UEFA Champions League, faza pe gazon. Barcelona – Dortmund 3-1: Ballon D’Ortmund

Și începe parada de Ziua Națională a Fotbalului, doamnelor și domnilor. 16 detașamante de soldați spilcuiți, frezați și pregătiți să se lupte cu gerul iernii, cu întreținerea scumpă și aglomerația din metrou ca să înflorească în primăvara europeană, trezindu-se din hibernare mai aproape de trofeul Champions League. Noi? Noi rămânem cu facturile la căldură, tânjind după apa caldă, mai rară în București decât românii în UCL. Așa că să luăm loc și să ne bucurăm de adevărata defilare din această săptămână. Deschidem parada militară cu divizia de infanterie a comandantului Virgil Van Dijk, santinelă în garda regelui Salah, urmată de o flotă de napoletani specializată în aruncare cu ghioaga în cormorani ciufuliți. Intră pe scenă apoi sistemul de rachete din atacul catalan având ca armă letală șutul lui Messi, combinat cu mușcătura lui Suarez. Lor le țin piept 11 autospeciale blindate din brigada Zidul-Galben-ca-Lămâia stropșită de tancurile lui Valverde.

Faceți loc, că trece și brigada de cavaleriști ai lui Conte, cu Eros Ramazzotti pe fundal în loc de zgomot de tun, apoi războinicii spadasini zgârciți cu golurile din Praga, care au rămas cu spada înfiptă în viteza a doua și nu au putut să le aducă acum, aproape de luna cadourilor, nici măcar un punct suporterilor într-un meci jucat acasă.

Să nu uităm de lăncierii de la Ajax și de brigada aparatelor de zbor cu aripi de pe Mestalla. Neapărat să amintim de rezerviștii militari, adică Ianis Hagi, Răzvan Marin și Ciprian Tătărușanu. Nu-l omitem nici pe Nicușor Stanciu, arbaletrier titular la Slavia, trecut și el în rezervă în minutul 58.

Aici Andreea, locotenent în trupa pedestră a lui Meșter, bucuroasă că la defilarea din UCL am prins așa ciolan în porția mea de fasole trasă prin toate apele de Lautaro și Haaland, gătită la foc mic de Messi și asezonată de Lukaku.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Barcelona – Dortmund 3-1

“Ești la fel de bun ca ultimul tău rezultat”, zicea Mircea Lucescu. “Nein”, ar răspunde băieții lui Favre înaintea meciului cu Barcelona.

Cocoșați de Bayern în Bundesliga și împachetați apoi de ultima clasată, Paderborn, nemții veneau pe Camp Nou cu un singur gând: locul 1 în grupă Doamne-ajută. De partea cealaltă, spaniolii sărbătoreau deja Ziua Recunoștinței că-l au pe Messi în ogradă. 700 de meciuri pentru Barca, 613 goluri și 249 de assist-uri, 532 de alergii și dermatite pe sistem nervos provocate unui anumit portughez, 150.033 de copii catalani botezați cu numele lui și încă un raft în vitrina cu baloane.

Embed from Getty Images

Mânați în luptă de acel 0-0 din tur în care Ter Stegen a apărat un penalty și a reconfigurat ideea de zid în mintea suporterilor lui Dortmund, oaspeții au îndrăznit să intre tiptil în apărarea catalanilor și să-i amenințe prin șutul lui Nico Schulz. Dar ce să vezi, vorba artiștilor de odinioară: doar surprize plăcute te-așteaptă, le meriți, le vei avea. Dar nu acum, poate în alt meci sau în altă galaxie în care extratereștrii nu s-au inventat și există doar Paderborn într-o zi mai slabă decât etapa trecută.

Și de aici a început dansul: Doi pași înainte – Suarez, doi pași înapoi – Dortmund. Asta-i Catalanca, se joacă pe la noi, fredona Suarez în timp ce băga gălușca în supa lui Burki. Moment în care VAR-ul a întrerupt petrecerea și l-a pus pe Suarez la colț pe coji de nucă pe motiv de offside. Doar că Suarez, zis și Spărgătorul de Nuci cu Dinții, a clănțănit până la urmă poarta speriatului Burki. Pupici și îmbrățișări între Luis și tradiționalul său pasator, Messi, un pupic scurt și pentru nou-intratul Griezmann, intrat în locul lui Dembele, rașchetat.

