O săptămână odioasă

Voi suferi și mă voi gândi cât de bine e să aștepți la semafor, cu un radio bun în urechi și cu mașini de top care trec razant cu oglinzile tale. Și voi plânge la gândul că nu voi mai avea posturi românești și că nu voi înțelege ce zic oamenii ăia acolo. Și că nu voi mai avea, pentru câteva zile, contact cu industria de șaorma. Și că în loc de ciorbă de burtă la cantină voi avea tzatziki. E nașpa, vă spun, dar voi trece și peste asta. Trebuie doar să cred.

Aici.

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

5 Comentarii

  1. Foarte frumoase poza. Eu m-as muta acolo fara sa ma mai gandesc daca nu mi-ar fi dor de prietenii si familia mea.
    Cel mai usor isi dai seama ca ai ajuns acasa dupa ce te intorce cu avionul de pe un aeroport modern si ajungi la Baneasa.
    Tocmai m-ai facut sa ma gandesc sa le propun parintilor sa mergem la Istion Club.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.