I'm so Sori

Am preluat legătura, dragi iubitori ai sportului în care nu există încă o echipă numită Dinamo implicată până în laringe în labirintul salvării de la retrogradare.

Forfota de la Roland-Garros a început încă de sâmbătă cu știrea conform căreia fotbalistul Kylian Mbappé, băiatul timid născut în Arondismentul 19 din Paris în anul 1998, când turneul de zgură era câștigat de Carlos Moyá în detrimentul lui Àlex Corretja, și-a prelungit contractul cu PSG. E o mult-așteptată schimbare de paradigmă. Copilului ăstuia – care se va sătura de Baloane de Aur dacă nu va decide Messi cumva să joace până la 63 de ani – i s-a oferit pe tavă o înțelegere de tenisman: pe lângă căruța de bani promisă, va avea drept de decizie asupra directorului sportiv și al antrenorului. Pe unul dintre ei l-a trimis deja la plimbare.

Mbappé ar trebui să regrete pierderea lui Mouratoglou, adjudecat de Halep cu câteva săptămâni mai devreme. În definitiv, atletul viitorului își va alege singur și suporterii, cu toate că riscul ca un fan-hologramă, cu fularul pe umerii iluzorii, să te înjure și să-ți ceară socoteală că pierzi meciul după ce ai avut 2-0 la seturi nu poate fi eliminat complet. Păi, să nu-l scoți din priză? 

French Open 2022 începe cu subsemnatul în prelungirea telecomenzii, cu Roger Federer trăgându-se în poză cu distribuția Marelui Premiu de Formula 1 al Barcelonei și cu Mircea Meșter făcând plajă la umbra sondei din capitala Franței. Asta înseamnă branding, de aceea nu-i tocmai nimerit să ratați vreo cronică din campionatul de cărat mingiuțe cu forehand-ul și reverul. Sau chiar cu șpițul, cum am admirat-o în prima zi pe tunisianca Ons Jabeur, o primă victimă care, volens nolens, a avut de oferit explicații la recepția hotelului:

– Mademoiselle, ați rezervat camera pentru două săptămâni, nu puteți pleca așa devreme! Vă făcusem și reducere, ce n’est pas possible.

– Je suis désolé, dar după-amiază am avion spre casă. Nu v-am văzut prin tribună să mă susțineți, așa că à bientôt.

Mircea, era să te văd la televizor, mă, dar au intrat atunci reclamele. Băgăm și noi, ca să avem de unde lua o pâine din aluat integral la copii și la nevastă.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Sorana Cîrstea – Tatjana Maria 6-3, 6-3

Prima româncă intrată în cenușa roșiatică de la Paris, devenită și primul sportiv care s-a calificat în turul secund al acestei ediții, s-a jucat cu oglinda, dar fără plictisioarea mantră “Cine-i cea mai frumoasă din țară?”. Sorana a depășit de mult acest complex: acum a încercat altceva. I-a înghesuit în rucsac nemțoaicei Tatjana Maria, de 34 de ani, două seturi plecate de la 3-0. Cel inaugural i-a glisat fără probleme până la capăt, cu toate că partenera de întrecere avea să se apropie la 4-3, pentru ca al doilea să fie o fascinantă urmărire a lui Sori după ce numărul 107 mondial deținea în față un tur de pistă.

La 3-0 pentru Maria, Cîrstea a conștientizat că graba îi poate falimenta planul și și-a reamintit că slice-urile din celălalt teren pot fi ușor demontate și trimise la fier vechi. Țâșnirile la fileu și raliurile lungi ale româncei i-au picat adversarei ca Eminescu la Bacalaureat unei nemțoaice. 3-3 în secund și Sorana mai avea de plimbat compania de după fileu pe care o întâlnise de două ori în carieră. A bătut-o de fiecare dată, iar acum i-a ieșit și mai limpede, cu câteva execuții în cros care i-au tras subconștientul de limbă: “Nu mai dă mama retur ca în tinerețe, Mein Liebling, nu-i frumos să abuzezi de incapacitatea-mi evidentă de apărare!”

A încercat și nemțoaica să ia tramvaiul până la fileu, dar câteva retururi înțepate ale Soranei au prins-o fără bilet. Refugiul nu era prin preajmă, stația nici atât. Bine pentru a noastră care, în episodul următor, o va întâlni pe Sloane Stephens. Alt orizont, altă ținută, îi pică și ei, cum ar veni, măcar Caragiale, dacă nu și Arghezi.

