Australian Open 2019, faza pe rever. Ziua 4: Cer Kenin


Aș vrea să spun că astăzi a fost o zi de tenis în care am anticipat scorurile și-am ieșit din ea ca nea Piți din Cazino. Dar nu este cazul. Apropo, citesc un roman scris de Gabriela Adameșteanu, ”Dimineață pierdută”, iar unul dintre personaje are un motan pe nume Pițurcă. N-ar trebui să fie atât de amuzant, știu, dar de fiecare data când citesc ”Dar-ar dracii-n dinții tăi, Pițurcă”, mă opresc din citit și chicotesc vreo 10 secunde, ca Kevin Spacey la balul bobocilor.

Am nimerit, așa cum aberam și zilele trecute, într-o eră în care tenisul românesc o duce foarte bine. Poate va veni o vreme când Simona le va spune ziariștilor români ”Ar trebui să ne faceți statuie, mă!”. Moment în care, pentru că Radu Paraschivescu sigur ar comenta ceva despre engleza ei, Simona să-l taxeze: ”Nu strâmba, ăla cu mustață, nu strâmba!”

Dar până atunci, să zicem că mai avem de așteptat.


Cronicile celor patru Grand Slam-uri din 2019 îți sunt oferite de:


Simona Halep – Sofia Kenin: 6-3, 6-7, 6-4

Hai că-i bine. În ritmul și la scorurile astea, nici nu va trebui să mă caut de vorbe prin buzunare, că reiau exclamațiile din cronicile meciurilor trecute. ”Vă era dor de un meci din ăla plin de dramă, nervi și înjurături în fața ecranului? Pe onoarea lui Odesnik, nici mie”.  Pentru început, să spunem că suntem onorați să constatăm că băieții și fetele de la Nike Tennis ne citesc. Ba da, serios, chiar ne citesc. Cum altfel vă explicați că Simona a înlocuit echipamentul ăla mititel din meciul cu Kanepi cu unul de adult?

You’re welcome, Nike. Please send the payment to the usual account.
Love,
Cronicarii de pe mirceamester.ro, powered by Porsche

Embed from Getty Images

Se putea face o listă întreagă de aprecieri ”raționale” și se puteau găsi multe minusuri pentru Halep în timp ce se prăgătea să intre pe teren. Lipsa meciurilor, recuperarea, cele 3 seturi obositoare de alaltăieri, lipsa antrenorului, faptul că Sofia Kenin tocmai câștigase titlul la Hobart. Dar, când se pornește motorașul de pe malul mării, toate astea contează chiar mai puțin decât programul de guvernare al României. Și, din fericire, Hobart nu e Melbourne, iar Halep nu e Schmiedlova.

De obicei, îmi iau niște notițe la meciurile importante, însă de data asta mintea mea spera ca ăsta să nu fie meci important. Să fie ca briza ușoară și ca cerul fildeșiu. Lejeeeer, ca la Cluuuuj. Ei bine, briza n-a fost ușoară și nici cerul fildeșiu, că la 30 de grade Celsius s-a pus pe o ploaie ca la Pârscov, iar meciurile abia ce s-au urnit la Melbourne. La Simona, pe Rod Laver Arena, a fost ok, că acolo nu plouă decât cu winnere.

Embed from Getty Images

Primul set a stat sub semnul serviciului bine țintit, iar Halep nu s-a găsit niciodată în situația de a salva mingi de break. Nu este realist să ne așteptăm de la Simona să susțină ritmul ăsta. Nu acum, cel puțin. Sunt șanse mai mari să o vedem țopăind, din set decisiv în set decisiv, până în finală. Asta da, este posibil. Simo a făcut break-ul în primul și ultimul game al setului, iar Mats Wilander era convins, în acel moment, că Simona ”is back” și că meciul ăsta e al ei.

