Roger

Federer

Uite ce e.

Mi-am promis acum câțiva ani, când Lance a căzut din stratosferă și s-a făcut țăndări, să refuz mecanic și fără negocieri imaginea eroului care eclipsează omul.

Așa că am urmărit și am căutat pașii strâmbi din dans. Omul care plânge. Durerea care-i transformă, care-i face ai noștri. Greșelile. Nasul cârn. Durerea de stomac. Oboseala, efortul, sfârșirea. Ca să-i aduc jos, lângă noi, unde e mai simplu.

Apoi m-am întâlnit cu Zidane. Argumentul perfect pentru faptul că-n fotbal există muzică. Apoi cu Usain Bolt. Care plutea în imponderabilitate și plutește și astăzi într-o imagine care mi-a rămas lipită în spatele craniului, râzând tâmp cu capul spre cameră în timp ce adversarii își rup cămășile de pe dânșii.

Roger a plutit. A mângâiat. A fost tihnă și vânt care abia adie și mișcă frunzele de toamnă. A tranchilizat și ne-a alinat un joc care altfel, fără baraj, ar fi ajuns probabil astăzi la o năpraznică duritate, până la rocă.

A levitat peste firele de iarbă, a fost cecul nostru în alb și ne-a învățat că moștenirea nu înseamnă neapărat lucrurile care pot să fie atinse. Metaforic sau fizic.

Roger a fost un jucător de tenis, pentru că istoria – adică literele și cifrele – îl va reține astfel. Dar, mai mult decât un jucător de tenis, a fost o metaforă. Un simbol. Un poet care ne-a ghidat prin tenis fără să scrie nicio pagină. Și ne-a făcut să investim timp din propriile noastre vieți ca să înțelegem, să deslușim, să decriptăm motivele pentru care nu așteptăm să revină pe teren personajul Federer, ci tot ce-nseamnă el în spatele unei rachete: fluiditatea, grația, farmecul, geniul. Nu l-am vrut înapoi măcar încă o dată pe Roger, un tată din Elveția care-și crește liniștit copiii, cât n-am acceptat că vremea tenisului romantic nu trebuie să dispară cât timp noi suntem aici.

Federer a fost motivul pentru care cronicile astea au existat. Pentru că am avut nevoie de un mod de a exprima încercarea infinită și nesfârșită de a explica actul artistic.

Despărțirile dor și sufocă și te ard în tâlpi și-n scalp. Și ne place să ne mințim singuri că nu vor veni niciodată. Și nodul ăsta din gât nu există.

Uite ce e. Nodul ăsta din gât nu există.

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

11 Comentarii

  1. Uire ce e, Meşter, nodul ăsta din gît nu există. Cum nici lacrimile la citirea acelui comunicat.

  2. Splendid! Exista o consolare totusi in faptul ca tenisul e in maini bune si pentru urmatorii 10, 20 de ani vom avea ce privi…sau comenta

  3. Sus fruntea Mircea. Bucuria de a-i fi fost contemporani si de a-l vedea la lucru, in arena, pe viu, live, nu le-o poate lua nimeni celor care au respirat tenis in primele două sutimi ale mileniului. Ce șansă, ce onoare, ce privilegiu, si fii, sa exiști, la momentul potrivit. Câți se vor putea lauda cu au avut parte de așa ceva? Esti. si tu, unul dintre cei aleși…

  4. Foarte frumos! M-a “uns pe suflet” scrierea ta… Multumesc mult Mircea.

  5. Citesc si plang. Citesc. Moartea capriorului. Ca GOAT nu pot sa ii spun. El e GOTT.

  6. N-am mai citit nimic legat de Federer de ieri de cand a postat scrisoarea de despartire. De frica nodului din gat. Frumoasa oda ai scris. Doar in ultima propozitie ai scapat din greseala un “nu”. Si inca ceva..sa iti treaca repede. Pentru ca la Grand Slamuri rareori ma uit la meciuri de 5 seturi care nu sunt ale lui Fede si trebuie sa scrie cineva cronica

    • N-am scăpat nimic, e fix ce trebuie să zic acolo :)

    • Nu l-a scapat din greseala. E in denial phase.

  7. @Mircea,
    am si eu o curiozitate. Nu ca ar conta foarte tare, dar asa sunt eu, mai curios din fire.
    De ce a disparut in Nirvana comentariul meu anterior? Primul la articolul tau. Cel in care scriam ca
    “Citesc si plang. Citesc.”…

    • Habar n-am. Ne lucrează ăștia. Erau bagate in spam fără să fi făcut eu asta.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.