Roland-Garros 2020, faza pe rever. Ziua 4. Simona Halep – Irina Begu 6-3, 6-4: Tezaur folcloric

Haideți, c-au găsit francezii soluția perfectă pentru a scăpa de invazia de românce pe tabloul de la Roland-Garros: le pun să joace una cu alta. Efect garantat de eliminare a 50% dintre pete.

Iar ca să nu le pătăm cumva cearșafurile impecabile de la Paris, le-au pus pe Simona (favorita 1 a competiției) și pe Irina să joace pe Lenglen, arenă cunoscută de anul ăsta sub porecla “terenul ăla mare, dar fără acoperiș”. Adică au îndesat pe Chatrier, sub plafonul ăla – segmentat fancy și făcut din grămezi de bancnote de euro puse una peste alta, meciuri pline de campioni de Slam. Precum Svitolina – Zarazua sau Zverev – Herbert. Amintindu-și probabil doar de finalele pierdute de Simona la Paris. Nu de alta, da’-s convins că Ostapenko ar fi avut acces azi pe Chatrier și dacă ieșea să-și plimbe câinele în lesă.

Foto: EPA/IAN LANGSDON

Mai mult, după ce Serena a anunțat azi că nu poate juca contra Pironkovăi din cauză că i s-a ciobit statuia, organizatorii aveau ocazia de a-și repara găurile-n silicon. Meciul ăsta, programat inițial pe Chatrier, a lăsat o nișă-n program. Pe care francezii – altfel oameni cu creier, că doar nu inventezi croissant-ul cu atâtea straturi fără să te ducă capul – l-au înlocuit numaidecât cu blockbuster-ul Anisimova – Pera. Meci între două americance care până la 18 ani au văzut zgură doar la muzeu.

Oh, de-abia așteptăm să vedem asta și la băieți. Să-l pună d-alde François și Gilles pe Monsieur Djokovic (un titlu la Roland-Garros, favorit 1, des sons connus, familiers?) să joace la gura grajdului doar pentru că pe Chatrier e musai să evolueze plini de sclipici John Isner cu Sebastian Korda. Dumnezeu mi-e martor că voi fi primul suporter al lui Nole la mingea aruncată total întâmplător spre mufa vreunuia dintre băieții care țin pixul pe tablou.

Dar destul despre Franța, să vorbim și despre națiunile care joacă tenis, nu doar îl organizează.

Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de:

Simona Halep – Irina Begu: 6-3, 6-4

Era 7-0 la meciuri directe pentru Simona înainte de partida asta. Iar la scoruri directe de acest tip, gândul te duce mereu la cea mai bună replică din istoria tenisului. Spusă de lituanianul născut la New York Vitas Gerulaitis după ce l-a bătut în sfârșit pe Connors la al 17-lea meci direct între cei doi: “Să fie asta o lecție pentru toată lumea. Nimeni nu-l bate pe Vitas Gerulaitis de 17 ori la rând”.

Diferența dintre Vitas Gerulaitis și Irina Begu e că Leul era pe locul al patrulea ATP la momentul ăla și reușise finală la US Open (meci pierdut cu Connors, bineînțeles, că doar cine altcineva să-l fi bătut pe Vitas?).

Dincoace, Irina e încă în căutarea gloriei pe care o atinge și-o ține strâns din când în când în brațe doar pentru a-i da drumul din nou în vrie fără să semnalizeze dreapta.

Embed from Getty Images

Așa că, după meciul ăsta care a început moale și s-a încins spre final, vorbele de duh ale Irinei mai pot să aștepte.

Nimeni n-o bate pe Irina Begu de 8 ori la rând, mai ales dacă Irina joacă precum în a doua jumătate a meciului de astăzi. Doar dacă te cheamă Simona Halep. Dacă te cheamă Simona halep, da, poți.

Și-o faci de câte ori e nevoie, consecutiv, cu aceeași poftă de joc și cu aceeași energie pusă mereu în morișcă. Săptămână după săptămână, lună după lună, dacă e nevoie. Și alergi de parcă-i primul vostru meci și joci pentru titlul de campioană națională la Centrul Național de Tenis, pe Vatra Luminoasă.

Pentru că ești cea mai bună jucătoare a generației tale. Acum și cu sigiliu turnat în zgură.

