Un monument în cinstea eroului apei calde

Dimineaţa în cartier. Eu stau la etajul nouă. De ceva ani încoace, indiferent de zi, am observat un obicei care funcţionează precum ceasurile elveţiene care nu au ajuns încă în mână bişniţarilor. Dacă dau drumul apei calde pentru duş înainte de ora nouă, aştept cel puţin 5-10 minute până când ea devine cu adevărat caldă şi bună de aruncat pe piele. În schimb, dacă învârt robineţii imediat după ora 9, apa caldă se prăveşte imediat în cada trasnformată în cabină de duş, un compromis eficient impus de lipsa de spaţiu din cuiburile patriei ceauşiste.

Este un război rece, o lupta psihică de uzură pe care o dau zilnic cu unul dintre vecinii sau una dintre vecinele mele care-şi au lăcaşul pe aceeaşi coloană, la unul dintre etajele apropiate. E o chestiune de milisecunde, de feeling. Probabil că, cineva, undeva, ţine un scor al celui fraier şi al celui norocos. Nu ştiu acum, după patru ani în acelaşi loc, cine conduce. Dar ştiu sigur că aş vrea să-i mulţumesc vecinului pentru clipele calde şi lipsite de psihoză prin care trec după ora 9, atunci când apa vine imediat cu surplus caloric pe ţevile reci ale toamnei bucureştene. Suntem două apartamente-erou într-un grup de ploşniţe care ne fură apa caldă (zilnic, sper eu, deşi ştiu că sper degeaba) imediat după ce aceasta a fost pornită timp de câteva minute, pentru a se încălzi.

Suntem, probabil, una dintre puţinele ţări în care apa se încălzeşte cu ajutorul timpului. Am dezvoltat teorii fizice fără să vrem, dar şi fără să ne prindem. Îi dedic pe această cale vecinului cu care lupt împotriva molimei apei reci pe ţeava caldă şi invers un monument imaginar ridicat în cinstea unui erou necunoscut. Dar pe care îl simţim mutual.

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

2 Comentarii

  1. vina iti apartine in totalitate! cum adica sa pleci la munca in jurul orei 9 !!? ce-i luxul asta? Pun pariu ca daca ai pleca, normal, de pe la 7 ai avea apa calda necesara obiceiului mosiero-burghez de-a te spala. :))

  2. Ma bucur ca acum cateva luni am avut norocul sa deschid radioul pe Romania Cultural in jurul orei 12, cand erai invitat la Vorba de Cultura.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.