Wimbledoamnele

Hai, nu vă mai plângeți că n-aveți unde să vă parcați șezlongul la Mamaia în toracele sezonului estival! Dați degeaba vina pe bolidul ăluia care o arde filozofic că vacanța e nisip. Mark my words! Vacanța de vară e, în primul rând, șprițul șarjelor de pe mirceamester.ro.

Nevasta n-are voie să pună altfel problema, o putem amenința numai din octave cu avocatul. Who the do-re-mi-fa-sol îi pasă de mediator?

– Patroane, după ce ne alimentăm cu textele alea despre turneul de la Wimbledon, mergem la greci sau ne mulțumim cu o ieșire la cort pe la Gura Portiței?

Astfel trebuie să comunice doamna consoartă ca să nu ne julească leadership-ul. Vorba poetului de Youtube, noi am muncit mult ca să ne consolidăm brandul. Ce mama naibii facem aici, ori e cultură organizațională, ori nu e?

Ce zi complicată a fost astăzi la englezoi, cu mai toate româncele scoase cu capul în soare, cu palpitații desfășurate pe mai multe frecvențe, cu surprize pe ici, pe colo – ah, Gabi Ruse, te-a văzut întreaga planetă cum ai alergat o copilă să-i arăți cum stă treaba, păcat că nu ți-a ieșit! – și cu Miki Buzărnescu.

Cu jemanfișismul ei aș începe un portret-robot al româncei care calcă în picioare egalitatea de șanse în care noi, băieții, mai existăm doar pe hârtie. Prindem în acest pom tehnica Simonei, inima Anei, mentalul Gabrielei care a salvat 21 din 25 de mingi de break ale zvârlugii Gauff (bine, frământăm aici și de la Halep!), și tupeul Irinei Bara. Ca să mă refer doar la doamnele care ne-au reprezentat marți, căci workaholismul Irinei Begu și seninătatea din zâmbetul Soranei rămăseseră de ieri pe stoc.

Tenisul e sport național, chiar dacă în ultima săptămână ați ascuns mingea în debara, printre borcanele de zacuscă, pentru a saluta de la marginea căzii din baie un extraordinar campion mondial. Pentru un popor atât de ospitalier, care nici de dormit n-o face în solitudine, e ciudat să forjeze atât de sus într-o disciplină în care, dacă n-ar exista tribunele și televiziunea, n-ar avea cui să se laude că i-a băgat mingea în curte unui număr 1 mondial. Și nu oricum, ci pe gaura din gard prin care își suge burta Mustela putorius, pe limba noastră dihorul însetat de sânge de galinacee.      

Doamnelor și doamnelor, tenis pe iarbă, 2022. A doua zi.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Simona Halep – Karolina Muchova: 6-3, 6-2

Când procentajul primului serviciu, al punctelor câștigate cu mingea întâi și chiar și al celor reușite cu serviciul de rezervă trec de 70 de procente, tu, ca adversar, vii la meci doar pentru că ți s-a urât cu proverbialul confort de la domiciliu. Te comporți ca amicul care timp de jumătate de an venea la fotbal cu băieții doar cu rucsacul în spate, echipat regulamentar, fără să facă măcar o fandare. Acasă lăsa vorbă că e cuprins de febra old-boys, însă ieșirea îi era măsurată doar în halbe. Făcea atât de mult sport, încât îl câștigase etilismul. Iertare, domnișoară Muchova, altă rimă nici n-am dorit să identific!

Biata Karolina, care nu pupase până acum niciun duel cu Simona, s-a apucat de mânăstiri cocoțată în fața panoului, fără să-și însușească fișa de protecția muncii. Nu umbli, nene, cu cleștele de dulgher ca să rezolvi buba firului electric. Doar dacă ți-ai pierdut mințile, dar e mult mai safe să-ți faci programare la coafor, mai auzi și ultimele bârfe din târg, iar părul – să ne înțelegem – va sta sârmă.

Halep s-a servit cu crudități, n-a ajuns la main course, poate și pentru că și-a luat cu ea rochia de bal. Trebuie să-i fie de folos, doar n-a plătit degeaba să i-o țină stewardesele întinsă-apretată-parfumată la business class. 

Simo a apăsat puțin pedala, apoi a demontat accelerația și a preferat inerția, un soi de forță centrifugă handmade, lăsând și cotul pe geamul înghițit de portiera mașinii. Se ițeau tatuajele, bicepsul lucrat ca la manual. Eh, e altceva când te șfichiuiește vântul londonez, aduci a Braveheart, inspiri siguranță și-ți trimiți adversarul la psiholog.

