UEFA Champions League, faza pe gazon. Bayern – Barcelona 8-2: Ziua Internațională Fără Setién

Până la vârsta asta ar trebui să știți că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru are o însemnătate perversă. Practic, pentru cei mândri de faptul că povestea Pământului plat a făcut deja înconjurul Globului, chiar și această seară cu 10 goluri nu poate fi o bucurie middle-pandemică deplină, pentru că miza reală încă nu le-a fost revelată: ce interese mari au fost la mijlocul terenului pe care Bayern a târnosit 8 goluri? Mai sunt extratereștrii de interes pentru lumea conspiraționistă dacă pornim de la premisa că extratereștrii au apatia apărătorilor Barcelonei și inspirația de tâmplar pus să recreeze Grădinile Semiramidei pe care a arătat-o Vidal? Este optul din 8-2 un simbol al blazării infinite pe care arată o Setién sau doar felul în care Oculta Mondială a aranjat meciul așa încât a doua zi să umple internetul de glumițe cu „Messi a rămas fără OPTțiuni”? Sau s-a întâmplat așa ca să ne fie distrasă atenția de la problema reală a lumii, și-anume faptul că, în continuare există pachete de fistic cu fistic care nu poate fi desfăcut?

Embed from Getty Images

Peste zeci de ani sau poate doar luni de zile, când o altă echipă ieșită dintre mesele Oktoberfestului va recalibra cifra optanică a unei seri de Champions League, să ne amintim asta: că după multă izolare departe de fotbal, Barcelona a fost acea echipă care a revenit în Champions League cu un puternic manifest în sprijinul profilaxiei față de Covid-19. Când călătorești, o faci scurt. Doar câteva zile și nu departe de casă.

La destinație, stai departe de străini și te ferești de cei care se apropie amenințător de tine. Exact cum a făcut Piqué la faza în care canadianul Alphonso Davies galopa cu gura căscată și talentul expus pe linia de fund a terenului.

Pentru că fenomenul de distanțare nu a fost niciodată luat mai în serios, fotbalistic vorbind, decât aseară, în meciul ăsta dement.

Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan

Într-o lume a corectitudinii karmice, reprezentantul Barcelonei care la votul pentru reluarea post-Covid-19 nu a prevăzut cataclismul ciomăgesc și nu și-a ridicat costumul Tom Ford în cap în încercarea de a opri reluarea competiției, ei bine, persoana asta a primit deja pedeapsa capitală pentru orice angajat al clubului FC Barcelona: să găsească un viitor transfer mai prost decât cele făcute în ultimii trei ani și să îl facă cu entuziasmul cu care pe Camp Nou au ajuns Vidal sau Griezmann.

Bayern se lăuda înaintea acestui meci cu faptul că e una dintre puținele echipe care are bilanț pozitiv în relația cu FC Barcelona. După fluierul final, s-a ajuns ca celor de la Bayern să le fie rușine că s-au lăudat vreodată cu asta. Așa că nemții bagă capul în pământ și nu le rămâne decât să câștige trofeul după un sezon în care, până la ora prohodului Barcelonei, au împărțit cu lejeritate rapoarte medico-legale tuturor echipelor peste care au dat.

Dar peste nimeni nu a dat Bayern așa cum a dat peste Barcelona unui Setién pe care aseară îl confundai fără discuție cu un parcagiu îmbrăcat în blugi și trening cu Barcelona. Impactul lui în echipa catalană a fost cel puțin comparabil, cu precizarea că el totuși nu deține competența de a găsit locuri de parcare pentru autocarul echipei. După vreo câteva zile în care echipele prestatoare de servicii fotbalistice au lăsat impresia că și-au adăpat motoarele cu uleiuri esențiale, nu cu combustibilii de înaltă calitate cu care am fost momiți pentru a ne întoarcem în fața televizoarelor, Bayern și Barca au deschis ușile și am simțit din nou curentul Champions League. Mă rog, Bayern a deschis ușile, Barcelona și-a pus o năframă-n cap și încă bombăne că-i muzica dată prea tare. Ați înțeles voi.

