Sascha sași în șase saci

Cine-i mai poate înțelege pe francezi? Și, sincer, de ce ne-am mai chinui s-o facem? Sunt atât de cătrăniți, că au început să se huiduie între ei în timpul meciului Nadal-Zverev. După care, înainte de a doua semifinală. au golit arena pe care trei ore mai târziu o franțuzoaică a intrat pe teren și s-a legat de fileu în încercarea de a susține cauza schimbărilor climatice. Întrebați de ce nu a făcut asta la meciul cu Nadal? Păi Rafa e legat deja de 15 ani de Chatrier la Roland-Garros, nu mai impresionezi pe nimeni dacă încerci fără succes să faci același lucru.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Rafael Nadal – Alexander Zverev: 7-6, 6-6 (ab. Zverev)

Ciudată zi, prieteni ai sportului cu mingea bătută-n praf. Rafa a împlinit 36 de ani, dar a fost una dintre acele zile de naștere în care prietenii de familie te vizitează cu copilul. Nu îți plac nici ăia, nici ăla micu’, care totuși vine, i se face rău, sparge o vitrină fix când dădeai să sufli în lumânărele și trebuie să oprești caseta video cu Tom și Jerry ca să poată ai lui să-l adoarmă în camera alăturată. 

Să fim sinceri cu noi și să nu ne amăgim: dacă la invazia extraterestră ne-ar cere ăia un flăcău pe care să îl ducă la 5 milioane de ani lumină ca să-i învețe tenis, singura dilemă a umanității ar fi câte perechi de pantaloni scurți să îi punem lui Sascha cu el. Ați sesizat cătătura lui Zverev după fiecare punct? Are constant mina omului care e cu tine în lift și e profund descumpănit de mirosul suspect apărut de nicăieri. 

De data asta, spre deosebire de celelalte dăți, lui Zverev aproape i-a ieșit ecuația tenisului de la Roland-Garros. Omul i-a tăiat piuitul junelui Alcaraz, iar în semifinala cu Rafa a fost mai degrabă călare pe situație o bună parte din cât a apucat să joace. Mult ca timp, puțin ca scor. 

Dar acum trebuie să mă opresc din toate glumele cu Zverev, pentru că la intrarea în tiebreak-ul setului al doilea omul a tras un pai nejustificat de scurt într-un moment în care orice altă variantă era prin comparație preferabilă. Iată, există momente în viață când preferi să te bată Nadal ca în vremurile bune decât să te bată propria gleznă.

Într-un meci cu atât de multe greșeli neforțate și break-uri încât ajungi să admiri într-o altă lumină erorile de comunicare la minut din USR, Nadal a luat un set jucând abia câteva puncte, nici măcar game-uri legate.

Sascha a avut patru mingi de set, dar s-a opintit în statuia spaniolului și nu a putut ține ritmul trasului la rame în acea marjă de eroare de un milimetru față de tușă de care ai nevoie pentru a strânge lațul în jurul spiritului Rafa la Roland-Garros. Nadal a revenit de fiecare dată în joc doar pentru că a greșit ceva mai inspirat, în momente mai puțin grele decât cele în care s-a stins lumina pe etajul lui Zverev.

Meciul s-a terminat brusc fix când ne pregăteam să facem noapte albă, pentru că se intrase în a patra oră de tenis fără să se termine setul al doilea: Zverev s-a dus în dreapta, glezna lui a luat-o la stânga, iar Rafa a mers spre finala de duminică. Fiecare pe drumul lui.

Casper Ruud – Marin Čilić: 3-6, 6-4, 6-2, 6-2

Apropo de oameni care s-au legat de terenuri de tenis: nu știu dacă ați avut ocazia să faceți cunoștință cu Marin Čilić și cu Casper Ruud, stimați frați și surori întru seri și dimineți pierdute analizând rachete și corpuri cerești. 

Într-un sezon în care are deja două titluri ATP pe la Geneva și Buenos Aires, turnee rămase după ce la alea importante se completează tablourile, norvegianul Ruud are șansa de a câștiga primul lui turneu la care festivitatea de premieră nu e făcută cu un staroste venit direct de la nunta primarului. Tocmai faptul că l-a bătut Čilić îl pune pe Ruud într-o situație complicată: nu prea știm de unde să-l luăm, pentru că astfel de victorii nici nu te ridică, nici nu te aruncă în canal. Te duc în finală de Grand Slam pe o jumătate de tablou pe care pare că s-a intrat pe pile și cumetrii. Pe de altă parte, ce-ar fi fost la gura paznicilor tinerelor talente din circuit dacă flăcăul oprea polizorul taman când a făcut contact cu bolovanul atemporal Čilić?

Nu vom afla în acest sfârșit de săptămână, pentru că fratele de explorări sportive al lui Haaland și-a pus în barcă genul de performanță pe care e bine să o ai la 23 de ani. Cu serviciul reglat ca să poată izbi țânțarii care asistă din întâmplare la „Rațele și vănătorii”, Ruud ajunge în finală pe o ușă nouă săpată în piramida turneelor de Grand Slam: falnic student emerit al Academiei Rafa Nadal, Ruud va juca cu însăși Academia. Probabil asta echivalează cu ideea de a face sex nu doar folosind idei din Kama Sutra, ci chiar cu doamna Kama, fiica domnului Sutra.

În cazul lui Rafa, doar asta-i mai lipsea. Să joace finala cu un băiat căruia i-a dat la prânz șnițele cu piure la cantină. Parcă-l și auzi duminică după vreun punct-monstru de 50 de schimburi: „Păi io ți-am pus o pâine pe masă, bă copile, și tu vrei să-mi albești moațele? Gata, de azi încolo mănânci doar supă de chimen”.