Cu un lob în diagonală, după ce încercase câteva urcări la fileu, nu toate eficiente, românca a sigilat primul set. Apoi, la viteză de croazieră, a început să se distreze, testând solul fertil de după fileu. De dragul unor lovituri văzute în acest joc, aș intra la Facultatea de Inginerie Geodezică. La cursuri de licență, fără discuții! Topometria pare uneori depășită, arhitecții au toate motivele să fie invidioși când, dintr-o situație în care nici nu vezi cum trebuie tarlaua printre ochiurile plasei, mingea cade unde trebuie și game-ul este intabulat.

Vestea bună pentru cehoaica întâlnită în după-amiaza acestei zile de noua elevă a lui Mouratoglou este că a obținut certificat de urbanism fără să stea la coadă, fără să-i fie necesar dosarul cu șină. A fost împachetată frumos și lăsată în libertate.

Constănțeanca ne-a cuibărit impresia că nici nu contabilizează scorul, iar pe final și-a ascuțit și mai mult simțurile. A forat după aplauzele explozive ale pretențioșilor spectatori britanici, unul dintre cele mai strălucitoare puncte țopăind bucuros după ce mingea dansase pe tușă ca pe o anumită bârnă de nota 10.

Returul Karolinei urma să fie metabolizat cu o diagonală de forehand care ar fi putut stârni furtuna, ploile acide, alinierea planetelor și Apocalipsa însăși.    

Mihaela Buzărnescu – Nastasja Schunk 6-4, 6-2

Miki este ca Londra. Ori o iubești și suferi în locul ei, întrucât trăirile sale îi sunt ilizibile, ori o urăști doar ca să aștepți momentul în care ai putea s-o iubești cu adevărat. Să-i prinzi șpilul. A zâmbit cât i-a fost necesar în duelul cu nemțoaica de 18 ani care la Paris își permisese profanarea unui set. Despre acel 6-1 cu Halep este vorba, beție din care inocenta originară din Mainz s-a trezit. Și încă e pe antinevralgice.

Început cu întârziere, deoarece Buzărnescu încălcase dress code-ul britanic (bustiera era prea închisă și-i făcea cu ochiul conservatorismului băștinaș), jocul a fost o cursă continuă de urmărire a româncei de către o Nastasje prea moale, aflată parcă într-o zodie nefavorabilă. Buză are totuși meritul de a fi început tare ambele seturi, luând de fiecare dată break, iar break-ul a avut de data aceasta nuanță de impolitețe:

– Ce credeai? Nu mai pupi tu 6-1, baby, te-a lăsat atunci Simo ca să vadă cât de lacomă ești. Ai mușcat farsa. Ia de aici, ia și de la Halep!

Finalistă la Wimbedon-ul junioarelor, sportiva din Germania se va programa pentru un implant de răutate. Ar fi una dintre puținele șanse de a ajunge în top, adică de a se lupta cu Coco Gauff și cu Emma… Wait! Am vrut să spun Leylah Fernandez.

Cori Gauff – Gabriela Ruse 2-6, 6-3, 7-5

Două ore și jumătate a alergat mental a noastră Gabriela pentru ca armata româncelor să cucerească in corpore iarba verde ocrotită de Gulf Stream. Își făcuse bine temele, analizase toate detaliile. Or când îți iese în cale un copil-minune, așa cum pe bună dreptate e considerată Coco, treci în revistă ce meserie are alde taică-su, dacă e activă pe TikTok, dacă maică-sa a avut oracol în adolescență și dacă e supărăcioasă asta mică după ce pierde la Candy Crush Saga. Nici Gabi nu cred să mai fi prins “De-a v-ați ascunselea” sau “Nu te supăra, frate!”.

Nu mai zic de șotron, că e de mult apărută aplicația de smartphone.

Puțin i-a lipsit să-și treacă în panoplie victoria carierei. Gabi a stat cu spatele la zid și a savurat această ipostază, salvând o eternitate de mingi de break. Frenetic procentaj: 84 la sută! Cu mâinile goale a dezmembrat fortificația, cu aceleași membre a luat de la zero lucrarea și a pus cărămidă peste cărămidă, modelând sute de roabe de mortar. N-a avut pe cine să zidească pentru structura de rezistență, poate că nici Manole n-a făcut-o. Și i s-a și zis Meșter mai mult din curtoazie.