Embed from Getty Images

Tomiță Muller, acest băiat cu calitate de martor și inculpat la serile de tristă amintire pentru diverse popoare cu înaintași în Peninsula Iberică, ne-a arătat pentru a prea multa oară că la fotbal se trăiește bine și dacă nu ai mișcările legate ale lui Messi, dar ai în schimb capacitatea inzaghiană de a da cu șiretul la fel de natural cum alții dau cu călcâiul. Și era abia minutul 4 al unui meci care a continuat de urgență cu intrarea lui David Alaba în cercul concentric și aflat în plină expansiune a Martorilor lui Bănel.

Fără apărări, dar cu nemții aflați în pressing susținut, Barcelona a fost cât pe ce să mai provoace un rând de speranțe deșarte și să amâne cu aproape 20 de minute momentul în care fanii blaugrana aveau să înceapă să se intereseze de celelalte sporturi la care Barcelona ia bătaie ceva mai moale. Messi a lovit bara fără să vrea neapărat asta, iar o metaforă mai bună pentru meciul Barcelonei de aseară nu veți găsi nicăieri altundeva.

Nemții au continuat să țină la foc mare cucta în care au prins apărarea unei Barcelone complet deconectată de la panoul de control al lui Messi și în minutul 22 Gabry a dat pasa din care Perišić a pleznit golul de 2-1. Undeva prin acest moment puteai observa cum Ter Stegen și Neuer, deși în copilărie alăptați de la același laser de înaltă precizie, sunt totuși profund diferiți și în același timp mânați de o aparentă cauză comună: să paseze cât mai des și cât mai bine unui jucător de atac de la Bayern. Din pasele greșite trimise de portarul Barcelonei la adrese din afara zonei metropolitane s-au născut în prima repriză cam atâtea ocazii câte a avut Barcelona la pauza meciului, singurul moment din meci în care cei de la Bayern nu au fost stăpâni pe propria jumătate de teren.

Embed from Getty Images

Încadrăm la „diverse” golurile marcate de Gnabry și același Muller în restul reprizei inaugurale pentru că e mult mai important să subliniem evoluția fotbalistică a lui Boateng: de la campionul pe sate la săniuș pe care l-a premiat Messi în 2015 la un tip care pare cam tot atât de competent în apărare, cu precizarea că ieri nu prea l-au pus băieții deloc la treabă. Și când l-au pus, a denonstrat că-și folosește mai degrabă umărul decât capul în joc, reglându-i dinții definitiv lui Suarez.

Pauza a fost momentul în care ambele vestiare au intrat să facă un duș rece. Scopul a fost același – poate-poate s-or trezi din vis – chit că, în esență, cazuistica era diferită: Barcelona avea coșmaruri cu roboți, în timp ce Bayern croșeta căciuli cu lână catalană. Messi a fost auzit când a cerut să se amestece din nou echipele, pentru că prea i-au luat ăia-n alb pe cei mai buni. Setién a reacționat imediat, scoțând din teren cometa fără cap Sergi Roberto și introducându-l pe Griezmann, care la 1-4 avea la fel de mult chef să transpire cât avea Sergio Ramos de un gin tonic pe plajă-n Maldive în timp ce se gândea că valoarea titlului din Spania, câștigat anul ăsta, scade sensibil cu fiecare gol trântit nemilos de Bayern.

Embed from Getty Images

Dacă ești fan Barcelona, nu poți să nu te întrebi cât de bună ar fi fost cafeaua dacă se termina ca la pauză, 4-1, și dacă Luis Suarez nu marca la începutul reprizei secunde. Partea a doua începuse chiar promițător: arbitrul Skomina a încercat să facă tot ce era de făcut pentru a atrage atenția de la beteșugul Barcelonei și a deschis sezonul reducerilor la cartonașe galbene, prestând în permanență cu mina unuia supărat pe faptul că jucătorii nu se pot descurca singuri în viață.