Embed from Getty Images

Și s-a dus Messi pe lângă fundașii lui Dortmund ca să tragă cu sete un șut respins de martirul din poarta Borussiei. Leo se aruncă în genunchi și privește spre cer. Dacă cerul ar fi avut vreo minimă legătură cu situația, l-ar fi păstrat pe Hummels la Bayern, ca să scape de depresia care-i bate la ușă. După ce în campionat și-a dat autogol în meciul cu fosta lui echipă, omul pasează de data asta molatic în gheata lui Rakitic, care-i trimite mingea glonț lui Messi, Messi face pârtie către Suarez, Suarez i-o dă înapoi ca la ping-pong, iar Lionel îi anesteziază pe nemți cu un șut la colțul lung. 2-0. Jucătorii lui Dortmund deveneau brusc cei mai triști oameni de pe planetă în acel moment. După Ronaldo.

Din prima repriză n-ar mai fi nimic de povestit. Zic eu și probabil zice și arbitrul Turpin, care a rămas fără 80% din amintiri după mingea primită în mufă de la Suarez. “Haideți, domn’e, să vă iau în brațe, că nu mușc”, i-a zis Luis râzând șăgalnic.

Embed from Getty Images

Cu sacii deja în căruța către optimi, catalanii și-au permis să mai copilărească în a doua repriză, uitând totuși că, în ciuda faptului că și băieții plâng cateodată la pauză, se pot întoarce pe teren cu o voință care poate schimba rolurile pe tabelă. Pe scurt, nemții și-au încordat Brandt-ul, dar Ter Stegen a fost de netrecut. Și ar fi fost o fază frumoasă asta în care Ter Stegen a scos șutul lui Brandt, dacă nu s-ar fi auzit pe fundal “Lui Alibec i-a ieșit”. #Vărogoprițivăauurechile.

Am scris oare de prea multe ori Messi? Cred că nu. Voi ce mai ziceți? Eu bine, sănătoasă, mă gândesc totuși să ies la defilare duminică, dar stați să vă mai zic o chestie. Centrează Sergi Roberto de pe dreapta, iar Messi scoate o trambulină din buzunar, sare pe ea și lovește mingea cu capul de lângă un plăvan neamț de 3 metri, trimițând-o puțin pe lângă poartă. Apoi a defilat Messi pe ulița lăsată liberă de băieții lui Favre, i-a pasat lui Griezmann, care l-a trimis pe Burki după lăptic și biscuiței, apoi i-a stins lumina în cameră. Gute Nacht! Și ce s-a mai bucurat Anton. Lasă golul, golul contează mai puțin. Pentru prima oară în viața lui a simțit că o să plângă de fericire, dar nu a vrut să o facă în public. A plâns după meci, în baie, apoi acasă, oprindu-și răsuflarea zgomotoasă în pernă, ciupindu-se ca să fie sigur că nu e un vis. Nu e vis. E unica dovadă că atunci când te rogi zilnic, ții toate posturile și se accidentează toți Dembeleii, visele devin realitate: vine în sfârșit un assist de la Messi.

Embed from Getty Images

Încheiem vorbind despre un om care simt că n-a primit totuși întreaga noastră atenție. Messi execută o lovitură liberă din lateral, încercând totuși să înscrie și din poziția asta. Asta și din spatele porții, atât îi mai rămăsese de bifat. A fost bară. Slab. Lui Alibec i-ar fi ieșit. Mai mult, lui Budescu i-a ieșit chiar și din parcarea stadionului.