Gabriela Ruse – Elise Mertens 3-6, 1-6

Am trăit la acest joc experiența pescuitului în toiul prohibiției. Nu știi ce prinzi, abia acasă îți faci contabilitatea, deoarece pe baltă stai mai mult cu urechea ciulită să nu apară forțele de ordine. N-am fost niciodată, doar am auzit și eu. Reproduc spusele autorilor neprinși, Dănuț divinizează legea. Dacă apare Poliția, te întorci în recalificări și nu mai pupi prea curând Wild Card.

Pe aici s-a situat din punct de vedere mental Gabi Ruse. Părea că nu are voie mai mult, era o teamă de înfrângere în fața unei Mertens departe de o prestație care să inhibe. Bucureșteanca a aruncat întreaga nadă, a scos un break cât casa, era și o grămadă de icre, dar s-a fâstâcit. N-a mai luat nimic până la 1-4. Apoi, cum zice pescarul bătrân pe care nu știi când să-l iei în serios, “obleți și cărășei”. Profitând de breșele de la serviciu ale belgiencei, Ruse s-a apropiat la 3-4. Salvează două mingi de break, nu se mai simte amenințată și scoate și două grele de set, la 3-5. Pe a treia n-o mai vede, Elise închide cu as. 

Comentatorul partidei i-a lăudat Gabrielei “vocea de operă” și faptul că alesese cu ani în urmă terenul de tenis, nu scena filarmonicii, apoi, în ultimele game-uri ale setului secund, a și dispărut. Să fi fost eu singurul care a crezut în șansele lui Ruse? Prea posibil, sportiva noastră oricum nu se afla pe această listă.

A scăpat multe mingi în apă, primul game de la reluare, pe serviciul său, fiind pierdut la zero. Până la 4-0 se dusese și răbdarea: intrase cu totul în stuf.

Chinuită și de o tuse rebelă, Gabi s-a enervat că e ținută la respect de elementele considerate prieten by default (râul, ramul), a smuls un game, a trecut pe lângă un break de 4-2 și a vâslit în retragere. La 1-5 și 0-40, dublă și publicul de pe terenul 6 s-a înghesuit la autografele lui Elise. Belgianca obținuse permisul de introdus undița în turul următor.

Ons Jabeur – Magda Linette 6-3, 6-7, 5-7

Campioană la Madrid, după ce o depășise și pe Simona la începutul lunii, tunisianca își propusese să bage rezervele cu Linette. Ce rost are să te întrebuințezi din primul tur al unui Grand Slam, când poți s-o tulești acasă pe scara primului personal venit în gară? Setul întâi i-a ieșit mai mult din inerție, un 6-3 cu arma la picior, dar pare că poloneza i-a mirosit relaxarea. Ons ar fi terminat în două seturi chiar și funcționând poetic pe sistemul “Domozină, minutul și scorul!”. Cum să nu te intereseze ce rezultate sunt și pe celelalte arene? E mai frumos, mai bagi și muzică ușoară, un refren din Haddaway sau Dr. Alban și scrii din creion jocurile din faza următoare.

La 4-3 în manșa a doua, a șasea favorită a bătut ursul cu pliciul. De patru ori ar fi putut închide un game pe care scria 5-3 și nu vedeam în Magda ființa care să-și facă apoi serviciul și să comită și break-ul de intrat în prelungiri. Țâfnoasă, că avea și motive, Jabeur a prins blănoasa rotundă pe exteriorul piciorului drept: volé de Champions League de era să aprindă nocturna în mijlocul zilei. Dacă ar fi și pivotat, Zidane ar fi scris pe ea. În decisiv a dat șiret plin. M-am întrebat atunci dacă nu cumva evenimentul conține “plasare de produse”: urmează vreun turneu final de fotbal feminin? 

După ce a pierdut tiebreak-ul care a nivelat scorul general, marea favorită a partidei a scăzut nivelul, fiind condusă cu 4-2. Ca să-mi dea dreptate că n-ar fi putut reveni în manșa a doua, Linette a pierdut frâiele și s-a împotmolit în mlaștina unui 5-5 cu de toate. Poloneza a urcat la 6-5 și urma la retur: cât de tare și bine plasat a servit Ons! 40-0 și se punea de un alt tiebreak. Sportiva din Tunisia a trimis după tușă, apoi n-a putut contracara o lovitură câștigătoare a adversarei și a urmat ratarea zilei. Din fața fileului, cu poarta goală, cum se spune, a înfipt obiectul în ochiurile plasei. Meciul era pierdut, următoarele două mingi fiind proiectate tot în împletitura de ață. Ce nefăcută!