Revin la cea mai încercată româncă a zilei. Nu i-ar fi păsat că a fost invadată de dâre lungi și groase de adeziv industrial pe căile respiratorii și în suflet, măcar să fi câștigat. Mai ales după un 6-2 în setul inaugural care diluase încrederea puștoaicei din Statele Unite. Sau, și mai elocvent, în urma unui start pro-Gauff în decisiv. De la 3-1 pentru viitorul star al tenisului din care cu greu se scurge umbra Serenei, la un piramidal 5-4 pentru Ruse.

Coco părea să nu fi luat Bacul, ai ei, printre gradene, îi făceau planuri de postliceală, însă de undeva, din tezaurul latent al americancei, au țâșnit sclipirile care aveau să detoneze țesutul stâncos, edificiul pentru care a noastră era dispusă să-și neglijeze integritatea corporală. Copleșită și emoțional, nu doar fizic, Gabi a încercat un finiș all-in, însă frontiera dintre winnere și erori neforțate s-a dovedit a fi fragilă. Și plină de vameși corupți, iertată-mi fie tautologia.

Ana Bogdan – Dayana Yastremska 6-2, 6-2

Am voie să nu fi găsit în memorie nimic despre ucraineanca Dayana? Nici n-aș avea motive să consum procese de conștiință, fata e tânără, are numai 22 de ani, viitorul în față și subjonctivul în spate, după mobilă.

Totuși, prestase până acum de două ori cu Ana și-i luase tot, de aceea și pleca favorită sub cerul Regatului Unit. Numai că atleta din Sinaia, poate și pentru că o secătuiește sintagma-clișeu “cea mai bună versiune a mea”, a plutit dintr-o parte într-alta. Practic, dacă joci numai așa, nu mai ai nevoie de încălțări și poți să-ți lași și unghiile lungi, spre incomensurabile, ca șamanii din Orientul cât de cât Îndepărtat.

Anuța a început hard, cu două break-uri, s-a distanțat fluierând până la 5-1 și a pus capac cu un game fără firimituri. Nici în runda a doua nu s-au schimbat ingredientele: Yastremska a rostogolit ochii în colivia capului, a smuls încruntată mingile de la copiii de pe margine și a rămas prizoniera unui defazaj la care Ana a muncit cu râvnă. Ultima fază, serviciu bine plasat la corp și retur în pădure, a fost rezumatul fidel al unei partide care întărește impresia că acest Wimbledon are șanse de a rămâne în istorie. 

Irina Bara – Chloe Paquet 6-2, 6-4

La prima apariție pe tabloul principal din vestitul și fascinantul turneu britanic, Irina cealaltă, ca să nu sughițe în van Begu, a pus în scenă un tenis neașteptat de elegant. Fără s-o inhibe franțuzoaica Paquet, numărul 122 mondial (până la următorul recensământ) a greșit puțin, a luat mai tot ce se putea culege de lângă milieu și a călcat simetric gazonul crescut la lumina reflectoarelor de grădinarii de după Canalul Mânecii. Dacă ar fi fost moldoveancă, aș fi înțeles, pentru că la noi horele și sârbele se duc până în pânza freatică. Cum Bara e din vest, rămâne să mai săpăm după adevăratele sale rădăcini.

În turul doi, bihoreanca va da peste Paula Badosa și pentru a testa fibra zicalei prost glazurate că e bine uneori să cazi de pe un cal mare. Aiurea. Tot cu fracturi și echimoze te alegi. De ce să fii Mioriță bucălaie, când te poți lipi de șa de ca și cum ai fi la rodeo?

Francisco Cerundolo – Rafael Nadal 4-6, 3-6, 6-3, 4-6

Un oarecare argentinian s-a întrecut cu limitele propriului umor și a crezut că poate bascula în decisiv partida cu El Rey. 3-1 și patru mingi de break i-au gâdilat orgoliul în setul 4, însă fiara a clipit la timp. A scos limba printre gratii și l-a mestecat cu tot cu sponsor pe săracul sud-american care n-a făcut diferența între personajele Marvel și eroii care, și dacă miros a transpirație, tot eroi se cheamă. 

Doar un game și-a mai trecut în palmares Cerundolo, pentru ca Rafa să toace mărunt tot ce respira mult mai tânărul oponent: idealuri, impresii neancorate în realitate, până și biletul de avion de întoarcere acasă. Să te ferești de asemenea inși care nu știu de glumă!

