Suntem un popor al cărui comportament ar trebui analizat ceva mai adânc la lecțiile de psihologie ale universităților de profil din toată lumea. După ce acum două zile eram orfani de medalii și am fi decis cu majoritate cruntă la un eventual referendum să ne vindem Delta și o bucată de Bărăgan doar-doar n-om termina Jocurile Olimpice de la Rio fără glorie, aurul fetelor de la scrimă ne-a transformat – absolut normal – în bombe emoționale. Problema e că în mecanismele neuronale românești există câteva scurtături anormale care ne trec de la bucurie la pretenții în timp record. Pentru mulți dintre conaționali, orice medalie care apare de acum în prim-plan și care are o valoare mai mică decât aurul la casele de amanet – singurul criteriu de identificare a valorii în viziunea acestora – este o demonstrație a faptului că sportivii care tocmai au luat argint, pierzând o finală Olimpică, au dovedit că “sunt terminați” și că merită pe alocuri critici contondente vecine cu oprobriul public. Noroc că nu mai trăim pe vremea inchiziției, că-i așteptau la aeroport să le bage metale sub unghii.
Florin Mergea
Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 4: Tenis de rasă
Cu o vitrină de rezultate în care se aude ecoul ca-n salina Turda, delegația România pare până acum la Jocurile Olimpice de la Rio un pui de câine aflat în adăpost care ar sări în brațele oricui e-n măsură să-i promită măcar speranțe la o medalie. Am analizat deja în articolul de ieri cauzele și efectele prăpastiei în care am ajuns, nu mai insist asupra modului crunt în care încercăm să urcăm din nou pe stânci agățându-ne cu unghiile tocite. Cert este că există și o parte bună în deflația de rezultate de la Rio: am ajuns să apreciem până la lacrimi fiecare sportiv care-și aruncă în joc ultimele bucăți de atrii și ventricule pentru a ajunge aproape de podiumul olimpic. Atunci când zaci în derivă cu burta-n sus de ceva vreme într-o mare de culoare incertă, fiecare sticlă care plutește îți dă speranțe că va conține biletul tău spre civilizație.
Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 3: Mămăliga campionilor
După ce Guvernul României a inventat Poliția Pădurilor, o metodă prin care orice român poate verifica legalitatea transporturilor de lemne care par dubioase, Ministerul Tineretului și Sporturilor s-a prins ieri, în a treia zi de competiție a Olimpiadei de la Rio, că singura soluție prin care România poate să evite de acum înainte participări rușinoase la Jocurile Olimpice ar fi să imagineze un soi de Poliție a Scutirilor la Sport. Molima care s-a așezat ca o pătură din lână peste corpul aproape cangrenat al sportului de masă românesc transformă copiii din școli din titirezi pe baterii în jaloane cu rădăcină într-un peisaj din care ies viitori campioni olimpici doar dacă plouă cu mentosane de două ori pe zi.
Nu prea poți să scoți sportivi dintr-o țară care se luptă chiorăște, cu sapa și toporul, pentru ca singura disciplină din care poți scoate inimi care bat este aruncată la colț și pusă cu genunchii pe coji de nucă în așteptarea eliminării complete din programa școlară pentru că-i obosește pe copii. Și pentru că aceștia transpiră. Aceiași copii care nu obosesc niciodată să ridice sticle și fumuri la ore construite pentru somn. Citeşte în continuare
Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 1: Pedalând Angol
Ajunsă la Rio cu speranțe modeste la medalii, prognozele meteo indicând mai degrabă multă ceață și vizibilitate redusă spre viitorul sportului românesc, delegația României s-a lovit ieri de prima zi a Olimpiadei ca Tico de un cap de pod. Deși am plecat cu speranțe că vom termina ziua măcar cu o medalie cu rol de stretching care să ne dezmorțească și să ne ofere un ușor vânt în pupa pentru zilele și competițiile care vor urma, finalul zilei ne-a găsit cu stenturi pe inimă, cu branulele în vene și conectați la aparatele care ne ajută să respirăm artificial.
