Rafael Nadal – Fabio Fognini: 6-3, 6-4, 6-2

Girafa Nadal

Bine ați venit la cronicile meciurilor zilei a opta de la Australian Open. Sau, cum ne place nouă să spunem, ziua de care nu-i pasă nimănui, dar trebuie scrisă pentru că așa am stabilit cu partenerii noștri de la Porsche. Ne-au trimis oamenii aseară o scrisoare drăguță:

Dragi cronicari,

Treaba merge bine, cifrele se adună, Simona bate, se golește showroom-ul de la București pe măsură ce scrieți texte, iar pe Facebook nu mai facem față Like-urilor. Deci rămâne cum am stabilit: fiecare cronicar are rezervat câte un Porsche Taycan pe viață începând din februarie.

Cu o singură condiție: să nu ratați niciun moment din meciul din optimi dintre Donna Vekic și Jenny Brady. Și să vă treziți la ora 2 luni dimineață ca să vedeți tot meciul dintre Medvedev și Mackenzie McDonald. În fine, “meciul” (n.r. cei de la Porsche chiar au umor, nu știu dacă am apucat să vă spun asta). Noi susținem tenisul și ne plac cititorii voștri, deci dați-le oamenilor ce vor: texte la care să râdă, indiferent de meci.

O bate Jessica Pegula pe Svitolina când abia ați pus clonțu’-n pernă? Stați drepți, luați cafele și scrieți. Că o dată pe an se joacă Australian Open. Nu mai zic de faptul că-n aprilie anul trecut, când stăteam legați de calorifere și ne așteptam rândul la măști, ați fi scris despre Mertens cu Muchova de parcă ar fi fost cel puțin optime de Slam. Nu degeaba se abonează oamenii ăia la cronici pe Patreon: dați-le mâncare. Oferiți-le ce știți voi mai bine.

Oricine poate să scrie despre meciurile Simonei cu Iga și cu Serena. Voi sunteți mai buni decât atât.

Semnat: prietenii de la Porsche.

P. S. De-abia așteptăm să citim cronica de mâine, nu vă mai ținem din treabă. Mergem să dormim, că-n noaptea asta nu se joacă cine știe ce.

Bun. Ăsta a fost mesajul. Acum, înainte să ne apucăm să scriem despre meciuri, aș vrea să fiu sincer și să recunosc cu mâna pe inimă că am ratat un Taycan pe viață. Eu și colegii de cronici, adică Radu, Codruț și Nic. Dar asta nu a fost din cauza lui Nadal – Fognini, pe care l-am văzut cap-coadă aproape la fel de clar cum l-a văzut și Fabio, ci din cauza faptului că organizatorii de la Australian Open au programat meciurile în paralel. Și, cu toate eforturile celor de la Eurosport de a ne oferi acces la toate meciurile pe TV sau online, să vezi în paralel Rublev – Ruud și Vekic – Brady în același timp este prea mult chiar și pentru un călugăr shaolin aflat în meditație adâncă. Rămâne să cumpărăm mașina din muncă cinstită.

Amin.

Cronicile de la Australian Open îți sunt oferite de:

Rafa Nadal – Fabio Fognini: 6-3, 6-4, 6-2

Fanii lui Rafa au avut un singur moment în meciul ăsta în care au strâns din buric: secunda în care au văzut cum doi medici intră avântați pe teren între game-uri și se îndreaptă spre Omul de Zgură în ceea ce părea să fie o acțiune concentrată a Crucii Roșii la o urgență pe insula Menorca. Cu proaspăta istorie a durerilor la spate încă în minte, valul de nadalieni a înghețat în fața televizoarelor, pentru că un mușchi sau un tendon cu personalitate ar fi fost singurele elemente care puteau să-l salveze pe Fabio din manevra de sughiț forțat indusă de biciurile lui Rafa.

S-a dovedit a fi o alarmă falsă, pentru că medicii intraseră pe terenul greșit. Umblă vorba că la originea apelului ar fi fost o voce groasă cu accent sârbesc care avea chef de farse, dar nu știm nimic, nu băgăm mâna-n foc, nu dansăm la bustul gol în baruri.

Așa. Meciul. Păi a început cu Fabio intrând pe teren ca un cocoș pintenat, cu încrederea sărind prin plafon după ce l-a trimis la drumeții-n tufișuri pe De Minaur în turul anterior. Bine, Fabio ține fruntea sus și are poziția aia țeapănă de șef de Mafie și când vizitează veceul la 4 noaptea, deci nu putem să garantăm dacă-i de la încredere sau de la pietre nedetectate la rinichi.

Problema e că l-a ținut fix un game. Cât i-a luat lui Rafa să facă primul break. De acolo, deși a încercat să mai alerge și să salveze aparențele, Fabio a jucat rol de sparring-partner. Iar de pe la 4-4 în setul al doilea, Rafa a fost singur pe teren, pentru că Fogna a acordat mai multă atenție așezării prosopului în ligheanul de pe marginea terenului decât meciului în sine.