Embed from Getty Images

Stan Wawrinka – Dominic Koepfer: 6-3 6-2 3-6 6-1

Nu știu ce-ați făcut voi în pandemie, dar unul dintre hobby-urile mele – pe lângă tradiționala specializare în panificația meșteșugărească – a fost să urmăresc contul de Instagram al lui Stan. Pentru că marele secret al tenisului mondial nu e dacă Nole și Rafa îl egalează și-l depășesc pe tata Roger la Slam-uri, amatorilor. Ci dacă Wawrinka e până la urmă grăsuț sau nu. În mod cert nu-i vreun uscățiv, da’ nimeni n-a luat problema în brațe până acum cu seriozitate, analizând la milimetru pătrat (sau cub?) situația. Poate cu excepția Muguruzei, dar asta e altă discuție.

Așadar, am urmărit contul de Insta al lui Stan. Cu un motiv bine întemeiat: dacă Stan nu se-ngrașă în pandemie, nu se-ngrașă nimeni. Așa că, după o analiză exhaustivă a stării de fapt, am ajuns la o concluzie unică: Stan transpiră foarte tare. Indiferent de procentul de grăsime corporală din corp, omul zici că-i la un concurs ad-hoc de tricouri ude: o grămadă dintre fotografiile postate pe interneți ni-l prezintă ca pe un avid muncitor la sală și pe teren. Sudoarea e prezentă în 86.3% din imagini, în timp ce racheta de-abia ce se vede în 8.9% dintre acestea.

Concluzia ar fi că, pentru un tip care muncește atât de mult fizic, Stan ar putea să mai dea jos niște kile. Bine, pe el nu-l deranjează cu nimic, pentru că pe Koepfer l-a bătut azi fără să se forțeze prea tare. Ba chiar e foarte optimist, pentru că la conferința de presă de după meci a anunțat că-i gata să se bată la titlu anul ăsta. Ceea ce e o veste minunată pentru noi, ca specie care devorează bere, semințe și tenis în proporții variabile, dar o veste proastă pentru Thiem, căruia de-abia ce i s-a părut că aude-n zare motorul generației vechi plecând la prășit. Sau pentru Nadal, care-i musai să treacă de unul dintre ăștia doi ca să ajungă-n finala cu Nole.

Deci e clar că slab nu-i.

Embed from Getty Images

Rafa Nadal – Mackenzie McDonald 6-1, 6-0, 6-3

Nu vom fi ăia care spun că Nadal ar trebui să joace direct în finală pe stadionul care-i poartă numele, în timp ce ăilalți ar trebui să se bată pentru onoarea de a fi bătuți de Rafa în ultima duminică de la Roland-Garros. Nu. Am spus asta anul trecut, deci nu mai repetăm. A fost însă foarte clar astăzi că cel mai complicat moment din meciul cu americanul McDonald a fost la final, când Rafa s-a chinuit să vorbească-n franceză în fața tribunelor goale. Mă rog, aproape goale, că la meciurile lui Nadal tot se adună cam câți spectatori au fost anul trecut la Fedalul din semifinală, fie-le memoria ușoară ălora care au preferat să se uite la camembert-ul din sandviș în loc să vadă una dintre ultimele zvâcniri ale duetului umoristic care-i paralizează pe toți în rictus de vreo 20 ani.

Așadar, a câștigat Nadal. Și m-am prins, privind meciul ăsta, de ce zicea Rafa că anul ăsta va fi mai greu pentru că plouă, zgura e umedă, iar mingile-s mai grele: pentru că, în condițiile astea, pifanii ăștia ajung să nu mai câștige nici măcar o mână de game-uri într-un meci de trei seturi. Era o avertizare, nu o îngrijorare.

Embed from Getty Images

Dominic Thiem – Jack Sock: 6-1, 6-3, 7-6

Așa, că vorbeam de Thiem la cronica lui Stan. Omul își continuă neperturbat drumul prin lianele junglei primelor tururi de la Roland-Garros. E drept că nici nu ne așteptam ca Ion Șosetă să-i rupă firul epic lui Thiem fix la Roland-Garros, turneu pe care austriacul l-ar fi câștigat în ultimii doi ani într-o lume normală, fără supereroi. Dar, exceptând faptul că setul al treilea a fost dus în tiebreak, Thiem a alunecat prin meci ca jetski-urile bogătanilor printre coloniile de pelicani pe lacurile de la buza Deltei. Și-o să mai alunece cel puțin un tur, că pe Ruud mi ți-l bate rău până să se lovească de un Wawrinka încordat ca primarii la exit poll-uri.

Embed from Getty Images

Kiki Bertens – Sara Errani: 7-6, 3-6, 9-7

Dacă francezii erau atenți puțin cu unghiurile camerelor de luat vederi, puteau să scoată o dramă cu șanse reale la Festivalul de la Cannes în urma meciului ăstuia.

