Vă invit la Anim’est. Cu o condiţie…

LATER EDIT: Câștigătorii celor patru invitații duble pentru miercuri sunt Matei, kzk, cc696 și Cosmin. Hats off și pentru Nebuloasa și Adrian, care ar fi venit cu noi dacă n-ar fi avut altele pe capete. Evident, pentru a afla cum intră prin deposedarea invitațiilor, îi rog pe cei patru aleși prin tragere la sorți cerebrală să mă contacteze în vreun fel. Ne vedem miercuri la Patria.

…să-mi răspundeţi la o întrebare şi să vă placă scurtmetrajele animate. Pentru că miercuri, 12 octombrie, de la ora 20:30, mă voi vedea cu patru dintre voi la cinematograful Patria (cel de pe Magheru, lângă Cărtureşti) pentru a vedea 11 scurtmetraje care vor intra în competiţia de la această categorie la Anim’est.

It’s easy as that. Dar, pentru că vreau să văd filmele astea cu oameni care înţeleg fenomenul, voi alege patru dintre voi (invitaţiile sunt duble, deci de fapt veţi fi opt) dintre cei care-mi vor spune, simplu, ce amintiri din copilărie au la capitolul desen animat. Ce te mâna-n luptă atunci când erai mic şi care erau primele tale două desene animate preferate? Şi de ce? Şi pentru că-s dictator şi rău, nu vă spun criteriile. Doar give your best. Oricum, simt că cele mai faine poveşti vor sta la baza unui guest post colectiv pe blogul ăsta. Cu linkuri, să vă rup serverele-n două. :)

Vom vedea aşa:

Unde eşti, dragostea mea
Regizor: Veljko Popovic
Croaţia | 2011 | Durata: 10 minute, 30 secunde

Inimă
Regizor: Erick Oh
SUA | 2010 | Durata: 8 minute

Plimbarea de dimineaţă
Regizor: Grant Orchard
UK | 2011 | Durata: 6 minute, 47 secunde

[R]
Regizor: Nicolas Bianco-Levrin, Julie Rembauville
Franţa | 2011 | Durata: 12 minute, 34 secunde

Made in China
Regizor: Boris Despodov, Dobromir Dimitrov
Bulgaria | 2010 | Durata: 4 minute, 30 secunde

Eugen Green Nu-Cel-Atât-de-Fantastic
Regizor: Michael Hill
Australia | 2009 | Durata: 13 minute, 9 secunde

Doamna Paranorma
Regizor: Vincent Marcone
Canada | 2011 | Durata: 6 minute

Luminaris
Regizor: Juan Pablo Zaramella
Argentina | 2011 | Durata: 6 minute

Tatamp
Regizor: Mirai Mizue
Japonia | 2011 | Durata: 5 minute, 38 secunde

Spin Spun Span
Regizor: Emily Howells, Anne Wilkins
Marea Britanie | 2010 | Durata: 4 minute, 31 secunde

Cer acoperit
Regizor: Velislav Kazakov
Canada | 2011 | Durata: 9 minute, 25 secunde

Anunţ luni dimineaţă cei patru câştigători. Iar miercuri ne vedem la Patria. Apropo, biletele mi-au fost puse la dispoziţie de Opel România, unul dintre sponsorii festivalului. Go!

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

13 Comentarii

  1. Hors-concours, fireste:

    Fred si Barney. Vazute la bulgari, pe bulgareste. Noi asa le ziceam, ca bulgarii, ca Familia Flinstone a aparut in vocabular mai tarziu. Imi placeau la nebunie pentru ca la cei 12 ani ai mei in ’87 incepeam sa-mi doresc normalitate – desi traiau in Epoca de Piatra pentru ei era clar mai bine decat in Epoca de Aur.

    Pantera Roz. Vazuta tot la bulgari, #desigur. Pentru ca avea un tip de umor bazat pe gag-uri, care ma facea sa ma sufoc de ras. Din nou, tot in aceeasi perioada in care la noi nu mai vedeai nici macar o Mihaela, daramite un Tom si Jerry. Iar muzica aia de jazz venea ca o binecuvantare fata de coloanele sonore romanesti.

