Australian Open, faza pe tușă. Ziua 13: Vrăjitoarea din Woz

micbun

  • Simona Halep pierde o finală cruntă contra danezei Caroline Wozniacki: 6-7 6-3 4-6

Simona Halep a reușit să facă multe minuni la viața ei. Pe lângă faptul incontestabil și dovedit matematic, fizic și psihic de a termina un sezon pe locul 1 în clasamentul WTA, dimineața de sâmbătă, 27 ianuarie 2018, va rămâne în memoria tuturor pentru că fata asta a schimbat din temelii o regulă strămoșească nescrisă înfiptă adânc în ADN-ul nației. Pentru câteva ore bune, țara a fost inundată de o liniște cumplită și deloc normală pentru o dimineață de weekend.

Pentru câteva ore, fraților, bormașinile s-au oprit. Cunoscând antecedentele celui mai harnic popor din Universul observabil, acest lucru echivalează cu modificarea radicală a unor reguli elementare ale fizicii mioritice. E ca și cum râurile ar curge brusc invers, frizeriile ar da bonuri fiscale și parlamentarii puterii ar începe să propună legi în interesul celor care i-au votat.

Embed from Getty Images

Vă spuneam în cronica anterioară, care a râcâit până la os semifinala cu Kerber, că am început să experimentăm senzații și emoții pe care le pusesem în borcane și în cutii pline de praf nedesfăcute de prin vara lui 1994, pe când Hagi și ai lui fasonau argentinieni la poalele Statuii Libertății. Mai ales că și atunci aveam aceleași neconcordanțe de fus orar care ne fac să nu mai înțelegem foarte clar dacă ora 3 e cu somn sau cu adrenalină, cu miros liniștitor de lavandă sau cu izul împușcat al artificiilor. Cert e că, așa cum ăia care-au trecut prin Evul Mediu habar n-aveau că-s în Evul Mediu, astăzi trecem prin epoca Halep fără să ne dăm seama neapărat de asta. Avem o idee vagă legată de faptul că fata asta e primul om care pleacă de la Constanța pe Autostrada Soarelui și, în loc să ajungă la București sau să facă pană pe pseudoasfaltul ăla găurit ca Emmentaler-ul, ajunge în istoria tenisului. Dar, așa cum zicea inspirat și Esmeralda în telenovela mexicană omonimă, nu ne dăm seama ce pierdem decât atunci când diminețile astea vor fi amintire.

Da, geolgăilor. Bine-ați venit în singura cronică de tenis din lume care găsește legături între Esmeralda și finala fetelor de la Australian Open. Știu că sunteți erudiți și ați fi vrut să vă ridicăm mingea la fileu prin paralele psihologice între Caroline Wozniacki și personajele feminine ale lui Eugen Ionesco, da’ asta e, vă descurcați cu ce avem pe rafturi, că nu degeaba am trecut prin comunism.

Dacă vi se pare că am deviat crunt de la subiect, bineînțeles că aveți dreptate. Deci să revenim la tenis.

Aceste texte îți sunt oferite de:

MAREBUN

Simona Halep – Caroline Wozniacki 6-7 6-3 4-6

Caroline Wozniacki nu e tocmai cea mai potrivită jucătoare de care vrei să dai într-un meci jucat la 30 de grade după un turneu de două săptămâni în care ai alergat în fiecare set cât Pheidippides de la Marathon la Atena în meciuri care fac ca saga Tânăr și Neliniștit să pară trailer de 30 de secunde. După cum știm cu toții, să joci tenis cu fata asta e ca și cum ți-ar schimba ăia pe-ascuns la vestiare racheta în bumerang și te-ar obliga să joci așa. Dacă sunteți ceva mai apropiați de tenisul masculin, cel mai apropiat echivalent cu păr pe piept al Carolinei ar fi Andy Murray. Unii le zic pereți, alții kenyeni. Cert e că își câștigă meciurile printr-o strategie care combină perfect două caracteristici: dau mingile înapoi cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună și-ți dau astfel stingerea la nivel psihic, obligându-te să dai mai tare, mai riscant și deci – așa cum știm deja, că nu ne uităm la tenis de ieri, de alaltăieri – la un deget în afara terenului. Fix cât să-ți transforme creierul în fasole frecată.

Embed from Getty Images

Să fim sinceri cu noi înșine: nici Simona nu e cunoscută în circuit ca o bomberiță. O lansatoare de bastârci. Ba din contra, a noastră a devenit spaima vestiarelor de prin turneele WTA pentru deplasarea în teren. Adică, în traducere mocănească, pentru că ajunge la mingi de care sufletele mai puțin pregătite ar divorța fără prea multe negocieri. Dar în comparație cu Wozniacki, care pare că a crescut cu postere cu Sorin Cârțu pe pereți, Simona dă ceva mai sănătos în mingi. Ba chiar a demonstrat în meciul cu Kerber, când a ajuns la 5-0 în primul set, că poate să le devină mătușă adversarelor atunci când nu-și uită acasă arpaleta.