Oceane Dodin – Jelena Ostapenko 4-6, 4-6

Surprinsă în albul întrecerii, Nănașa e aproape elegantă. Apropo, la noi, în sud-est, se spune Nașa Mare și aș dori să se consemneze. Strâmbând din cavitatea bucală și din trahee, așa mare, cum o vedem noi la figurat, Jelena i-a sădit fetei din Franța nouă ași, iar fiecare break pe serviciul letonei s-a soldat cu un grabnic rebreak, semn că tenisul poate să plece și din ficat. Nu e neapărat sport, nu e obligatoriu să fie boală incurabilă.

Cu retururi vârtoase, gospodărești, Ostapenko a băgat ambele seturi în oală și le lasă la fiert. Le va arunca și în cuptor, mai are de stat pe aici: va juca împotriva unei belgience rătăcite din calificări.

Serena Williams – Harmony Tan 5-7, 6-1, 6-7

Paul Stanley de la Kiss și David Corverdale, port-drapelul trupei Whitesnake, vor concerta la începutul lunii viitoare la București. Ambii, mari muzicieni, dar au trecut puțin peste șapte decenii de viață. Gurile rele din fenomen își dau coate că niciunul dintre ei nu mai poate cânta mare lucru. Că au inima cât Calea Lactee, dar că nu le mai permit coardele vocale acel performance din toiul carierei.

Cumva, se dialoghează în contradictoriu:

– Hai, mă, cât de cât, tot le mai iese ceva.

– Cum să nu?! Dacă te duci la concert, pregătește-te să cânți în locul lor!

Serena Williams e și Paul, e și David. Știe tenis sub toate formele, și unplugged, și prin amplificare, și numai cu un microfon în mână sau doar la percuție. Harpă, pian, muzicuță? Orice.

Măcar instrumental, chiar și din acest motiv vrei să fii acolo, în primul rând.

Cu Harmony Tan, gloria ambulantă ajunsă la 40 de ani și-a permis o joacă. A pierdut primul set, apoi a dat recital, 6-1, și s-a prăvălit în decisiv. După 3-1, a fost întoarsă la 3-4, dar a servit, la 5-4, pentru meci. Nu i-a ieșit, fiind nevoită să și salveze o minge de păcat. În super-tiebreak, osteneala, ca superlativ al oboselii, a îngenuncheat în fața zeiței, înlesnind apariția de pietre prețioase lângă fileu.

N-a fost, însă, destul: 10-7 pentru Tan, iar Serena doar pierde un super-joc. Pentru că monștrii nu știu să conjuge verbele care reflectă dispariția.

Pauză de uman

Iar acum, dedicație la toată lumea din partea domnului coleg Codruț, căruia îi pasă de umanitate și comunitate, nu ca subsemnatul, care abia așteaptă data de 1 iulie ca să-și facă plinul de carburant cu 50 de bani mai puțin per litru. Cineva trebuie să și recunoască în țara asta că s-a făcut de râs.

Faceți precum Codruț, nu ca Dănuț:

“Dear subjects of Her Majesty The Queen from Constanța,

A început Wimbledonul, iar Simona e la șșștart. Tot acolo se află și numărul 3 mondial, domnișoara Annet Kontaveit. Prin amabilitatea unor oameni care fac, dreg și dau, Asociația Cip și Ciargi a pus mâna pe o minge cu semnăturile celor două jucătoare.

O oferim unui donator, prin tragere la sorți, ca să avem bani de terenuri, antrenori, rachete și ce mai au nevoie copiii vulnerabili ca să joace constant sportul ăsta minunat.

People of Sports Festival, mulțumiri pentru marfa bună!

Ca să ajungă la tine mingea asta de un verde-galben absolut nebun, nu trebuie decât:

💚 Fie să pui 3 euro/lună în Patreonul nostru: https://www.patreon.com/cipsiciargi

💚 Fie să donezi 50 de lei în contul asociației noastre:

RO17BRDE445SV81212094450

Extragerea o va face, ca de obicei, Ada Baciu, viitoare campioană de tenis, înot și Peppa Pig trivia.

Ne ajută și un share, dar mai important e să ia Simo titlul.

Hai ai noștri, hai ai lor, tenisul e pentru toată lumea!”

Aici se-ntâmplă nebunia. Hai fetele.