Felix Auger-Aliassime – Juan Pablo Varillas 2-6, 2-6, 6-1, 6-3, 6-3

Nu vă supărați, știți cine a pășit la RG în locul lui Felix în primele două seturi? N-ai bază în ăștia tineri. Se pun la orizontală pe la 5 dimineața și tragi de ei ca de nori în timpul secetei. Greu îi îndupleci.

Acum șase ani, când Auger-Aliassime nu împlinise 16 ani, se petrecea prima întâlnire cu peruanul, care e cu cinci ani mai mare. Canadianul l-a fript repede atunci, 6-3, 6-1, la Valencia și numai în pielea și memoria lui Varillas să nu fi fost. Azi s-au reîntâlnit. Sud-americanul, numărul 122 mondial, i-a suflat primele două seturi cu același scor, 6-2, și a zbierat un “Vamos!” de mi ți l-a speriat pe Meșter, aflat în tribunele de vizavi.   

Outsiderul s-a odihnit apoi, pierzând cu 6-1 și 6-3, dar cu un Felix treaz, trecut prin ceașca de cafea, bărbierit și traversat corespunzător de jeturile reci ale dușului. Nivelul de joc al favoritului nr. 9 ajunsese în standarde, pe Varillas l-ar fi avantajat să se joace “două din trei”. N-a fost. La 4-3 în ultima reprezentație, tipul din Peru a revenit pe serviciu de la 0-40, și-a creat minge de 4-4 și va adormi greu timp de cel puțin o săptămână. Îl macină alunecarea sub 5-3, moment speculat de canadianul care la spartul târgului ar fi putut presta și în blugi.

Hugo Dellien – Dominic Thiem 6-3, 6-2, 6-4

Cartea de vizită nu știe carte, austriacului fix acest detaliu îi este străin. Finalist la French Open în 2018 și 2019, fostul adversar de temut al monștrilor Nole, Rafa și Roger iese al doilea an la rând încă din turul de încălzire. Accidentat, încă la ani-lumină de o formă fizică de podium, parcă și cu un început de burtică, Thiem a serbat un an de la ultima victorie: îl bătea pe 12 mai 2021 pe Fucsovics.

Duminică, pe terenul Simonne-Mathieu, o arenă izolată de restul terenurilor de la Paris, după chipul și asemănarea formei lui Thiem, starul care a coclit pe locul 194 în lume a fost tras la tigaie de un bolivian care zbiară pe retur ca animalul de compamnie al lui Nuțu Cămătaru. Dacă i s-ar povesti că, în mod normal, el ar trebui să fie regele junglei. 6-3, 6-2, 6-4, ca la păcănele. Mă rog, cazino, că e cronică de lux.

Juan Ignacio Londero – Carlos Alcaraz 4-6, 2-6, 0-6

Carlitos abia a împlinit 19 ani, e numărul 6 pe lista planetară a jucătorilor de tenis în activitate și, cu fiecare meci etalat, își șlefuiește repertoriul de viitor campion. A plecat la relanti cu argentinianul Londero, ar fi putut să-și facă la propriu încălzirea în setul 1, apoi a măturat până la vestiare cu bietul oponent. Echilibrat, de parcă ar fi de-o viață între linii, cu atacuri zdrobitoare și apărare foarte solidă, spaniolul-minune are un singur adversar în acest moment: acneea.

Luați plonjonul din ultimul set, când a închis game-ul de 5-0, fiind în proporție de 80-90 la sută cu spatele la teren! E dovada vie că și moașa lui Alcaraz juca tenis la apariția pe lume a puștanului care pe 6, 7 și 8 mai i-a împachetat pe Nadal, Djokovic și Zverev. De el depinde. Dacă le-a făcut nod cum trebuie, nu-i mai scapă.

În rest, Manchester City a luat campionatul în Anglia, AC Milan în Italia, Garbine Muguruza a pierdut la Kaia Kanepi, în trei seturi, podul peste Dunăre de la Brăila ar putea deveni practicabil în 2023 și nici mâine n-o să plouă zdravăn în regiunea Île-de-France, deci musai să vedem tenis și să citim pseudotenis după. Vă așteptăm, avem croissante.