Bancul zilei a venit de la handbal, acolo unde naționalei care anul trecut câștiga bronzul mondial i-au intrat scame-n instalație și a plecat de pe loc tușind a TBC într-un meci pe care în mod normal ar fi trebuit să-l folosească pentru a-și regla tirul. România-Angola a fost însă unul dintre cele mai rușinoase meciuri din ultima perioadă a naționalei de handbal feminin, africancele reușind să ne bată fără probleme într-o partidă în care fetele noastre nu au reușit să conducă niciodată pe tabelă. S-a terminat 23-19 pentru Angola, echipă care la Mondialul de anul trecut pleca acasă după ce Muntenegru a bătut-o ca pe coceni în șaisprezecimi la 10 goluri diferență. Citeşte în continuare
Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 10: Horia Unirii
- Tecău/Rojer câștigă duelul românesc cu Mergea/Inglot și sunt în semifinale la dublu
- Serena Williams, victorie clară cu Cibulkova în sferturi
- Venus Williams, eliminată de Madison Keys
- Stan Wawrinka trece ușor de Kei Nishikori și va juca semifinală cu Novak Djokovic
A plouat cu chiftele, sarmale, ciorbă de burtă, covrigi cu sare, mămăligă cu brânză și smântână, mititei și papanași în această dimineață la Melbourne. Horia Tecău și coechipierul său tradițional de dublu, olandezul Jean-Julien Rojer (favoriți 6 ai competiției), s-au întâlnit în sferturile de finală ale Australian Open cu Florin Mergea și colegul său de echipă, Dominic Inglot, un britanic de de aproape doi metri pe care Mergea îl folosește des în loc de aplicație pentru a afla dacă plouă mâine.
Sărbătoarea pur românească de la Antipozi nu putea fi trecută cu vederea de organizatori, care din dorința de a-i face pe ai noștri să se simtă ca acasă au pus formal la casele de bilete cozi de 100 de oameni, au angajat câțiva bișnițari care să le deschidă drumul jucătorilor spre vestiare și să le ceară imperativ bani pentru a avea grijă de mașini, au semnat un parteneriat de o zi cu brandul Boss, Citeşte în continuare
Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 8: Mergea omoară pe Siret
- Mergea/Inglot reușesc performanța carierei şi-i elimină pe frații Bryan în optimi
- Meci românesc în sferturile de dublu masculin: Tecău/Rojer vs. Mergea/Inglot
- Serena Williams se califică cu set pierdut
- Stan Wawrinka, meci dificil contra spaniolului Garcia-Lopez
Spectacol. Cerurile s-au deschis, bombele au explodat, mingile s-au transformat în cuburi, au plâns icoanele și au râs statuile. Steaua București a bătut la scor de neprezentare pe Real Madrid, Dodel Tănase le-a luat Balonul de Aur lui Messi și Ronaldo, Banca Națională a Elveției a înghețat cursul CHF-RON pentru că Federer nu-și mai putea plăti rata la bancă, Constanța nu mai are case pe care să le vândă miliardarilor care lasă Monaco pentru o viață mai bună la Eforie Nord, Angela Merkel și-a depus CV-ul pentru funcția de secretară a lui Klaus Iohannis, iar Franța încearcă să împingă pe șest Alsacia, Lorena și Țara Loarei în Ardeal.
Peste toate, însă, frații Bryan (capi de serie 1), oamenii care au reinventat tenisul de dublu și care au câștigat împreună toate turneele lumii, de la miliarde de Grand Slam-uri la Olimpiadă și probabil la concursul pe echipe al Școlii Generale din Spermezeu, au luat bătaie ca-n Ferentari de la percehea româno-britanică Florin Mergea și Dominic Inglot (capi de serie 14) în optimile de finală ale Australian Open. Citeşte în continuare