Pe acest fond nervozitate combinată cu o cronică dorință a lui Bayern de a-i factura Barcelonei și o îmbălsămare, Jordi Alba a pornit în flancul ce-i e casă, masă și terasă, centrând în marginea unui careu în care Suarez a primit și din care același Suarez a marcat, nu înainte de a-i pricinui lui Boateng cincinalul dribling ce îl transformă pe neamț în material pentru memarii internetului. Pentru că da, s-a întâmplat și așa ceva aseară, în ciuda scorului de budoar.

4-2 s-a dovedit în cele din urmă cel mai periculos scor pentru nerecunoscătorii care trăiau cu impresia că mai rău nu se poate în cazul Barcelonei. Cu Messi blocat între mijlocașii lui Bayern ca tramvaiele deraiate în centrul Bucureștiului, bavarezii au ținut echipa la mijlocul trenului și au continuat să recupereze toate mingile pe care jucătorii Barcei le greșeau în mod implacabil. Buboiul fotbalistic s-a transformat în comorbiditate pentru Barcelona în momentul în care Alphonso Davies – un băiat altfel cât se poate de canadian – l-a luat pe Semedo la țurcă, l-a întors pe un deget imaginar și apoi s-a teleportat în fața porții, de unde i-a servit lui Kimmich un subiect de clasa 4-a cu variante ajutătoare și fițuici incluse în timp ce Pique s-a transformat în doar două secunde din jucător de clasă mondială în soț și tată iubitor care gravitează pe teren în jurul lui însuși, ca bețivii în jurul paharului.

Embed from Getty Images

La 5-2 pentru Bayern nu se mai juca cu o miză reală, însă exista variantă cât se poate de palpabilă a unor prelungiri în cazul în care Lewandovski nu ar fi reușit să marcheze măcar un gol valabil. Din fericire pentru absolut oricine nu obișnuiește să își închine timpul liber cultului dedicat lui Messi, golul lui Lewa a venit minutul 82, la ceva timp după a o altă veste proastă din perspectiva catalană: Boateng fusese schimbat, semn că orice șansă de a mai marca se așeza pe banca de la marginea terenului.

Și ca să fie povestea închisă cu mai multe feluri de colivă iar ziarele de doi lei să nu poată da știri cu „Set și Meci”, renegatul Coutinho a fiert în doar 5 minute două goluri (1, 2) cu care a vârât pe gang orice urmă de speranță la o zi viitoare potențial mai proastă pentru Barcelona. Coutinho, care de meserie e jucător de fotbal la Barcelona împrumutat anul ăsta la Bayern, nu s-a bucurat la goluri. În primul rând pentru că nu se cade să râzi la înmormântare. Apoi, pentru că n-ar fi putut rezolva problema catalană nici măcar dacă își dădea golurile în propria poartă, chit că un 6-4 părea ceva mai ușor de digerat.

Embed from Getty Images

2-8 e un scor cu care catalanii nu s-au mai întâlnit de prin anii 40, dar despre care Thomas Müller, care a recunoscut la interviurile de după că echipa sa s-a distrat de minune pe teren, a spus că nu reprezintă rezultatul unui meci perfect. Semn clar că urmează tăierii de salarii la Bayern și grave penalizări pentru că filtrele din apărare au fost defecte și au permis să se scurgă două goluri.

Și dacă vrea cineva să fie fan al Barcelonei și să vadă totuși umorul din puturoasa situație consemnată, luați și aflați că Setién a anunțat, tot la interviurile de după măcel, că nu e sigur că ăsta ar fi capătul lui de drum. Greu să nu îi dai dreptate când e atât de evident faptul că are dreptate: nu e capăt de drum pentru că 2-8 e orice, numai drum pavat nu. La 2-8 ajungi după ce îți iei echipa târâș și o duci pe miriște, direct în mijlocul unui câmp minat pe care face exerciții tactice o echipă a lui Bayern care în sezonul ăsta pare capabilă nu doar să ia Champions League, ci chiar și să facă lumea pandemică un loc ceva mai respirabil.

Nu de alta, dar poate se schimbă generațiile de extratereștri și nu am vrea să înțeleagă că fotbalul e sportul ăla jucat de d-alde Atletico Madrid.

Embed from Getty Images

Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.