UEFA Champions League, faza pe gazon. Chelsea – Ajax 4-4: Duhul din Lampard

Mă gândesc uneori cum ar fi lumea dacă am putea intra cu mașina la meciuri. Să nu o mai lași acasă, în parcare sau pe mijlocul trotuarului și să o duci cu tine în tribună. Inclusiv un exemplar al noii generații Nissan Juke ar ieși transpirat tot pe la evacuări, cu fire albe în tapițerie și ar simți că cele 90 de minute au trecut ca un rodaj de 50.000 de km. Când divinitatea i-a izgonit pe Adam și Eva din Grădina Edenului, i-a încărcat pe oameni nu numai cu povara vieții cu termen de expirare, ci și cu nevoia de a se uita la meciuri de fotbal la care inima ți se cuibărește între două coaste, iar omușorul se tupilește după amigdale. Planul era al naibii pentru că, anterior, într-o zi de marți, o carte pierdută a Genezei ne spune că a fost inventat Champions League. Iar Bunuțu’ s-a uitat și a fost mulțumit. Abia dup-aia a făcut și omul, că s-a prins că era aiurea să se uite singur la așa frumusețe de fotbal.

Sigur, știm din scrierile dacice și de la streptococi că homo sapiens e la origine român și tocmai de-aia știm astăzi să ne și bucurăm de fotbal. Fiecare după posibilități și în funcție de apartenențele la triburile internaționale. Unii, de exemplu, știu să țină cu toată lumea și îi lăudăm pentru că ei ar putea cândva forma un Guvern sau măcar s-ar bucura la orice meci ce seamănă cu Chelsea-Ajax. Alții condamnă inutil epoca banilor din sport, o seamă de oameni sunt fani Dortmund, iar alții râd la cronici și dau share ca să salveze planeta de la tristețea în care ne-a băgat Greta Thunberg.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Chelsea – Ajax: 4-4

E destul de evident deja că, atunci avem Champions League, trebuie să încetăm să mai judecăm echipele englezești după făcutele și nefăcutele lor din Premier League. Gândiți-vă la echipele din Anglia ca la o mașină de închiriat: nu contează pe unde a umblat anterior și de câte ori n-a intrat într-a doua înainte, important e să își facă treabă fix atunci când avem noi treabă cu ea.

Iar Chelsea e angajat model și stă chiar și peste program dacă e nevoie. Cât despre Ajax, cam la fel: ne interesează în special dacă joacă Răzvan Marin. A jucat? Normal că nu, pentru că Răzvan a sărit câteva cursuri, a adormit în bancă la câteva seminarii, iar colegii dau patru boabe pe meci, deci al nostru va mai intra în primul unșpe doar dacă se gripează Onana și Ten Hag îl vede pe Răzvănel cu mănușile de iarnă puse.

Embed from Getty Images

După ce în urmă cu două săptămâni a pierdut acasă, cu aceeași Chelsea, primul meci oficial de la tăvăleala din semifinalele ediției trecute de Champions League, Ajax a mers la Londra atât de hotărâtă, încât atacantul Tammy Abraham și-a dat autogol pentru că n-a mai înțeles la ce poartă bate când pe teren vâjâiau pe lângă el hrăpăreții olandezi. N-a trecut mult după asta – era doar minutul 3 – când Blind a scos foarfecele la Pulisic și i-a tuns șireturile cu tot cu glezne. Hop, penalty. Și hop, Jorginho a egalat. Era 1-1 înainte ca pe multe dintre celelalte stadioane să apuce arbitrii să pornească meciurile jucate în paralel. Și de ce să vă mint? Au cam răsuflat ușurați spectatorii din tribune la Liverpool și Lyon când au văzut că notificările alea insistente sunt ale aplicației de scoruri live, nu de la mesajele soției pe Whatsapp.

Embed from Getty Images

Să nu fim pretențioși – au urmat 15 minute de liniște. Când joacă Ajax știm bine că se întâmplă rar să prinzi un sfert de oră minute fără evenimente care să schimbe clasamentul. Orice clasament: al grupei, al miliardarilor din topul Forbes sau al iubirilor noastre din liceu. Așa că nu ne-a prea mirat când oamenii s-au plictisit de atâta fotbal englez. La centrarea lui Ziyech din minutul 20, Promes a bătut din călcâie, s-a făcut ață între urechile acului din apărarea lui Chelsea și a împins vărzoiul în poartă pentru 2-1.

