Dacă vi se pare că anul 2020 este ciudat, gândiți-vă că în anul 1010, în Egipt, a înghețat Nilul. Nu avem informații legate de cât de departe au ajuns jucătoarele din calificări la Roland Garros-ul din acel an, deoarece înaintașii noștri cronicari trimiși de căpeteniile cumanilor au ratat o ieșire de pe drumul pietruit cu două benzi pe sens și au ajuns undeva pe lângă Roma, unde au pus bazele ocupației de samsar auto. Exemple mai sunt, ideea e că istoria ne oferă surprize interesante din 1010 în 1010 ani. Țineți minte, să nu vă prindă naibii anul 3030 fără câteva zeci de suluri de hârtie igienică în case.
Prin urmare, faptul că Sofia Kenin și Iga Świątek joacă finala din octombrie a singurului turneu de Grand Slam din istorie jucat la gura sobei e doar o bucată de realitate care în anul 3030 va șoca roboții, oamenii și cetățenii de pe Saturn cu flotant în Chiajna mai tare decât povestea cu Nilul înghețat.
Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de:
Sofia Kenin – Petra Kvitova: 6-4, 7-5
E ceva aproape miraculos în felul în care Kenin joacă de parcă tenisul nu-i aduce nicio bucurie.
Ajută să ai viziunea asta poetică asupra lumii. Cu atât mai mult într-un meci cu Petra, care a trecut în ultimii ani prin nedrept de multe lame și a sărit multe pârleazuri ca să poată să pună din nou mingea în terenuri în care se organizează meciuri ce duc prin finale de Grand Slam. Și exact modul ăsta de a aborda subiecte contondente i-a adus Sofiei un 4-1 care a fost printre altele și cântecul tehno de cocoș al primului set, încheiat în 39 de minute.
Embed from Getty Images
Niște gărgăuni întâlniți la bere cu demoni mai vechi și-au dat mâna și s-au așezat lângă Sofia la finalul unui set al doilea care părea că se scurge lin pentru americancă și rece ca apa de la dușurile din capitală pentru Kvitova. Cu serviciul în ghiozdan după un break cu care a făcut 3-2, Sofia a primit lucrare de control într-un game pe propriul serviciu în care Petra a avut patru șanse de a egala, dar le-a trântit pe toate în borduri. În pârleazurile care se ridică din zgură de fiecare dată când Kenin scapă veșnicul rever cu două mâini în fiecare minge care vine, indiferent de partea pe care aterizează.
S-a făcut atunci 4-2, dar Kvitova a continuat să depună cereri de amânare a termenului și a egalat la 5. Nu am avut însă alte scene cinematografice după ce Kenin a dat fast forward la credits, iar Kvitova a capotat în două game-uri în care primul serviciu a lăsat-o în diaspora înainte de ziua de salariu.
Embed from Getty Images
Iga Świątek – Nadia Podoroska: 6-2, 6-1
Pentru Iga, drumul către finală a fost unul crunt. În primul rând, această fată s-a lovit în toate meciurile jucate aici de stupefacția generală a celor care descoperă că oamenii născuți după anul 2000 nu doar că există, dar te și bat la tenis. Rău.
Iga a crescut într-o lume în care există broccoli tot anul, ceea ce înseamnă că ea nu a avut norocul nostru, care scăpam de povestea cu mâncatul legumelor din farfurie în fiecare interval octombrie-iulie în care singurele chestii verzi existente în casă erau farfuriile din care mâncai zilnic variațiuni ale porcului tăiat la Crăciun. În plus, un alt efect al epocii moderne este faptul că Iga a învățat tenis jucându-se pe Playstation. Ori asta chiar e o performanță, pentru că circuitele profesioniste de tenis finanțează cele mai proaste jocuri de la Naționala de fotbal încoace.
Embed from Getty Images
Acum, că avem tabloul complet al lungului drum prin care Iga a obținut atât un loc în finala Roland-Garros, cât și cartea de identitate, putem înțelege mai bine de unde are mândra copilă poloneză foc în cuptoarele cu care i-au fost înlocuiți plămânii la naștere. Mai greu e de explicat ce trebuie să adaugi lângă tunul de artilerie și cei 10 litri de nitroglicerină ca să obții o jucătoare de tenis care are explozia unui discurs al lui Vadim Tudor, dar deține în același timp precizia și consecvența cu care porumbeii îți botează mașina după ceruirea caroseriei. Sunt dileme la care o invităm și pe Nadia Podoroska să contribuie, de altfel. Pentru că fiecare ceremonie are nevoie de martori, iar argentinianca cu nume de gimnastă a stat în primul rând la botezul Igăi.
Faptul că Świątek a intrat în meciul cu Podoroska așa cum a intrat și a ieșit în meciul cu Halep poate servi fără probleme drept cronică de sine stătătoare. În 69 de minute în care forehand-ul a produs distrugeri care ar stârni invidie în toate guvernele românești de după 1989, Iga a completat cu încă două seturi un palmare impecabil care s-a cusut în ultima săptămână între vertebrele adversarelor prinse sub plugul polonezei. O discuție despre felul în care Podoroska și-a obținut o zi liberă în plus săptămâna aceasta poate fi începută și lasată să zacă în șanț pornind de la statistică. Fata asta a terminat cu 23 de winnere un meci compus din 15 game-uri. Pentru cei care au aterizat aici de la cronicile de fotbal, e ca și cum ai juca cu 8 atacanți și-ar și funcționa strategia asta.
Embed from Getty Images
Podoroska s-a văzut tot timpul în postura de a încerca să croșeteze mohair în condiții de ploaie torențială cu grindină literalmente cât mingea de tenis. Dar vestea bună a finalului subit a meciului e că atunci când va trece data viitoare pe la secretariatul unui Grand Slam, nu se va mai afla în postura de a munci 3 săptămâni pentru a ajunge în semifinală. Sigur, asta i s-a aplicat și Nănașei Ostapenko o perioadă, deci nu o luați ca pe o regulă permanentă în următorul an, de exemplu.
Ca să știți că Iga se plimbă cu târnacopul pe tabloul de la Roland Garros sub atenta îndrumare a unui psiholog sportiv. Asta e semn că treaba e cumva calculată sau măcar muncită nu doar cu transpirație, ci și cu creier.
Embed from Getty Images
De servit la Roland-Garros în ziua semifinalelor masculine (vineri, 9 octombrie)
R. Nadal – D. Schwartzman
N. Djokovic – S. Tsitsipas
Aceste texte îți sunt oferite de:
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