Embed from Getty Images

A fost bine și în setul doi pentru Simona, dar numai până când a încetat să mai fie. La 3-0, deja aveam de gând să-mi concentrez toate resursele psihotronice și capacitățile parasomatice în direcția lui Marius Copil. Americanca, însă, a revenit spectaculos ca un foc de artificii la 4 iulie și a dus setul în tiebreak. Procentajul de până atunci al Simonei îi îngăduia speranța primei șanse aici. Dar, cum ar spune motanul Pițurcă, ”Ce mai este și șansa în ziua de azi, domnilor?”. Mai simplu spus, tiebreak-ul s-a dus dracului la ultimele două mingi. Simo părea obosită, iar studioul Eurosport de peste ocean își schimba pledoaria. Wilander: ”Nu știu dacă Simona este pregătită să câștige acest meci”. Mulțumim, Mats. Și o limonadă cu gheață, pls.

Embed from Getty Images

Nu putem ști în ce limbă înjura Sofia Kenin, că fata e născută la Moscova, dar crescută în lumina necurmată a statului Florida. Cert e că părea să alterneze, la un moment dat. Setul 3 ne-a oferit un tenis uluitor de bun. Demn, pe alocuri, de o finală de Grand Slam. Aici e segmentul din cronică în care pun sub lespede umorul necurat cu care v-am obișuit, ca să spun: fetele astea sunt foarte bune la tenis, iar pe Kenin o s-o vedem în finale mari.

Așadar, decisivul a durat mult și a avut suișuri și coborâșuri la limita suportabilității. Un fel de ”Bohemian Rhapsody”, dar pe tenis, știți cum zic? În plus, Simona se tot ținea de șold, a părut că a cerut trainerul la un moment dat, deci emoțiile privitorului de rând au crescut exponențial. A tras însă de ea până la final și a apăsat, ca-n jocurile video, pe tasta aia pe care scrie ”Fighter Girl”. Wilander s-a declarat mulțumit, România e iarăși de partea Simonei. Până la următoarea provocare pe care o vor lua cu toții personal.

Bun, iar ca premiu pentru un meci care era să ne omoare din nou pe toți, Simo va juca cu Venus în turul 3. Nu e neapărat îngrozitor, dar cu siguranță se putea mult mai bine. Ca ”Bohemian Rhapsody”.

Embed from Getty Images

Marius Copil – David Goffin: 7-5, 5-7, 2-6, 4-6

În timp ce ne țineam de coșul pieptului ca niște cardiaci pe Trombostop, Marius Copil se străduia să țină steagul sus. Adversar: David Goffin. Un jucător care nu e tocmai mic, dar pare mic din orice unghi l-ai privi. E genul ăla de om pe care cârciumarii și tarabagiii din cartier îl necăjesc cerându-i mereu buletinul când cumpără un Ursus Cooler. Dar tenis, slavă domnului și doamnei Federer, știe cu carul băiețelul.

Embed from Getty Images

În primul set, însă, a fost Marius cel care a demarat cu scârț. Băieții și-au împărțit câte un break în bărbie, iar pe final Copil l-a încins pe belgian cu un forehand în lung de linie și a închis setul la a doua șansă pe care a avut-o. Deja ne gândeam cum ar fi să avem, pentru prima oară după ani și ani, un băiat și-o fată în turul 3 la un Grand Slam. O vreme, visul a părut realizabil. Până la 5-5 în setul doi, Marius ținuse de serviciul ăla al lui ca Isărescu de scaun. Nu lăsa pe nimeni să i-l pună în pericol. Dar 3 minute de neatenție sunt suficiente, de obicei, împotriva capilor de serie, ca să se ducă toate-n jos, după Steaua București. Goff a făcut break-ul, și-a ținut serviciul, iar de-acolo previzibilul a luat locul speranței.

Copiii de mingi ajunseseră să șteargă de zor liniile, la fiecare schimb de terenuri. Ploua încă, iar Goff și fața lui de elf nu se grăbeau nicăieri. Dacă ar fi să alegem un punct evident slab al lui Marius azi, ar trebui să fie serviciul 2. E ciudat să spunem asta, pentru că, nu de puține ori, a fost în stare să dea ași și să resolve game-uri întregi cu serviciul ăla secund. Returul lui Goffin, însă, la fel ca și tacticile sale de a agăța, pentru care e invidiat de tot circuitul, este unul de top. Iar asta l-a ajutat azi să câștige aproape jumătate din mingile jucate de Marius cu serviciul al doilea.

