Zoso vs. Realitatea.net – Studiu de caz

O poveste despre cum au făcut jurnaliștii Realitatea.net trei greșeli elementare în doar două ore.

Cazul Zoso-Realitatea.net va fi, foarte probabil, dacă profesorii vor vrea să învețe studenții după studii de caz românești, un subiect de discuție extrem de interesant la seminariile facultăților de jurnalism. Pentru cei care nu știu, nu sunt la curent sau nu au aflat încă ce s-a întâmplat, povestea e simplă: un lider de sindicat este arestat preventiv pentru luare de mită, Zoso scrie un articol pe blogul personal în care profită de faptul că are același nume de familie cu cel al acuzatului și face glume contextuale, Realitatea.net înțelege ce vrea de acolo și scrie un articol pe baza asta. Ulterior, cei de la Realitatea își dau seama că știrea scrisă de ei nu are ancore în realitate (sic!) și anunță că Zoso “a făcut o farsă”. După ce îl felicită pe blogger în articol pentru reușita “farsei”, un editor Realitatea.net îl acuză într-un editorial scris la nervi că își pierde credibilitatea prin minciună.

1. Realitatea.net produce o știre bazându-se pe o declarație a unui blogger, fără să verifice alte surse

Metoda nu e una eronată, în ciuda pumnilor pe care și-au luat-o jurnaliștii de la unii bloggeri ieri. Regula “celor trei surse” nu este atât de simplistă pe cât pare din afară. Dacă eu fac un interviu cu directorul general BMW iar el îmi dă o informație în premieră, o public imediat. Iar ea își face efectele imediat. Nu trebuie, nu am de unde, nu am cum, nu am timp să verific informația din mai multe surse. O declarație oficială nu este o informație primită din neant, ci dintr-o sursă oficială. Eventual iei opinii alternative și echilibrezi articolul cu declarațiile unor terțe persoane.

2. Și totuși, de ce trebuia verificată informația?

Zoso nu scrie nicăieri textual în articolul de pe blogul său că Marius Petcu este tatăl său. Nu sugerează, nu spune, nu susține. Pur și simplu introduce în context două paragrafe din care POȚI SĂ ÎNȚELEGI, prin alăturare contextuală, că sindicalistul e tatăl său. Dacă vrei. În aceste condiții, revenim la punctul 1 și vedem că Realitatea nu a făcut o știre după o declarație CLARĂ, oficială, ci dintr-o presupunere proprie a jurnalistului. Ceea ce ar fi implicat verificări și analize complete înainte de publicare. Una dintre principalele tale responsabilități, ca jurnalist, este de a-ți respecta publicul. Nu ai voie să-i comunici fapte și informații eronate. Dacă ai făcut-o pentru că citezi un oficial, e problema sa. Dacă ai făcut-o pentru că ȚI SE PARE că citezi un oficial, e problema ta.

A fost prima eroare mare făcută de jurnalistul de la Realitatea care a publicat știrea.

3. Verifică Social Media

Obișnuiește-te cu faptul că o informație care a apărut ACUM poate fi verificată din surse paralele în anul de grație 2011. După ce articolul a apărut pe Realitatea.net, comunitatea românească de pe Twitter a luat foc, luând peste picior jurnaliștii de la Realitatea. Nu comentez ardoarea contestațiilor, disputa e prea veche și gratuită. Însă un jurnalist online din 2011 nu are voie să nu existe în Social Media. Entitatea JURNALIST este din ce în ce mai complexă, iar responsabilitățile tale (optim ar fi ca ele să fie identice cu necesitățile tale morale, deontologice) te îndeamnă să nu ignori niciun canal de comunicare. Foarte interesant este faptul că cei de la Realitatea au considerat că o presupunere ține loc de sursă, dar evidența subliniată de câteva sute de tweet-uri în perioada imediat următoare publicării articolului nu ține loc de sursă și trebuie verificată.

4. Sursă versus sursă

Realitatea.net a schimbat știrea după ce jurnaliștii au reușit să dea de oficialii din echipa lui Marius Petcu, sindicalistul acuzat de luare de mită. Foarte interesant, schimbarea a fost imediată. Ei bine, acesta era momentul în care își intră în rol regula celor trei surse. Dacă presupunem că Realitatea a luat ca oficială o declarație a lui Zoso (fie ea și inexistentă, așa cum am văzut și cum vom vedea mai târziu), iar o declarație opusă neagă ceea ce spune Zoso, ai nevoie de a treia sursă pentru a confrunta informațiile diametral opuse. Nu și în acest caz. Din păcate.

A fost a doua mare eroare făcută de jurnaliștii de la Realitatea.

5. “A sugera” versus “a susține”

Știrea schimbată anunță că bloggerul Zoso “susține” că Marius Petcu este tatăl său. Greșit. Zoso nu susține și nici măcar nu sugerează acest lucru, iar diferența semantică dintre cei doi termeni este imensă. Afirmațiile lui Zoso sunt preluate și puse în context, iar contextualizarea (care se transformă astfel într-o abordare subiectivă a informației și este, deci, un păcat jurnalistic major) este un element de evitat din toate punctele de vedere pentru cei care își aleg meseria asta.