Epilog. Jadon Sancho se supără ca un puștan pe terenul din curtea școlii și dresează mingea. Defensiva Barcelonei e hipnotizată, Junior Firpo e doar spectator la filmul lui Jadon. Omul mângâie mingea cu toporul și o programează direct în plasa lui Ter Stegen, care e inert pentru prima oară în acest meci. Se face 3-1 și se mai face puțin avânt pentru încă o fază în care Guerreiro îi pasează cu călcâiul lui Jadon, acesta șutează, dar Ter Stegen nu mai acceptă copilării de curtea școlii.

În concluzie, a zis bine Valverde înainte de meci: cel mai bun mod de a câștiga e să ne creăm șanse și să nu lăsăm adversarii să le creeze pe ale lor. Dar când îmi amintesc de fuleul lui Messi, îmi vin în minte doar cuvintele astea, știți voi ale cui: ”De aceea i s-a zis sportul rege, pentru că nu există altul sau nu există un alt lucru în care să gândești de la creier până la deget”.

Embed from Getty Images

Liverpool – Napoli 1-1

”Ne-am lăsat fricile acasă”, zicea Ancelotti înainte de partida cu Liverpool. Și n-a existat dovadă mai clară că frica nu a urcat cu napoletanii în avion decât golul lui Mertens din minutul 22. Scăpat din marcajul apărării lui Liverpool, știrbită de un Van Dijk ciobit pe la mijlocul terenului, belgianul și-a calculat pașii perfect, ca la tango, și a scobit colțul lung.

Cormoranii ripostează, dar Koulibaly ține piept mix-ului aproape letal dintre Mané și Firmino. Paranteză: Kalidou Koulibaly e un jucător fabulos, care are totuși un regret în cariera lui: nu a apucat să joace la Genk cu Ianis Hagi. Degeaba joci cu Mertens, Milik sau Insigne în echipă dacă nu ai fost contemporan cu adevărata oportunitate a vieții tale de fotbalist.

Liverpool forțează cu berbecul în ușa defensivei lui Napoli, Mané cade în careu, vrea penalty, aproape plânge, Milner își reglează tirul de centrări, dar tabela rămâne înghețată. Klopp cere cartonașe pentru napoletani, vrea lovituri libere, vrea lovituri de la 11 metri, vrea titlul în Premier League. Dar în atâta precipitare, jucătorii lui par sunt niște copii la supermarket, perpelindu-se pe jos în fața raionului de jucării în timp ce părinții bagă replica: scrie-i lui Moșu’ și, dacă ești cuminte, primești mașinuța și un penalty.

Embed from Getty Images

Și era cât pe ce să primească un cadou de la portarul lui Napoli, Meret, emoționat că ai lui sunt aproape să câștige pentru prima oară un meci în Anglia. Dar mingea a fost bruscată și degajată de Firmino peste poartă.

Insistența lui Liverpool e până la urmă răsplătită după un corner la care Dejan Lovren se înalță pe lângă punctul cu var din careu și trimite în poartă. Ăștia dau goluri din inerție, cum merge roata camionului prin șanț.

S-a terminat 1-1, iar pe 10 decembrie urmează deplasarea la Salzburg, unde Virgil Van Dijk ar trebui să-i găsească butonul de oprire lui Haaland, care a spart banca de 26 de ori în 18 meciuri acest sezon. Va fi bine. Sărbătorile vin.

Slavia Praga – Inter 1-3

După 1-1 între cele două echipe în primul meci din grupă, Inter venea în Cehia nevoită să mototolească și să arunce la gunoi statisticile care spuneau că echipele italienești nu mai câștigaseră în Cehia de 19 ani. Bine, nici nu prea jucaseră, că nici cehii n-au cea mai bună perioadă din lume, dar în fine. Cert e că după golul lui Lautaro Martinez, din minutul 19, interiștii răsuflau mai ușurați. Părea că, după ani și ani, veni, vidi, vici.

Lautaro i-a pasat lui Lukaku în minutul 35 și l-a lăsat singur cu poarta goală. Inter se bucură la gol, dar stați așa, nu ziceți hop până n-ați dat cu VAR. Iar VAR-ul ține minte că un ceh a fost faultat în careul italienilor la faza dinainte, așa că în loc de 2-0 pentru Inter se face 1-1.