Irina Begu/Mihaela Buzărnescu – Cabrera/Fourlis: 7-5, 3-6, 6-4

Una caldă, una rece
Dați cu tenis, las’ că trece

Cam așa a fost ziua de azi. Noroc că aia caldă a fost suficient de fierbinte ca să uităm că la simplu n-o mai avem decât pe Halep. Dar să nu desconsiderăm jocul dublu, vă zic eu vouă. Căci dublul aduce respect, faimă și avuție, iar Patriarhul Daniel zice că avuția e bună, că ea vine de la Dumnezeu! Faceți bănuțul gros, copii, lăsați-vă barba să crească, puneți-vă un C și un D la numărul mașinii și strângeți averi! Strângeți, fraților, averi, că viața e scurtă, iar drumul până-n Brazilia e lung cât Oumuamua și Belina la un loc.

Micky și Irina n-au avut parte de tablouri ușoare la simplu. Mi-a fost necaz că au nimerit prost, pentru că ambele au jucat binișor. Însă la dublu treaba se schimbă, iată, fiindcă amândouă vor și pot. Irina are semifinală la Australian Open anul trecut, iar Buzz are sferturi la Paris și Wimbledon. Nu sunt CV-uri prea nasoale, dacă stai să te gândești.

Perechea româno-română a știut încă de la început ce vrea de la viață: să afle cine naiba sunt fetele astea două cu care au de jucat. Și, după un research rapid între două reprize de stretching, au aflat: sunt australience și sunt alea care vor pierde meciul direct. E drept, a fost nevoie de un decisiv și vreo patru game-uri pierdute pe propriu serviciu, dar nu ne interesează cifrele. Astăzi ne interesează doar că, pentru prima dată la AO anul ăsta, românii mai mult au câștigat decât au pierdut.

Milos Raonic – Stan Wawrinka: 6-7, 7-6, 7-6, 7-6

După ce Raonic l-a bătut rapid pe Kyrgios, Nick a zis că n-a văzut în viața lui pe cineva să servească în felul ăla tot meciul. Într-adevăr, Milos servește de te trimite-n poarta balamucului. Și încerc, chiar încerc, să mă dau de partea lui, să-i apreciez jocul. Însă mi-e teamă că peste 7 ani, după ce va fi câștigat trei slamuri și se va retrage din tenis, tot ce voi putea scrie frumos despre el va fi ”îi stătea bine părul pe toate meridianele”. Iar cu fiecare victorie pe care o obține împotriva jucătorilor de care mi-e drag, moștenirea sa mi-e mai antipatică. Dar în rest, Bunuțul să-I ajute, că-i un băiat muncitor, prieten cu toată lumea, care a trecut și el, ca toți atleții, prin bube și probleme.

Să luăm însă partea bună a meciului de azi: Stan arată din nou ca Stan. A căzut în afara Top 50, deci oricum ar fi dat-o, tot prost pica în primele tururi, dar iată că se poate.

Iar dacă Raonic nu l-a lăsat pe Wawrinka să-i ia fața decât pe alocuri și cam rar, să ne așteptăm la un măcel cu public în turul următor, cu Herbert. Să sperăm măcar ca-i vor pune să joace pe un teren umbros, la periferia complexului.

Venus Williams – Alize Cornet: 6-3, 4-6, 6-0

După ce ne-a scos-o în trei seturi pe Buzz, americanca își continuă neabătută traseul și o caută cu lumânarea pe Halep. Foarte rău, Venus. Uneori mă întreb cum rezistă fata asta, la 38 de ani, pe tabloul unui turneu de mare șlem. Apoi îmi dau seama că nu vreau să știu și-mi văd de treaba mea.

Venus și Alizé au stiluri diferite. Și de joc, și de conduită. Venus se menajează între puncte și își joacă rolul de divă plurivalentă, în timp ce Alize e o nebună și jumătate cu care mi-ar plăcea să bat cârciumile din București. Din păcate, franțuzoaica pare să fi bătut deja, aseară, cârciumile din Melbourne (cu Paire? Nu știu, zic), pentru că în setul 3 n-a mai mișcat și l-a pierdut la zero. Un bagel pentru mahmureală.

