Moarte părinţilor cretini!

Mi s-a întâmplat destul de des în ultima perioadă, deci o să vă rog să n-o luaţi personal. Luaţi-o extrem de personal. Intern personal, dacă vreţi.

Mergi la munte. După cinci zile în care ai trecut peste cea mai grea săptămână de la ultima glaciaţiune încoace, încerci să dai de un strop de soare, de o cărare şi de un brad unde să-ţi clăteşti gândurile şi să te aduni. Normal, cauţi o pensiune civilizată, cu un preţ decent, care să-ţi ofere minimele condiţii de care ai parte de la Austria încolo şi dacă te cazezi în mijlocul câmpului de luptă şi mânănci cu soldaţii la popotă. O găseşti. Pleci de vineri seara, după program, pentru a avea la dispoziţie măcar o zi plină. Ajungi acolo după un drum încrâncenat, plin de alţi tipi care merg la spălat creiere la înălţime şi care încearcă să iasă cât mai repede dintre stârvuri. În sfârşit, eşti acolo. Epuizat, dar fericit. Iei aer în piept, mănânci undeva prin zonă, mai iei o dată aer în piept şi te gândeşti că mâine te vei trezi în greutatea rece a aerului de acolo, sub jetul plăcut de sunete ale păsărilor din pădurea lângă care stai şi cu soarele plăcut pe care la birou îl vezi doar în linkuri.

Şi adormi liniştit.

Ei bine, domnilor, doamnelor, următorul lucru pe care-l afli după ce ţi-ai dat şah-mat singur este că în pensiunea respectivă sunt familii. Cu copii. Mulţi, mici şi urât de zgomotoşi. Asta pentru că dimineaţa este acoperită de zgomote pe care n-ar trebui să le auzi decât de la o vârstă încolo şi care reprezintă un limbaj colocvial prin care copiii cer mâncare, îşi cer dreptul la baie sau la alocaţie sau la mai ştie naiba ce. Pe scurt, afli în acelaşi timp că întreaga pensiune are pereţii construiţi dintr-un material care ar face invidioasă capacitatea de maleabilitate a aurului. Iar etajele casei din lemn în care ai campat se transformă din leagănul de relaxare la care visai într-un soi de apendice de grădiniţă în care tropăiturile copiilor par cele ale unor elefanţi, iar ţipetele te fac să-ţi imaginezi lucruri de care nu eşti mândru la o secundă după.

Dragii mei părinţi, dragi viitori părinţi şi dragi viitori oameni care găzduiesc părinţi. Aţi mers la munte şi aţi închiriat o cameră într-o pensiune pentru că stimabilele dumneavoastră mame nu v-au cumpărat una pentru voi şi atât. Iar legătura cauzală dintre aceste elemente face ca nici pensiunea în care v-aţi plantat să nu vă aparţină mai mult decât îmi aparţine mie. Deci, doamnelor şi domnilor, faceţi tot posibilul ca respectivii copii să nu-i trezească la ora 6 pe cei care au avut ghinionul nenorocit de a trage băţul scurt la loteria alegerii locului de cazare. În general, energia copiilor se poate transfera extrem de uşor în afara pensiunii, unde pădurea şi pajiştile îi aşteaptă fără a fi nevoite să se odihnească după săptămâni de munci. Aşadar, mutaţi-vă naibii cururile din camerele alea în care vă hliziţi când îi auziţi pe ăia mici cum ţipă şi scoateţi-i afară, că n-aţi venit la munte ca să faceţi icoanele să plângă din cauza sunetelor înalte. Iar apoi, când vom mânca micul dejun împreună, toată lumea vă va zâmbi în loc să-şi imagineze cum ar fi să vă lege de brazi în timp ce lupii fac cu rândul în jur ca să puteţi dormi proporţional cu cheful pe care-l am dimineaţă după ce sunt trezit de un copil.

Şi nu, nu am nimic cu copiii. Ăia mari sunt problema. Părinţi prin eroare şi tutori rezultaţi dintr-un calcul aleatoriu ce sunteţi!

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

23 Comentarii

    • Ăsta e răspuns standard, se pare. Meseria asta de părinte se învaţă, totuşi. Nu toţi sunt cretini, which is still good.

  1. Am vrut să-ți scriu și ieri, dar m-am luat cu altceva. Sincer, mi se pare un mic cam multă pizmă în postul ăsta și o leacă, îmi pari ca exagerezi. E adevărat că sunt părinți prost-crescuți, în consecință nici copiii nu au de unde învăța, dar hai să fim mai înțelegători. Sunt totuși copii, ceea ce înseamnă că nu o să fie niciodată liniștiți și ascultători, nu o să se trezească în veci la ora 10 și nici nu o să țină cont că fac gălăgie. Adu-ți aminte că și tu ai fost așa. Cu toții am fost. Și până la urmă, de ce să n-o privim realist: tot timpul există când te duci în vacanță cel puțin un vecin care să deranjeze, pentru că nu putem împărți cu toții un spațiu și să fim pe deplin mulțumiți. Nu ai cum, știi asta. Pe partea cealaltă, există oricând varianta în care poți schimba pensiunea, sau daca nu, să întrebi de la început cine mai e cazat.