    Cand eram mic ma mana in lupta dorinta de a servi echipa. Orice jucam, imi placea sa trimit pase spre vedete la fotbal, sa pun atacatorii intr-o pozitie cat mai buna la handbal, sa rezist cat mai mult sub bombele care cadeau pe mine la lapte gros (eram cel mai mic :D), sa iau asupra mea urmaritorii de la Castel (eram repede pe picior) sau sa distrag atentia la De-a v-ati ascunselea. Pana am invatat la 14 ani ca e mult mai misto sa faci parte din echipe unde ti se raspunde cu aceeasi moneda :)

    Si bonus: imi amintesc ca mergeam de fiecare data la Gala Desenului Animat Romanesc sau cum ii spunea – era un eveniment organizat la sala Dalles, unde puteai vedea cu ochii tai plansele de desene animate, pozitivele samd. Nasa mea lucra la Animafilm (am fost si acolo!) si uneori primeam planse transparente originale cu personajele din desenele animate romanesti, semnate! Pacat ca am fost deosebit de prost si nu le-am pastrat… :| Era o atmosfera deosebita, sa mergi la un astfel de festival!

  2. Eu nu particip la concurs, ca-s cam departe de Anim’est, dar imi lac desenele animate atat de mult incat m-am hotarat sa las un comentariu. Despre desene animate, pentru ca de lupta nu putea fi vorba cand eram mica, am fost un copil destul de retras, preocupat de carti si invatatura.

    De Bambi ma leaga multe amintiri, a fost filmul de desene animate pe care mi-am dorit cel mai tare sa il vad dintr-o bucata, pentru ca cele 5 minute de Gala desenului animat (realizata de regretata Viorica Bucur) nu erau niciodata suficiente. Nu putine au fost momentele in care, dupa cele 5 minute, aveam lacrimi in ochi, de frustrare ca nu pot sa vad mai mult, ca nu mi se da mai mult. Aveam 6-7 ani si nu intelegeam de ce nu se poate. Am vazut Bambi cap-coada pe la 14 ani, pe o caseta video. De 8 ori in aceeasi zi.
    Un alt desen animat preferat e Aristocats. Pentru muzica din el, pentru buna dispozitie pe care mi-o da de fiecare data cand il vad, pentru Marie care e o cocheta.

  3. @zvoner, @nebuloasa

    Eu v-am zis că se lasă cu un guest post colectiv involuntar :D

  4. Imi amintesc cat de obositor devenise intro-ul de la Scooby Doo, fiindca il stiam pe de rost. Imi amintesc cum eram singurul fan Barney din grupul meu, restul tineau cu Fred.

    Partea cea mai buna era ca se difuzau in engleza. Nu in romana, intr-un limbaj pe care niciun copil n-o sa-l foloseasca pe strada. M-a ajutat sa invat engleza de mic, iar asta m-a ajutat in anii ce au urmat.

    M-am “lasat” de desene cand s-a terminat Sheep in the City. Si in ziua de azi mi se pare cel mai amuzant desen animat pe care l-am vazut.

    Acum supravietuiesc cu anime-uri si manga-uri. :) Bleach, Fullmetal Alchemist, Avatar, Hellsing sunt in top. Desi nu vorbim de lungmetraje, simt nevoia sa mentionez Spirited Away, cel mai emotionant anime pe care l-am vazut in viata mea.

    Ca sa-ti raspund la intrebare, top desene animate din copilarie sunt Dexter si Sheep in the City. Dexter pentru ca omlette du fromage, iar Sheep in the City pentru umorul total diferit de orice alt desen animat. Avea picatura aia de umor negru si sarcasm care m-a convins pe loc.

  5. Eu fac parte din acea clasa sociala in care ai mei n-au avut prea multe posibilitati- tv alb-negru cu 2 canale. Ghici care.
    Drept pentru care primele desene pe care mi le amintesc sunt Sailor Moon si ceva Miaunel si Balanel.

    Mai tarziu am trecut pe anime=uri si manga (clasa a8-a):dupa incheierea programului Minimax intra in emisie Animax si stateam pana la 1 noaptea la Elfen Lied, Kiddy Grade, Fullmetal Alchemist, Blood+ si HellGirl…

    Acum m-am facut mare dar tot la animeuri ma uit… Un scurt metraj foarte interesant este Zero (am scris si pe blog despre el).

    Am o pitica, este fana dedicata Mickey Mouse. Altceva nu mai stie.