Odată pornită, mașina de tocat cărniță a lui Ajax a continuat și după acest gol. Olandezii s-au cam prăvălit peste Chelsea, iar Ziyech i-a dat cu manualul peste ceafă lui Kepa, care a privit senin cum mingea venită din corner îl depășește, îl pupă de noapte bună pe frontispiciu și de acolo intră-n poartă. Să remarcăm însă oamenii răi care se ocupă de partea statistică a Champions League l-au suspectat pe Ziyech de amatorism și au notat „autogol Kepa” ca să reușească să ne enerveze. Uneori, autogolurile sunt autogoluri. Sfânta biserică Martorii lui Bănel știe asta. Dar alteori, cum e lovitura liberă bătută de Ziyech (care are ceva din șmecheria lui Kyrgios și de care vom auzi din ce în ce mai des în ritmul ăsta), nu se face să-i furi omului partitura.

Embed from Getty Images

Surprinzător pentru acest meci, în pauza partidei nu s-a marcat, dar asta și pentru că pe teren a rămas doar Tammy Abraham, despre care se știe că face alergie la imnul UCL, îi ies bube pe gleznă și nu o bagă-n ațe dacă nu joacă în Premier League. Mă rog, nu în ațele care trebuie. Dar, după ce au mai trecut 10 minute de cumințenie fotbalistică, fratele van de Beek a plesnit mingea venită de la același Ziyech, marcând golul care îl apropie periculos de valoarea de piață a lui Florinel Coman.

La 4-1 pentru Ajax pe Stamford Bridge, era rost de mutat canalul, ca să vedem meciuri în care ambii adversari sunt, totuși, vii. Dar e clar că nimeni nu se aștepta la ce a urmat. Muzica și dansul pe ritmuri de death metal și bachata au început cu Azpilicueta marcând dintr-un offsaid pe care doar ochiul uman l-ar putea vedea și au continuat în minutul 68 cu un moment suprarealist derulat în fața ochilor noștri, dar cu spatele la logică. Din motive pe care le-ar mai putea explica doar regretații filozofi ai școlilor de arte și meserii din Grecia Antică, arbitrul Gianluca Rocchi a lăsat avantaj la un fault de galben făcut de un fundaș central (care avea deja galben), a fluierat henț în careu la celălalt fundaș central (care și el avea deja galben) la faza care a urmat imediat, astfel că a pus câte un cartonaș roșu în trăistuțele ambilor jucători, reducând cu 100% numărul fundașilor centrali ai lui Ajax. Singurul lucru mai nasol decât atât e că pe unul dintre ăștia îl chema Blind. Nu e tocmai un nume inspirat pentru un fundaș, oricum ați da-o.

Embed from Getty Images

Jorginho a marcat din penalty și se făcea 3-4 cu 20 de minute înainte de final și cu 5 de secunde înainte să anunțăm triumfali, profesionist, analitic, cu mâna pe bere, că „acum și-o iau ăștia micii”. Rezerva James a marcat imediat și a respectat programul previziunilor cum nici Neti Sandu nu respectă arta copiatului de previziuni astrale din horoscoapele anilor anteriori. Cu 4-4 la ușă, ne-am pus pe așteptat refrenul dulce al titlurilor ce conțin aiurea-n tramvai termenul Remontada.

Lampard a frecat însă lampa până a dat de tablă, chit că la cărat șuturi și împins spre hău rămășițele de apărare olandeză s-a băgat inclusiv Zouma. Marele Zouma. Dar finalul a vrut să fie cu puncte pentru toată lumea și ceva mai multă pace în lume. Mai ales în lumea lui Ajax, unde sunt multe goluri, dar și multe puncte care o țin pironită pe primul loc într-o grupă H în care trei echipe intră într-un bar și cer 7 puncte. Poanta vine peste trei săptămâni, vă ținem la curent.

Embed from Getty Images

Borussia Dortmund – Inter Milan: 3-2

Industria farmaceutică producătoare de creme anti-îmbătrânire probabil că trăiește bine și își plătește bonsuri grăsune numai de pe urma năpăstuiților fani ai lui Inter. Echipa asta are resurse nebănuite atunci când vine vorba de găsirea a noi și noi modalități prin care să provoace suferință și întinderi musculare la glezna cerebelului. După anii în care câștiga, chit că făcea meciuri ce prezentau risc de contaminare cu conjunctivită, Interul a trecut la irelevanță sezonieră, iar acum pur și simplu își alege aleatoriu reprizele în care să joace fotbal. Și foarte rar e aleasă repriza aia care contează.

Embed from Getty Images

De prisos să mai spunem că Interul a început excelent. Pentru că asta se va schimba probabil din sezonul următor, când italienii vor veni probabil la meciuri direct din minutul 50. Până atunci, nimeni nu mișcă în fața degetului italienesc zvânturat cu aplomb și Borussia a simțit-o rapid, în minutul 5, când italienii au coborât scripca din pod, iar Lautaro Martinez a traversat au pied toată apărarea germană pentru a marca lejer, clasic, ca o porție de macaroane cu brânză.

