır lăbuța. Între timp, colegii turci continuau să joace ruleta rusească cu brațele prin careu, dar nici măcar Sfântul VAR nu a întocmit proces verbal de predare-primire la ultima fază notabilă din prima repriză.

După pauză, primul lucru pe care l-am învățat a fost că poți să fii prins în offside direct din corner. Invenția – o premieră mondială absolută – îi aparține asistentului olandez Hessel Steegstra, care și-a rezervat urgent bilet de avion spre casă. Noi ne bucurăm sincer că nu mai sunt ai noștri-n prim plan. Deși idei să iasă în evidență ar fi: golul cu mâna, pasa cu tribuna și hențul cu capul de-abia așteaptă să fie descoperite de Hațegan.

Pentru că italienii întârziau cu golul, turcii au pus mână de la mână și-au rezolvat cazul, ajutându-și colegii care aveau nevoie de un pic de elan ca să reușească în viață. Merih Demiral s-a simțit cel mai generos la acest capitol și a rupt plasa greșită, marcând cu ceea ce a părut a fi splina după ce Berardi a centrat la oha în careu.

S-a dat cep și a curs tot vinul: italienii au luat ca reper segmente de 13 minute în care i-au pasat pe turci doar pentru a le-ntinde crampoanele la soare de încă două ori. Al doilea gol a venit de la Immobile, care a împins mingea în poartă din 6 metri după ce Spinazzola (omul meciului, i-a pârlit pe turci des și apăsat, deși joacă fundaș stânga) a trosnit-o în careu. Iar al treilea gol a venit spre final, când turcii aveau caninii desfăcuți și puși în apret: Insigne, după o pasă râncedă a portarului Çakır.

Foto: IMAGO / Insidefoto

S-a terminat 3-0, iar turcii au lăsat aceeași impresie amară-n gât de neputință și inutilitate pe care ne-o lasă Naționala României atunci când e musai să joace cu câte-un greucean. Italienii arată în schimb foarte bine și tocmai au marcat în premieră absolută 3 goluri într-un meci la un Campionat European. Ba chiar se laudă cu o apărare perfectă în ultimele 9 meciuri, în care au marcat de 28 de ori și n-au luat nicio boabă.

A fost, de departe, cel mai bun meci de până acum al Campionatului European.

Cu cronicile de la Euro vă recitiți după prima rotație de cadre din grupe. Până atunci, nu uitați că pandemia nu s-a încheiat și încercați să păstrați distanța socială. Luați exemplu de la apărarea turcilor.

Foto: IMAGO / Gribaudi/ImagePhoto

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.