  6. Dii Silver!
    Cand ma gandesc la desene animate asta este prima exclamatie care-mi vine-n minte. Este fraza cea mai des rostita de Calaretul Singuratic “Sabiutza” (engleza Saber Rider) in serialul omonim pe care-l difuza, la-nceputul 90-ilor, TVR-ul. Era dublat in romana si acest “dii silver” mi-a ramas in minte, poate si pentru ca era foarte prost dublat/interpretat in rest.
    “Sabiutza” – eroul principal – m-a facut chiar sa-i suspectez pe ai mei cum ca ar fi extraterestrii…si m-a facut pentru prima data parsiv: cand au venit acasa de la munca i-am ibratisat pe rand, calduros, in timp ce le pipaiam gatul sa vad daca nu au cumva masti care sa le ascunda adevarata identitate uraniana. Asa patise Saber Rider intr-unul dintre episoade – cineva, eminamente rau, ii rapise parintii si ii inlocuise cu niste extraterestii rau-intentionati.

    Dincolo de acest serial, cand mai rostesc – din ce in ce mai rar – “desene animate” mi-amintesc de Tom&Jery dar si de Roadrunner*, de Flinstoni dar si de Scooby si cam de tot ce dadea Cartoon Network, Italienii, Nentii si alte popoare de pe cablu. Insa din clutter-ul acesta s-au distins intodeauna Testoasele Ninja! Michelangelo in special, tizul meu, pe care mi-l desenasem pe-un ghiozdan (fie poporul prieten chinez inca nu producea fake-uri cu “Turtle Minja” fie n-aveau ai mei bani de-asa ceva, fie amandoua).

    Iar despre serialele mai recente – cand eram, nu-i asa, deja matur – nu le mai insor aici…sa nu se supere Dexter c-apas butoane…si nici de Batman nu zic nimic pentru ca ma grabesc sa-i cumpar al 33-lea penar (carioci, linie, radiera s.a.m.d) cu SpiderMan varului meu care e-n clasa 3 acum. (si e la 500 km distanta, deci pana de Craciun am timp sa-mi justific prezenta in fata rafturilor cu item-uri branduite cu cartoons)

    * am citit de curand ca Roadrunner ( si Coyote aferent) au fost conceputi ca o parodie fina a celebrului Tom si Jerry, doar ca a prins atat de bine incat nu au mai comunicat asta, alegand in schimb beneficiile pecuniare.

    P.S. se cuvine sa-l amintesc – doar in treaca – pe prietenul Goofy! Superb personaj!

  7. La inceputul anilor ’90 tata a cumparat un video, iar mama isi inregistrase pe o caseta premiile Oscar si tot acolo mai avea si un film pe care nu apucase sa-l vada. Eu avand cativa anisori pe vremea aceea imi placea foarte mult Tom & Jerry. Am pus mana pe caseta mamei si m-am apucat sa inregistrez toate desenele cu Tom si Jerry din acea zi( si au fost multe). Mama intorcandu-se fericita de la serviciu ca are la ce sa se uite, introduce caseta in video ii da play si atunci a avut un soc cand a vazut desenele mele inregistrate, nu cred ca mai are rost sa spun cat m-a bombanit.

  8. Eu inca ma mai uit la desene animate. Desi acum sunt animatii generate pe calculator, raman fanul lor. Fie ca-s cu ursul Bernard sau lung metraje ca Finding Nemo, Up, Ice Age, Madagascar, Toy Stories, Kung Fu Panda, Wall-E sau oricare scurt metraj de la Pixar sau alti producatori, nu ai cum sa ma mai iei din fata televizorului!
    Ma fascineaza, ma amuza, ma incanta.

    Acelasi lucru reuseau si desenele clasice! Am avut norocul sa “prind” televiziunile sarbesti si nu era cazul sa ma supar ca comunistii (cacofonie voita) “aveau grija de ochii nostri” si ne dadeau 10 minute de desene pe weekend, de tinea Bambi trei luni… Multe dintre ele nici macar pe net nu le mai gasesc. Nici nu cred c-as avea cum sa le traduc titlul, desenele erau dublate. Dar ma uitam la Strumfi (da, Gargamel exista si pe atunci), Rahan, Omul Paianjen, O calatorie spre centrul Pamantului (astea erau episoade mai lungi, de 15 minute), la Wally Gator, la Pink Panther, Duffy Duck, productii Disney, Bugs Bunny…

    Desenele animate sunt inca o parte din viata mea. Deh, copilul din mine refuza sa se maturizeze…
    A, si pentru ca ti-am zis de link, uite ce am scris cu ceva timp in urma: http://chera.ro/cartoon-network/
    Mai completeaza, un pic, imaginea.

  9. Pai cred ca asa e frumos, sa zicem multzam si sa confirmam ca ne vedem Miercuri la patria la deseneee (asa le ziceam cand eram mici, nu? :))

Leave a Reply to zvoner Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.