NIVELUL 1: A sugera (nu spui nimic, alături în context, ești subtil) ->
NIVELUL 2: A spune, a afirma (anunți, prezinți o informație fără a mai comenta pe marginea ei) ->
NIVELUL 3: A pretinde, a susține (a monta cu argumente informația pe care ai expus-o)

În cazul nostru, ceea ce a scris Zoso se află undeva sub primul nivel (nici măcar nu sugerează), dar Realitatea expune informația ca și cum ar fi fost susținută.

6. Magda Gheorghiță

După ce articolul modificat al celor de la Realitatea anunță că Zoso “a făcut o farsă” (evident, jurnaliștii căutau acum argumente pentru a ieși din situația neplăcută, această informație fiind, de altfel, și mai puțin susținută de realitate decât cea inițială), iar jurnalistul care scrie știrea îl felicită pe Zoso pentru aceasta (de parcă bloggerul a scris respectivul articol cu scopul clar de a induce Realitatea.net în eroare), un editor al site-ului de știri trece la acuze pe cât de dure, pe atât de nefondate.

Nu voi insista pe ceea ce spune Magda Gheorghiță (puteți citi aici întregul val de acuze care include cuvinte grele precum “a mirosit el momentul că poate urca sus”, “a făcut un pic mișto de jurnaliști”, “lui Vali Petcu i se vor aduce osanale pentru șmecherie” sau “cel mai cunoscut blogger din România minte”), ci pe faptul că editorii de acolo nu au citit nici măcar în al 12-lea ceas cu atenție ce zice Zoso pe blog.

A fost a treia mare eroare făcută de jurnaliștii de la Realitatea.

7. Povestea ar fi fost simplă dacă…

“Celebrul blogger Zoso sugerează faptul că Marius Petcu este tatăl său, cabinetul sindicalistului infirmă acest lucru”

Era corect, chiar dacă Zoso nu a sugerat, a susținut sau a spus asta vreodată. Dar Realitatea nu ar fi avut nevoie de articole cu tone de explicații care subliniază faptul că Zoso minte.

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

8 Comentarii

  1. La Realitatea lucrurile sunt mult mai simple. Probabil că redactorul ştirii a fost o studentă la o facultate fără nicio treabă cu jurnalismul, care a venit acolo la un internship. Dacă era vorba de presă scrisă, sunt sigur că aşa ceva nu se întâmpla. Dar în online de multe ori se angajează neprofesionişti, care sunt presaţi să fie mereu primii cu ştiri în exclusivitate şi tot felul “niuz alerturi”. Şi acest lucru costă întotdeauna… Să sperăm că nu va avea şi ziarul Gândul aceeaşi soartă din 8 aprilie! :)

  2. ba, incredibil cât de imbecil poate să fie tănăsescu ăsta.
    dacă ajung aşa la vârsta lui, impuscaţi-mă!

  3. Foarte frumos şi pertinent articolul. Foarte analitic. La modul sintetic, deontologia din online este sublimă… dar virtuală. Articolele sunt rescrise cu picioarele. Asta când nu sunt copiate. Conţinut (în sens cantitativ) este, nu apuci să citeşti câte bloguri şi ziare online sunt. Ceea ce trebuie să apară de acum încolo este calitatea.

  4. dar daca nu sugereaza, prin acea alaturare de paragrafe.. ce face? care e termenul prin care definesti ce-a facut zoso? :)

    daca o luam semantic :P

    • Termenul este contextualizare. Element departe de a fi apropiat de oricare dintre termenii de mai sus :)

  5. eu am lucrat patru ani intr-o agentie de presa, deci stiu foarte bine ce-nseamna sa ai presiunea timpului si sa vrei sa dai primul stirea, dar daca as fi venit cu asa o stire la editorul meu, care are aproape intotdeauna stiri in pending si vrea sa le dea si pe-alea repede, nu mi-ar fi publicat-o in veci fara sa ma intrebe daca e verificata, daca sunt sigura, da de unde stiu, etc. si nu poti sa zici ca numai reporterul e de vina, ca e nou, ca n-are habar. 1. pai de ce l-ai mai angajat daca n-are habar? 2. daca tot l-ai angajat si stii ca n-are habar, ocupa-te de el. la noi nu ar fi indraznit nimeni sa vina cu asa o stire la un editor, neverificata. si orice om nou, oricat de pe dinafara meseriei ar fi fost, tot n-ar fi indraznit sa vina cu ea pentru ca ar fi stiut ca editorii ar fi azvarlit cu ceva dupa el. deci nu e numai vina reporterului, ci a intregii echipe de-acolo.
    eu nu am lucrat in online niciodata, deci poate sunt si lucruri care-mi scapa:D

  6. Treaba asta ar putea reprezenta, aşa cum spui şi tu, o lecţie pentru toţi studenţii şi cei ce lucrează în domeniul jurnalismului sau comnunicaţiilor şi relaţiilor publice.

    Incredibil cum a evoluat toată treaba. :)

Leave a Reply to hoinaru Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.