    • Nu exagerez “o leaca”, ci mult.

      Problema e alta. Daca as fi scris un post in care spuneam doar “dragi parinti, aveti grija ca odraslele voastre sa nu-i deranjeze pe ceilalti” era un mesaj bun, nu? Ei bine, mesajul e acelasi si in ce am scris mai sus, doar ca e expus in alt registru. Ceea ce nu-i sterge din sens, ci chiar ii adauga substanta prin traire.

      Deci da, am exagerat. Voit. Pentru ca mesajul sa penetreze constiinte daca cei vizati vor avea vreodata tangenta cu el.

      Ole!

  2. Eu am copii si sincer nu prea ma deranjeaza cand ii deranjeaza pe altii. Si pe mine ma deranjeaza, si eu as vrea sa dorm la 6 dimineata. Si NU poti sa ii scoti afara la 6 dimineata ca sa nu deranjeze pe altii…

    Copiii nu sunt obiecte pe care sa le pui intr-un loc si sa stea acolo. Ei au nevoie sa miste, sa exploreze. Si mai au si program, de masa, de somn, nu pot sta incontinuu afara.

    Eu cred ca data viitoare poti sa intrebi de la inceput daca vor fi copii in pensiune si sa te feresti. Sau sa ceri o camera departe de copii. Si, mai bun sfat – de ce ai ajuns la munte, nu ca sa stai pe afara – de ce stai in pensiune sa asculti copiii cum tipa? Nu parintii sunt de vina ca esti nemultumit ..

    • Simona, dacă nu te deranjează când îi deranjează pe alţii ar trebui să faci un efort să înţelegi ce înseamnă status social, respect şi civilizaţie. E ca şi cum aş spune că nici pe mine nu mă interesează dacă copiii tăi, care m-au deranjat, au primit din greşeală o uşă-n gură din partea mea. Aşa, ca idee…

      Ok, nu-i poţi scoate din pensiune la 6 dimineaţa. Dar îi poţi ţine în camera pe care-ai plătit-o. Până când trecem la oră decentă. Ştii, e foarte ciudat că în afară nu am dat niciodată de copii care să ţipe. Nicăieri. Ungaria, Austria, Elveţia, Spania, Italia, Islanda, Maroc. Nicăieri. Dacă se întâmplă ca un copil să deranjeze chiar şi în miezul zilei, singurele lucruri pe care le aud ulterior sunt scuzele părinţilor.

      Poate, totuşi, ne civilizăm şi noi. Altfel, internetul nu face decât să te bage-n ceaţă.

    • Mircea, hai sa ne intrebam si invers: si copiii aia care merg in vacanta si vor sa se culce la pranz (cum e un copil normal si poate si o vacanta normala in care vrei sa te relaxezi) sau vor sa mearga seara la 22 la culcare ce sa faca? Ce fac ei cand colocatarii din vilele/pensiuni unde au si ei camere au venit la munte sa asculte muzica la maximum, sa chefuiasca, sa faca gratare, sa se distreze zgomotos??? Din pacate, asta se intampla peste tot – la munte, la mare, in blocul propriu (unde bormasinile functioneaza la orice ora etc). Treaba cu lipsa de bun simt si cu respectul fata de ceilalti lipseste big time la toate varstele si la toate categoriile.
      Tu ai fost deranjat de copii acum. Cand o sa fii parinte o sa fii deranjat de alte lucruri de 100 de ori mai mult pt ca te afecteaza pe tine, dar si pe copil. Lucruri pe care acum nici nu le bagi in seama.
      Sa vedem ce o sa faci cand copilul propriu, abia adormit si linistit, e trezit de un imbecil care s-a apucat sa urle sau sa faca nu stiu ce prin pensiune.

      deci respect si intelegere sa fie! :)

    • Dragă Iulia,

      Ce spui tu este perfect adevărat, doar că asta face obiectul unei alte discuţii. Pe mine, om liniştit care nu bea, nu fumează, nu stă cu muzicile-n gât şi nu sparge nopţile aiurea niciodată mă deranjează în egală măsură şi ăia care nu mă lasă să adorm. Aşa cum mă deranjează ăia care nu mă lasă să dorm mai mult :) Dar, repet, despre asta voi vorbi într-un număr viitor.

      Pe de altă parte, nu poţi să spui că nu am dreptate doar pentru că alţii fac mai rău. Şi îţi adresez aceeaşi întrebare: cum maică-sa lui Harap Alb se poate în afară şi la noi nu? Suntem împuşcaţi de istorie? Ne-am născut pe vreun zăcământ de gaze toxice? Avem scame-n cefalorahidian? N-am dat rest cât trebuia?