Embed from Getty Images

Alex Bolt – Gilles Simon: 2-6, 6-4, 4-6, 7-6, 6-4

Viața asta ar fi atât de simplă pentru Simon dacă n-ar mai juca meciuri de 5 seturi pe unde apucă. Dar nu se poate. Legile firii sunt puține și clare: nu refuzi sarmale la mama acasă, nu speli vasele până nu se adună mai multe în chiuvetă și nu te ferești de un meci de 5 seturi dacă te cheamă Gilles Simon.

Giluț n-are probleme să joace seturi decisive cu favoriții locali, dar cu Bolt, un australian de 26 de ani care în viața lui n-a trecut de primul tur la un slam, treaba o fi stat un pic altfel. Îmi pare rău pentru el, că e de-al nostru. Îi place Bucureștiul, iar pe vremea când ne lua trofeul acasă, zicea că mâncarea e foarte bună. Venind de la un francez slăbănog și mofturos, ăsta chiar e un compliment. A la prochaine fois, chicken legs!

Embed from Getty Images

Serena Williams – Eugenie Bouchard: 6-2, 6-2

Într-un echipament care arată foarte eco, Serena a trecut de Genie în două seturi pe care le-am văzut numai cu coada ochiului. Băi, puteți să spuneți de Serena orice, dar rămâne favorită la titlu și dacă joacă cu aia mică în brațe.

Embed from Getty Images

Genie, pe de altă parte, rămâne cu umorul poznaș și pozele mișto în care se trage. Evident, e capabilă de tenis și rezultate excelente (semifinalele alea de acum 5 ani nu au căzut din cerul înstelat), dar mai are de tras ca să se suie înapoi în coasta celor mari. Momentan e pe 79 și dedicată Instagramului.

https://twitter.com/josemorgado/status/1082807172164141057

Încheiem, prieteni, încă o zi de tenis care ne-a albit tâmplele și șubrezit poziția la locul de muncă. Apropo, dacă vreți să vă schimbați jobul, iată un sfat prietenesc. Când mergeți la câte-un interviu, faceți bine și strecurați în discuța cu angajatorul și o referință cuminte despre Halep. Sau despre tenis, în general. Vedeți care e reacția. Dacă e indiferență sau iritare, ziceți ”mulțu” și ieșiți naibii de-acolo mai repede decât a ieșit Ostapenko din Top 10! Dacă, însă, vedeți o sclipire în ochii interlocutorului, vă zic, dați-i o șansă. Omul ăla n-o să vă frece la racordaj când joacă ai voștri turnee.

Pace și drilluri, prieteni!


De servit la Australian Open în ziua a cincea
(în noaptea de joi spre vineri, 18 ianuarie)

Bara/Niculescu – Hradecka/Makarova (2:00)
R. Federer – T. Fritz (4:00)
Cîrstea/Ostapenko – Klepac/Martinez Sanchez (4:30)
S. Stephens – P. Martic (5:15)
M. Sharapova – C. Wozniacki (6:30)
P. Kvitova – B. Bencic (8:00)
R. Nadal – A. de Minaur (10:00)
M. Cilic – F. Verdasco (11:15)
A. Kerber – K. Birrell (12:00)

*Orele de începere sunt orientative și pot varia în funcție de cât chef de tenis au cei care joacă înainte. Ca-n viață.


Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

4 Comentarii

  1. Pai și cu Djokovic – Tsonga și fetele din schimbul de noapte (Muguruza – Konta) ce facem? Îi pontăm la Ziua 5?

    • Bineînțeles. Fetele au fost schimbul 3, iar Nole e singur in baie deocamdata. Ai încercat vreodată să scrii o cronică despre cum ai făcut duș? :)

    • O cronică mai greu, dar măcar un playlist al pieselor fredonate :)
      PS. Despre meciul fetelor ar merge o cronică separată.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.