Foto: Bai Xuefei / IMAGO

Meci fără prea multă istorie, iar Rafa a spus după partidă că a simțit că Fognini e ușor obosit după ultimele două meciuri ale lui, maratonul terminat cu stropșeli cu fratele Caruso și sfredelitorul 3-0 cu de Minaur. Nu va fi la fel și-n sfertul cu Tsitsipas, pentru că grecul a băgat azi un gyros în loc să joace cu Berrettini după ce italianul a declarat forfait din cauza unei – nu știu cum se scrie în sârbă asta – întinderi abdominale.

Apropo de forfait, profit de ocazie ca să vă anunț că și Rublev a trecut mai departe după ce azi l-a bătut pe casper Ruud în două seturi, 6-2, 7-6. Nu se știe clar dacă Ruud a plecat de la meci din cauză că a uitat că la Slam-uri se joacă 3 din 5 sau dacă, așa cum a argumentat după, a fost accidentat.

Așa cum zice Rafa fără niciun fel de legătură cu nimic din ceea ce se întâmplă în Australian Open, “If you really have physical problems, you will not win”.

Jessica Pegula – Elina Svitolina: 6-4, 3-6, 6-3

“A fost una dintre zilele în care nu-ți iese nimic așa cum vrei”, a spus la final de meci Elina, în timp ce Gael dădea aprobator din cap undeva-n spatele camerelor. Deci, cum fata a scris deja concentratul de cronică, profit de această ocazie ca să vă readuc aminte că Svitolina are doar 26 de ani, deși mie mi se pare că o știm de pe vremea în care câștiga Andrei Pavel prin Cupa Davis.

Dar să lăsăm deoparte bârfele despre vecini și să ne ocupăm puțin de Jessica Pegula, care are tot 26 de ani, dar ni se pare că o știm de azi dimineață. La mijlocul acestei diferențe de substanță stă, probabil, și motivația. Dacă Elina a jucat tenis de la 4 ani și a avut ca țintă decolarea din Odessa și Harkov, orașele prin care și-a petrecut copilăria, frigiderul lui Jessie Pegula n-a mirosit niciodată a parizer împăturit în hârtie de ziar. Părinții lui Peg sunt patronii echipei de NHL Buffalo Sabres. Cu atât mai lăudabilă victoria Pegulii cu cât copiii care-s duși la tenis cu șofer și cu limuzina nu prea sfârșesc câștigând meciuri cu Svitolina în optimile unui Slam.

Bravo, Jessie.

Foto: Hu Jingchen / IMAGO

Ashleigh Barty – Shelby Rogers: 6-3, 6-4

Una dintre problemele poporului român este că aprindem repede pe subiectele importante ale vieții, terminăm muniția în două mișcări, apoi stăm pe burți și mâncăm mici cu muștar, fără să ne intereseze ce se întâmplă în jurul nostru. Mă rog, cu excepția momentelor în care avem de pus o amărâtă de mască pe față ca să-i protejăm pe ceilalți, gest care-n agenda unora e echivalent cu instalarea unui regim totalitar care te obligă să treci pe la dentist zilnic.

Dar treziți-vă, oameni buni! Ne fură australienii pe față și noi suntem atenți la bugetul de stat și la Dragoș Bucur. Chiar ne-am consumat toate fisele când am acuzat UEFA că ne-a umblat la biluțe cu sfertul ăla de finală dintre Steaua și Rapid? Chiar nu vedem că pe Simona o pun ăștia să joace cu Swiatek, Serena și Osaka în timp ce pe cealaltă jumătate de tablou Ash Barty are meci cu femeia de serviciu de la AO, cu profesoara de balet a lu’ vară-sa și cu Karolina Muchova în sferturi? Cine-i Karolina Muchova? veți întreba. Păi în afară de faptul că a bătut-o în primul tur pe Nănașa Penko, apoi pe Pliskova, apoi pe Mertens, apoi… stați o secundă, că nu-i tocmai rea fata, dacă e s-o luăm așa.

Foto: Dave Hunt / IMAGO

Per total, mă miră faptul că valurile de obsedați de scenarită nu au atacat încă subiectul Barty. Pentru că, realist vorbind, contrastul dintre culoarul pe care-l are Ash și culoarul pe care-l are Simona e imens. Pare că Ash se plimbă cu un Porsche 911 pe Nurburgring, în timp ce Simona taie liane-n junglă, vopsită pe față ca Rambo și ascultând în căști Carmen de Bizet. Bine, probabil lipsa asta de reacție se întâmplă și pentru că cei care calculează scenarii sunt aceiași care o învață pe Simona să țină racheta în mână. Iar zilele astea sunt ocupați să măsoare smoala din vaccin. Propun să-i ținem în continuare ocupați.

Hai ai noștri.

Susține cronicile pe Patreon.

Aceste texte îți sunt oferite de:

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

2 Comentarii

  1. Despre Pegulas mai important este ca sant si patronii NFL Buffalo Bills adica galactici. Erau cat pe ce sa fie in super bowl anul asta….in fine ca veni vorba de patroni exista cumva optiunea unei singure plati pe patreon?

    • Eh, ajungem noi la toate, că nu-i ca și cum e ultima cronică despre fată.

      Avem și one-off-uri: paypal.me/mirceamester

Leave a Reply to FilipB Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.