Așa-i când te pune frigu’ cel mare să comanzi pătură cu mâneci. Sau răzătoarea aia care taie castraveții în formă de roșii. Sau invers, nu mai știu.

Sună telefonul. Dimineața. O voce nazală, rezistentă la apă.

– Mmmbună ziua, domnu’ Meșter? spune ea, lungind prima silabă și terminând propoziția afirmativă printr-o întrebare venită de nicăieri.
– La telefon, zic.
– Mmmbună ziua, domnu’ Meșter, își confirmă ea sieși, de această dată mult mai sigură. Domnu’ Meșter, sunt Cicalaca Bumbum (nume fictiv, oricum nu l-am reținut pe cel original) și vă sun din partea companiei Bangalanga Tangabunga Cingalinga Teleshopping.

Am înțeles doar “teleshopping” din ce a spus, restul frazei a fost reconstruit logic, mergând pe logica rezumativă a discuției ulterioare.

– Da, vă rog, nu-mi face mare plăcere că mă sunați, dar spuneți.

Fata ignoră complet invitația subtilă la plimbare prin parc într-o zi frumoasă de luni.

– Mmmdomnu’ Meșter, am pentru dumneavoastră un cadou.

Se oprește.

– Da, vă rog să-l trimiteți pe adresa mea, zic eu, încercând să-mi ascund într-o voce baritonală fericirea care m-a cuprins pe neașteptate. Era pur și simplu dovada faptului că poți câștiga la loto și dacă nu pui bilet. Răsturnasem orice logică pe care mi-am bazat anterior viața. Ode an die Freude.
– Mmmnu, domnu’ Meșter, spune ea zâmbind pe nas. Am fie un cadou în produse, fie o reducere la unul dintre produsele noastre.
– Aha. Și trebuie să aleg?
– Mmmda, domnu’ Meșter, se găinățează fata din nou pe nas. Vă rog să alegeți un număr de la 1 la 9 pentru a vă spune ce ați câștigat.
– Ce să fac?! întreb râzând înfundat, șocat de ocazie.
– Să alegeți un număr de la 1 la 9. Pentru a vă spune ce ați câștigat.
– Păi eu nu vreau să câștig nimic.
– …
– Alo?
– Mmmdomnu’ Meșter, vă rog să alegeți un număr de la 1 la 9, zice fata, care între două linii de dialog devenise aproape supărată și își schimbase complet abordarea.
– Bine. Șase! zic eu, așteptând cu interes biletul de eliberare.
– Mmmșapte?
– Nu, doamnă. Mmmșase, țin eu la număr. Nu puteam să renunț la ce aveam în mână pentru a primi cioara de pe gard. La dracu’, n-o fi fost ea vrabie, dar hotărârea e hotărâre.
– Mmmstați un moment să verific, zice ea, făcându-se că se apucă să caute într-un soi de plic-surpriză numele premiului.
– Stau, stau, că nu stau pe banii mei, bag eu o ocolitoare.
– Mmmdomnu’ Meșter, mă bucur să vă anunț că ați câștigat un Bread Maker și trei castroane din plastic, zice ea mega fericită, cu vocea unei femei care tocmai s-a prins că e însărcinată cu Freddie Mercury.
– Mulțu…
N-apuc să termin și continuă ea.
– …produse care au un preț de 211 (parcă) lei, dar dumneavoastră le puteți achiziționa acum cu o reducere de 11% doar pentru dumneavoastră.

Tac dezarmat complet.

– Mmmdomnu’ Meșter, facem comanda, ce ziceți?, îndeasă femeia invers-apopleptică, simțindu-se acum neam din neamul meu, sânge din sângele meu, gâți din gîții mă-sii.
– Nu, mulțumesc.
– Nu doriți?! Dar de ce, mmmdomnu’ Meșter? revine ea la tonul mieros de odinioară, împinsă de la spate probabil de discuțiile din amonte, înainte de experiența extrasenzorială cu mmmdomnu’ Meșter.
– Pentru că nu mă interesează.
– Mmmnu sunteți interesat de produs?
– Nu, nu sunt interesat de niciun produs de la dumneavoastră, contraatac eu dur și tăios, fără a avea măcar habar despre ce companie e vorba.
– Cum, mmmdomnu’ Meșter, nu vă interesează niciunul dintre produsele pe care noi le comercializăm în ultima perioadă?
– Nu.

A închis. Am simțit ura.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.