Deși a câștigat, Kiki a ieșit de pe teren într-un scaun cu rotile din cauza unor crampe păcătoase care au făcut-o să urle de durere pe bancă. Dincolo, Sara Errani a început meciul nervoasă, ca de obicei, și l-a terminat turbată. Pe lângă faptul că vântul de la Paris a făcut-o să servească mai prost decât de obicei, ceea ce e cu adevărat o contraperformanță dacă știi câte acoperișuri a spart italianca la viața ei, Errani a ratat o minge de meci și a servit de două ori degeaba pentru victorie. Luați de-aici serviciu demn de Grand Slam-ul de la Băicoi:

Într-o partidă în care serviciul a fost mai degrabă o corvoadă decât un avantaj pentru cele două (24 de break-uri s-au adunat în total în cele trei ore și-un pic, de parcă s-a jucat să se ajungă la zero, ca la whist), întreaga ieșire dramatică din scenă a lui Bertens a făcut-o pe Errani să iasă de pe teren înjurând în gura mare. Și dacă ce zice Miki la nervi mai trece neobservat, că sunt puțini arbitri care să știe întreg soborul de sfinți din calendarul ortodox, un Vaffanculo cinstit e recunoscut de orice turist care a vizitat măcar o dată Roma. Cu atât mai mult cu cât a fost dublat de niște pumni prin prelate și uși.

Per total, Sara Errani a pierdut meciul ăsta și a înjurat cu sete, ceea ce e cât se poate de normal. Tot per total, Kiki a câștigat meciul și apoi a ieșit de pe teren pe targă, ceea ce nu e absolut deloc normal. Dar încurcate sunt căile fizice ale tenisului și naiba știe ce se poate întâmpla când două sârme care se topesc de la efort fac scurtcircuit.

Embed from Getty Images Embed from Getty Images

Doi/Niculescu – Bara/Stollar: 6-4, 6-2

Dar să știți că nu doar Halep și Begu și-au încrucișat azi mămăliga deasupra fileului. Necăjită după înfrângerea de ieri de la simplu, Moni s-a răzbunat așa cum știe ea mai bine: la dublu. De partea cealaltă a puștii a stat Irina Bara, care a făcut echipă cu unguroaica Fanny Stollar, o tipă de 21 de ani care după palmares pare să nu fi aflat încă despre faptul că tenisul se joacă și la simplu. Dincolo, Monica s-a orientat frumos și a pus gheara pe Misaki Doi, o japoneză care la US Open i-a luat set la simplu lui Naomi Osaka.

Au câștigat fetele mai experimentate și mai eliminate la simplu la Roland-Garros. Iar Monica și Misaki vor juca în turul următor cu Dabrowski și Ostapenko, o pereche cu multe meciuri împreună formată dintr-o canadiancă cu nume de poloneză și o letonă cu nume de nănașă.

Mitu/Țig – Brengle/Sizikova: 7-6, 6-4

Dar destul despre românce care și-au scos ochii, să discutăm și despre reușitele româno-românești de la Paris. Andreea Mitu și Patricia Țig, două mame care probabil că s-au împrietenit la cursurile de puericultură, se antrenează pentru viitoarele scandaluri de la ședințele cu părinții luându-se la palme cu cine prind pe tabloul de dublu feminin de la Roland-Garros. Miercuri au trecut fără probleme majore de Madison Brengle și Yana Sizikova, o echipă încropită probabil pe Whatsapp la cântatul cocoșului, iar în turul al doilea vor fi din nou favorite contra duetului ruso-italian Gracheva/Paolini. Ceea ce e minunat mai ales pentru copiii care le așteaptă acasă. Din câte țin minte din copilărie, de la Paris vin de obicei cadouri faine.

De servit la Roland-Garros în ziua a cincea (joi, 1 octombrie)

A. Bogdan – S. Kenin
P. Țig – C. McHale
I. Bara – A. Van Uytvanck
J. Ostapenko – Ka. Pliskova
G. Muguruza – Kr. Pliskova

N. Djokovic – R. Berankis
P. Cuevas – S. Tsitsipas
D. Shapovalov – R. Carballes Baena
A. Rublev – A. Davidovich Fokina

I. Begu/R. Olaru – E. Mertens/A. Sabalenka

J.J. Rojer/H. Tecău – C. Garin/P. Martinez

Aceste texte îți sunt oferite de:

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Un Comentariu

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.