Dar Lukaku s-a revanșat ceva mai târziu, când a înfipt-o în ațe cu atâta ură, încât copiii veniți la meci au început să plângă cu sughițuri.

Slavia are posesie mai mare, Slavia are ocazii pe care le ratează, Slavia nu-l mai are pe Nicușor în teren, schimbat în minutul 58 ca să se odihnească la vestiare, nu pe teren, așa că Inter are drum liber până la 3-1. La manete sunt aceiași Romelu Lukaku, cu o pasă trimisă cu exteriorul, și Lautaro Martinez, cu un voleu sănătos. Era minutul 93 când Lautaro, dintr-o politețe exagerată, i-a pasat lui Romelu pentru 4-1: ”E rândul tău”, a zis el cu vocea lui Bănică. Dar bucuria le-a fost încețoșată de același VAR, care ieri s-a comportat ca un soi de cușcă pentru fratele Romelu.

Legenda spune că și acum, când voi citiți cronica, Lautaro și Lukaku își pasează unul altuia. Acum pasez eu și înscrii tu. Ok, acum dai tu gol și îți pasez eu. Acum tu. Ba tu. Nu, ba tu. O să-i țină până la meciul cu Barcelona, din decembrie. Pe care trebuie să-l câștige ca să meargă mai departe în primăvara UCL. Ba tu. Ba nu, tu.

Embed from Getty Images

Valencia – Chelsea 2-2

Să știți că a fost un meci frumos. Zic asta pentru că sigur nu l-ați văzut integral, blocați fiind în traficul de seară. Sau poate chiar pe voi v-au așteptat băieții, până se se hotărască să bage mingea în poartă: Valencia în minutul 40, iar Chelsea în minutul 41.

Până atunci, Willian și Abraham au semnalizat că vor răzbunare după înfrângerea cu 1-0 încasată de la spanioli în primul meci din grupă. Apoi a venit rândul lui Maxi Gomez să-l întindă pe Kepa. Același Abraham, fruct al unor părinți nehotărâți care l-au botezat Kevin Oghenetega Tamaraebi Bakumo-Abraham, îl pune pe Cillessen față în față cu o intervenție demnă de statuie în fața stadionului.

Odată cu startul reprizei 2, iese și VAR-ul de la vestiare și decide că golul lui Pulisic e gol corect și că nu a fost niciun fault în atac acolo. Pulisic e în formă, să știți, chit că din când în când îl mai cheamă ăia la Naționala SUA și acolo bagă doi burgeri cu Guatemala și o dă pe baseball, uitând temporar se joace fotbalul nostru cel de toate zilele. Are 21 de ani și e ușor influențabil, deci îl înțelegem perfect pe fecior.

Au urmat apoi momentele lui Kepa. Care pe de o parte a scos un penalty, pe de altă parte a luat un gol care ne-a adus aminte de Stelică al nostru pe vremea în care lua goluri direct din centrare, deși după cătare nu prea avea cum fizic să i se întâmple așa ceva. La fel s-a pățit și cu fratele Arrizabalaga, care s-a trezit cu un cuib de ciocănitori în vinclu, deși la prima vedere am asistat la o centrare împleticită.

S-a terminat 2-2, deși Valencia putea să mai bage vreo două gogonele în ultimele minute de prelungiri. Și e posibil ca acolo să fi aruncat spaniolii la reciclat tricourile de joc cu mâneci scurte, alea care sunt bune primăvara. Pentru că Valencia a avut victoria în mână, dar acum stă cu umerii chirciți în speranța că va bate la Ajax în ultima etapă și va prinde ultimele bilete spre paradis. Cam aglomerat trenul, totuși.

Embed from Getty Images

Alte rezultate în meciurile jucate miercuri în UEFA Champions League

Zenit – Lyon 2-0
Genk – Salzburg 1-4
Lille – Ajax 0-2
Leipzig – Benfica 2-2

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.

2 Comentarii

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.