Povești din Alpi: BMW 135i Cabriolet

Faptul că ești jurnalist auto cu (deja) ceva vechime prin zona asta și cu îndeletniciri online care îți deschid astăzi mai multe porți decât o făcea munca la o revistă lunară m-a făcut să cunosc în această vacanță nu doar locuri și zone frumoase, ci și o mașină pe care nu mai avusesem ocazia să o testez până astăzi. Seria 1 Cabriolet, lansată în cursul anului trecut, este mașina pe care o cauți dacă vrei să pleci în concediu cu prietena sau soția fără ca excursia să se desfășoare la vreunul dintre poli sau la ecuator. Ai loc pentru bagajele pe care le au doi oameni (dacă pui la socoteală faptul că geamantanele stau pe bancheta din spate când plafonul e coborât), e destul de compactă pentru a-ți face viața mai ușoară prin orașele înghesuite în care vei ajunge în vacanță și îți dă posibilitatea de a funcționa sub cerul liber, ceea ce pare deja un avantaj clar fără a fi nevoit să testezi mașina.

Pe lângă toate astea, Alex a insistat să mă simt și mai bine în vacanță și a făcut rost de la centrul de comandă al bavarezilor de 135i, cea mai puternică versiune existentă în gama BMW pe Seria 1 Cabriolet. Are 306 cai și ajunge în 5.6 secunde de la 0 la 100 km/h, deci am toate premisele pentru a mă distra în vacanța asta. Cartea tehnică zice 6.5 litri/100 km în extraurban, eu am un consum de 9.5 litri după ce am traversat Austria de la nord la sud și Elveția de la est la vest. Plus o urcare către Chamonix în care nebunia asta mică a ținut să tragă de un Aston Martin Rapide care mergea și el la aer curat. În limitele bunului simț, evident.

Două lucruri mi-au plăcut până acum. Primul este faptul că, atunci când o decapotezi și îi ridici apărătoarea textilă de deasupra banchetei de spate, poți să mergi lejer cu 130 km/h fără să simți că o iei razna. Ba din contra, coafura rezistă, sistemul de climatizare pare că face legătura dintre temperatura de afară și o adaptează pe cea împinsă în habitaclu, iar muzica din sistemul audio se aude dacă ridici nivelul volumului cu trei trepte față de cum era când pânza softtop-ului te acoperea. Al doilea nu are neapărat legătură cu mașina, ci cu modul în care BMW Germania te așteaptă atunci când ești programat să ridici o mașină. Nu a contat de unde, cum și de ce sunt, recepționerul a deschis unul dintre cele câteva zeci de sertare imense, a luat dosarul din piele pe care era scris numele meu și mașina pe care trebuia s-o ridic și care mai conține un notebook pentru notițe și scrisori către eventualele organe de ordine aflate în exces de zel, mi-a dat cheia, am semnat procesul verbal de predare-primire și am fost invitat, cu bagaje cu tot, în garajul în care așteptau alte 20 de mașini. Omul mi-a urat la revedere și restul e deja istorie. Profesionist. Lucruri care te fac să te simți respectat ca jurnalist.

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.