Australian Open, faza pe colțul mesei. Finala feminină. Serenadă

  • Serena Williams câștigă al 19-lea său titlu de Grand Slam
  • Bolelli/Fognini reușesc să câștige turneul la dublu masculin

După ce timp de două săptămâni am văzut pe terenurile de la Melbourne rochițe colorate în curcubeul aromelor Skittles, pumni încleștați cu grație, cosițe legate cu agrafe sărind în briză și machiaje care contrastează serios cu vâna unor lovituri de dreaptă care-ți pot rașcheta oboiul și te pot elimina din societate pentru perioade lungi, ultima sâmbătă a primului turneu de Mare Șlem al anului a debutat cu ultimul meci din turneul fetelor. Marea finală. Meciul celor mai bune jucătoare din lume în acest moment. Partida care a pus față în față tancul american cu grație de șifonier și goarna rusească cu studii superioare la facultatea de iritatori profesioniști. Serena Williams (1 WTA) versus Maria Sharapova (2 WTA).

Serena, care dacă s-ar făcut ciclistă ar fi terminat Turul Franței înainte ca adversarii să-l înceapă, s-a prezentat la arena din Melbourne cu ideea de a câștiga al 19-lea titlu de Grand Slam al carierei și de a se apropia de Margaret Court (24) și Steffi Graf (22) în topul all-time al câștigătoarelor celor patru turnee majore. De cealaltă parte, Sharapova nu reușise s-o bată pe Serena de vreo 11 ani, pe când România mai avea trei ani până să intre în Uniunea Europeană, deci până la a-și număra titlurile pe teren avea priorități ceva mai personale.

Diferența de atitudine dintre cele două adversare s-a văzut încă de la începutul meciului, când Serena a reușit să câștige pe serviciul adversarei sale în chiar primul game, trimițând trupele americane să calmeze gherilele rusești cu un șut sănătos în dinți. Mai mult, după ce organizatorii au acoperit arena din cauza ploii care risca să transforme meciul de tenis în concurs de tricouri ude, americanca a continuat să basculeze ciment pe florile rusoaicei, aducând scorul la 5-2 și fiind foarte aproape să câștige primul set fără niciun fel de efort. Chiar dacă Sharapova a strâns din dinți și a redus din handicap pe serviciul Serenei, un nou break la zero a făcut ca sora cea mică a familiei care domină tenisul feminin de vreo 15 ani încoace să mai pună un set în CV: 6-3 în mai puțin de 38 de minute, iar în ritmul ăsta meciul părea deja terminat.

Sharapova și-a adus aminte însă că se află pe locul al doilea în clasamentul mondial, acolo unde noblesse oblige, și a început să dea de înțeles că tenisul nu înseamnă urlete idioate și gesturi teatrale infecte cât înseamnă lovituri corecte și inspirate. Primul efect al noii strategii de reglare de conturi a fost faptul că rusoaica nu și-a mai pierdut serviciul pe întreg parcursul setului al doilea, chiar dacă Serena i-a plimbat pe la nas de câteva ori miresmele odioase ale câtorva break-uri. Al doilea efect a fost că Serena nu a mai folosit meciul ca pe un antrenament și a fost pusă de câteva ori în dificultate. Sharapova a fost însă departe de a deveni profesorul care-și ascultă elevul la tablă, iar după ce rusoaica a salvat o minge de meci la 5-4 pentru Serena game-urile setului al doilea au mers în simetrie până la 6-6 și intrarea în tiebreak.

Hotărâtă să nu piardă timpul cu mărunțișuri matrioșkiene, Serena a preluat frâiele și nu le-a mai lăsat să cadă, rezolvând setul, meciul și turneul în care fiecare partidă pe care a jucat-o americanca a părut o nouă repriză de câteva zeci de minute de mișcare care o separa pe prima jucătoare a lumii de cină. Williams a pierdut doar două seturi în acest turneu, iar jucătoarele care au îndrăznit să facă asta au sfârșit rupte în fâșii în seturi decisive care s-au terminat în miros de praf de pușcă. Serena își trece astfel pe caiet al șaselea titlu la Australian Open, în timp ce Sharapova se mulțumește cu banii pentru pantofi și cu amintirea unei a treia finale pierdute aici după cele din 2007 și 2012.

***

Tot astăzi am putut urmări finala turneului de dublu masculin, un meci în care o echipă italiană (Bolelli/Fognini) a jucat cu una franceză (Herbert/Mahut) pentru a stabili pe care parte a Alpilor cade soarele. În cea mai importantă confruntare dintre cele două țări de la salata niçoise încoace, italienii au reușit să le bage colorant francezilor în stelele Michelin, care au picat ca meteoriții în doar două seturi identice. A fost 6-4 6-4 pentru Bolelli și Fognini, o surpriză după criteriile tenisului masculin de dublu din 2015, în care marii favoriți primesc de obicei prioritate de dreapta în fazele superioare al competițiilor majore. Vestea este însă una bună pentru Tecău și Rojer, care se vor putea lăuda acasă că au pierdut în semifinale cu echipa care până la urmă a cîștigat trofeul.

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Un Comentariu

  1. Aceasta cu ” tancul american cu grație de șifonier și goarna rusească cu studii superioare la facultatea de iritatori profesioniști”, precum si aceasta cu “risca să transforme meciul de tenis în concurs de tricouri ude” mi s-au parut cele mai reusite metafore.
    Bravo pentru articole cu un stil relaxat si haios ce ne descretesc fruntile tututor cititorilor, sunt sigur :)

Leave a Reply