    • Asa suntem noi plamaditi, dintr-un aluat de toata jena. Multe se pot face afara mult mai bine si la noi nu merg.
      In general, nu sunt ok cu ideea de a nu face nimic. In limita bunului simt, daca te deranjeaza ceva incerci sa iei masuri. Tu trebuie sa fii mai atent unde te cazezi, la ce restaurant mergi etc. sa stii ca si eu fac research din asta serios inainte de vacanta…

    • Noi – eu si copiii mei – nu suntem necivilizati si nici lipsiti de bun simt. Dar indiferent cum am fi tot se gaseste cineva – care bineinteles nu e necivilizat si nici lipsit de bun simt – care sa fie deranjat ca un copil tipa prea tare. Pentru ca bineinteles ca nu vrea sa tipe nimeni. Si bineinteles copiii tipa.

      In situatia asta copiii nu au nici o vina. De vina e cel care pretinde ca totul in jur sa stea smirna ca nu cumva sa fie el deranjat.

      Eu pe unde am fost in strainatate am vazut copii tipand si parinti care ii lasau sa faca ce vor. Civilizatie nu inseamna sa stea toata lumea tacuta si sa ii injure in barba pe ceilalti care intamplator se simt mai bine ca el.

  3. @Iulia

    Nu prea contează research-ul, să ştii. Mai ales în cazul meu. Să-ţi explic de ce.

    De obicei, eu ştiu unde merg cu un an înainte să merg undeva. Am deja biletele de avion cumpărate şi rezervările făcute de acum atât pentru concediul din vară, cât şi pentru Sărbători. De obicei, sunt primul care rezervă anumite perioade. Deci, oricum am lua-o, n-am de unde să ştiu cine va mai veni în hotel cu mine :)

    Deci da, reasearch-ul de ajută dacă o laşi pe ultima sută de centimetri. Dar, în cazul meu, nu mă ajută deloc.

  4. Ideea comentariilor, din nefericire, nu a fost aceea de “hai să vedem cum am putea să nu deranjăm oamenii care au plătit şi ei pentru puţină linişte, nu să vin eu ca mama eroină cu adunătura de avortoni după mine”…nu.
    Ideea comentariilor a fost “eu sunt femeie, i-am fătat lipiţani ăluia pe care l-am prostit să mă ia de nevastă, acum tu trebuie să suporţi, ca şi el”.
    Mdeah, miroase a femeie aici…
    Ei bine, vă cafteam boracii până învăţau să tacă, pe bărbaţi îi alergam prin pensiune cu ţeava de calorifer, ca să nu se mai urce şi data viitoare pe voi, iar pe voi vă trimiteam să asistaţi bucătarul, că la creierul pe care-l aveţi acolo vă este locul…
    Copilul trebuie educat în spiritul respectului faţă de ceilalţi. “Lasă-l, e copil” nu este educaţie şi nici scuză. Dacă nu sunteţi capabile de aşa ceva, nu mai turnaţi plozi, rezumaţi-vă doar la a exersa procesul tehnologic, evoluţioniştii vă vor fi recunoscători…

  5. Ia uite ce scrie aici http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/cine-cine-besteleste

    “O deprindere rudimentară, dar devenită lege în România de azi este saltul la beregată al oricui împotriva oricui.”

    “S-a dat drumul la beşteleală generală, la bîtă, la parapon. Cineva face treabă? Nu-i nimic. Îl vom căuta de bătături. Ne vom interesa de taică-său, de vreun amor clandestin, de echipa de fotbal pe care o preferă. Oricum, putem spune despre „venerabilul“ care ne enervează tot ce ne vine la îndemînă: îl putem lua peste picior, îi putem poci numele, îl putem înjura de mamă.”

    Este verificat

  6. Si eu am copil. Mic. 6 ani. Il plimb pe la munte, pe la mare, prin delta de cand avea 2 ani. La inceput prietenii de excursii erau socati cand auzeau ca vin cu copilul dupa mine. S-au convins ca este ok si nu deranjeaza pe nimeni chiar daca se trezeste la 6 dimineata. Am lucrat mult la asta si nu am mers pe principiul “lasa ca-i copil, ce sa-i fac”. Si va spun ca se poate!

    • Felicitările mele sincere, sper ca doamnele de mai sus să înţeleagă că problema sunt ele şi că habar nu au să crească un copil, nu copilul :)

  7. Sincer, dacă link-urile alea îmi erau destinate, mă lasă rece părerea femeilor despre boraci, mai ales când este vorba de boracii proprii. Aş pune mai mult preţ pe una a unui pedofil belgian.

    • Sincer nu iti sunt destinate. Nivelul tau de intelegere pare foarte scazut, probabil ca al unui pedofil belgian. Sunt pentru cei care vor sa inteleaga despre ce e vorba.

    • Domnilor, doamna, tocmai am asistat la un exemplu de “asa da” in contextul povestit mai sus. Revin cu detalii intr-una dintre zilele urmatoare.

      Ce trebuie sa intelegem e ca pana si copiii trebuie sa stie ce inseamna respectul pentru celalalt, limitele libertatii si bunul simt si gust.

      Restul nu conteaza.

Leave a Reply to Claudiu Ciobanu Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.