Pe la jumătatea primei reprize am avut ocazia să ne amintim ce fericire era la Inter pe vremea când Icardi zburda prin careu. Iar asta i se datorează în special lui Lukaku, un jucător despre care mulți spun că mai are puțin până să-i crească un satelit natural care să-l orbiteze. Fiind sprinten ca un camion printre blocuri, Lukaku nu s-a putut întoarce către minge la o fază pe care scria 2-0. Dar stiloul a ajuns la Brozovic în minutul 40. Băiatul ăsta nu doar că știe să scrie, în ciuda a tot ce ați putea crede despre el, dar mai știe inclusiv să dactilografieze cu mingea prin iarbă și să dribleze de parcă-i Messi scăpat la spaghetti. Ergo, Milanul și-a făcut cadou probabil cel mai frumos gol al lor din acest sezon și iată-ne cu 2-0 pe tabelă.

Embed from Getty Images

Adică scor periculos în special pentru echipele care ar putea primi trei goluri și, în particular, pentru cele care se numesc Inter. După pauză, Hakimi a desenat în gazon semnătura care-i va fi pusă probabil pe următorul contract la Real Madrid și, cu 2-1 la purtător, interiștii au intrat în modul de internare, cu retragere completă și somn de voie pe multe linii, în așteptarea gerului de noiembrie.

Intrarea lui Paco Alcacer din minutul 64 a fost importantă în măsura în care Interul avea nevoie pur și simplu de un om îmbrăcat în galben-negru care să le transforme propria aruncare de la margine în gol pentru adversar. S-a strâns tot de pe masă când Hakimi a stins lumina în minutul 77. 3-2 simplu, cu spumă, cum se face la țară, la bunici, iar Barcelona e din nou arbitrul perfect într-o grupă în care toți ceilalți șed cuminți în ușă și așteaptă să-i tragă curentul.

Embed from Getty Images

Barcelona – Slavia Praga: 0-0

După cu ne explică singur și scorul ăsta amuzant, nu avem aproape nimic de spus aici. Dar noi încercăm să folosim la maximum orice prilej pentru a scrie un nume românesc în aceeași frază cu „Messi” sau „Barcelona” și să facem asta fără a ne angaja la Sport.ro, de exemplu. Ba chiar putem plusa pentru a evoca ocazia carierei pentru Nicolae Stanciu, care a fost la vreo trei metri și două devieri de cel mai important gol al vieții. Mai aproape decât am fost noi, oricum. Și, într-o seară în care Ianis Hagi și Răzvan Marin au făcut cumva să iasă echipele lor la număr, e bine de spus că am avut un miorițar titular care a reușit să oprească Barcelona din a da gol pe propriul teren. Cică e prima dată după vreo 985 de ani când se întâmplă asta în grupele UCL.

Slavia are șansa nesperată și cumva paradoxală să încurce pe toată lumea, dar să își facă totuși sărbătorile fără grija lunii februarie. Oricum, băieții se zbat, aleargă, transpiră, trag de ei, adică fac fix ce n-a făcut CFR-ul în dubla aia cu Slavia din playoff.

Embed from Getty Images

Zenit St. Petersburg – RB Leipzig: 0-2

În grupa care arată de parcă a primit wild card și a sărit gardul din Europa League în Champions League, RB Leipzig gustă tot mai mult din ciorba victoriilor. Lor nu le prea ieșise la prima încercare, dar acum au dat peste echipe de la care nici măcar FCSB n-ar pleca cu mai puțin de 4 goluri luate, așa că e loc de mult mai bine pentru înaripații lui Leipzig.

Să recunoaștem, de asemenea, că nu am înțeles exact mecanismul prin care ajung echipele rusești în Champions League. Dacă ne trezește cineva cu bormașina dimineața la 7, nu am fi 100% siguri că în Rusia mai există vreun campionat. O fi, nu o fi, nu știm. Important e că de acolo apar aceleași echipe în fiecare an, au aceiași jucători pe care îi știm dintotdeauna și își iau capace de la oricine deține borcane în pivniță. Diego Demme a fost primul care a ridicat toporul, după care, în repriza a doua, Sabitzer a închis ușa la coteț și a pus lacăt pe scorul de 2-0. Din pasa lui Emil Forsberg, care ne va spune mai multe despre acest meci săptămâna viitoare, când vine la București cu Suedia.

Alte meciuri jucate ieri în Champions League

Liverpool – Genk: 2-1
Lyon – Benfica: 3-1
Napoli – RB Salzburg: 1-1
Valencia – Lille: 4-1

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.

2 Comentarii

  1. Aşa ceva!,aceste cronici ar forţa-o cumva şi să zâmbească şi pe zăluda de Greta Thunberg, că tot aţi pomenit-o, cam acruţ, ca să rimeze cu Hângănuţ, dar ar da a zâmbi, felicitări!

  2. Fain. Dupa o zi nebuna la serviciu, cronica a fost antidotul perfect :)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.