Urma să demonstreze asta și în finala cu daneza Wozniacki. Doar că, așa cum vom să afla azi, și pereții pot să fie construiți din materiale diferite. Una e să-i faci din polistiren, alta din cărămidă, alta din fucking kevlar îndoit cu copită de taur danez.

Embed from Getty Images

Ce te faci însă când zidului încep să-i crească brațe și demonstrează nu doar că dă mingile înapoi cu tendințe războinice, ci că pare că a plecat în meci de pe blocstart, ca Usain Bolt, în timp ce Simona a luat-o la sănătoasa din picioare, ca Haile Gebreselassie la 10.000 de metri? Nu apucasem să ne așezăm bine prin scaune, fotolii și canapele și Caroline avea deja 3-0 după game-uri în care Simona a fost prinsă în transă, privind cum mingile se scurg spre colțurile terenului. Din unghiul Simonei, părea că tenisul se joacă în pas adăugat de la stânga la dreapta și invers, pentru că daneza așeza fiecare minge pe tușă cu manie de inginer de cadastru. Părea că asistăm la o serie neîntreruptă de penalty-uri bătute excelent în vinclu: degeaba știi unde dă atacantul și degeaba ai doi metri jumate, o să iei gol oricum.

Embed from Getty Images

Treaba e că, așa cum știm, există două tipuri de 3-0 în tenis. Unul e cel în care ai luat deja două break-uri și adversarul te-a scăpat deja printre degete ca pe săpun, celălalt e cel în care ai reușit doar un break pe serviciul advers și un scurtcircuit indus la nivel mental te poate trage din nou în pluton. Caroline se afla în a doua situație, astfel că, atunci când Simona a descoperit că are în transmisie mai multe trepte de viteză, setul și-a reconfigurat traseul și s-a așezat pe traiect așa cum ne așteptam să și înceapă: în echilibru perfect.

Au fost cinci game-uri consecutive în care cele două jucătoare au reușit să-și facă serviciul la zero. Erau atât de apăsate pe mingile alea, încât la un moment dat părea că privim un meci între John Isner și Ivo Karlovic intrați la apă. Secretul revenirii Simonei a stat în faptul că a noastră a renunțat la tenisul de uzură din spatele terenului și a făcut doi pași în față, încercând să preia hățurile calului. Părea că victoria în acest meci e ascunsă după o combinație ciudată între șah și lumea boldozerelor: Simona trebuia să joace tactic și urce cât mai mult pe tablă, dar în același timp era nevoie s-o scoată cu mingi plasate milimetric cât mai mult în lateral pe Wozniacki, cum fac lamele cu zăpada pe timp de iarnă.

Embed from Getty Images

Între timp, însă, chiar dacă Halep a reușit să-și șteargă de praf serva, nimic nu părea să-i spargă danezei culoarul. Înarmată cu un serviciu excelent anunțat de privirea aia beligerantă aruncată timp de o jumătate de secundă printre pleoape înainte să sfeclească mingea-n terenul advers, Caroline părea călare pe taur. Și așa s-a ajuns la 5-3 pentru Wozniacki, moment în care singura soluție pentru ca Simona să iasă din cătușe era să găsească o soluție pentru a-i pune adversarei piper în ceai.

Dacă n-ați aflat până acum în cursul ultimilor ani în general și al turneului ăstuia în particular, aflați acum că, dacă-i rost de muncă, Simona e ultima care părăsește corabia. Drept urmare, a noastră și-a luat armura, s-a aruncat după mingile alea imposibile care mai aveau un deget și săreau în râul de lângă complexul de la Melbourne și a scos tot, reinventând jocul defensiv și plusând cu o serie de bastârci imprimate 3D pe loc. S-a făcut 5-4, apoi Simona a egalat pe propriul serviciu împănând game-ul cu doi ași. Pentru cei eșuați pe acest text de la fotbal, e la fel de dificil să execuți ași de la 1.68 cum e să sari la cap în șlapi și pantaloni din latex contra lui Sergio Ramos.

6-6 și tiebreak. Cu bateriile reîncărcate și cu românii care încep să se audă prin tribune ca la Cupa Davis, așteptăm un sprint final din partea challenger-ului care a reușit să tragă de el și să recupereze un tur de pistă pierdut. În schimb, însă, Caroline intră în transă și știe să facă cel mai bine: returnează sănătos, simplu, cu riscuri minime, în timp ce Simona activează turela și pare că joacă rațele și vânătorii, faza pe Australia. Joaca din tiebreak se termină după doar 9 puncte în care Caroline își duce calul la adăpat: 7-2, iar primul set andochează în portul Nyhavn.

Embed from Getty Images

Setul al doilea începe liniștit, cu servicii luate de ambele jucătoare. Game-ul de 1-1 e însă lung ca perioada de tranziție în România. Simona și Caroline își alternează avantajele și egalitățile, salvându-se de fiecare dată atunci când părea că game-ul a fost scăpat pe țeava de scurgere. Halep face în final 2-1 și termină game-ul cu o scurtă fabuloasă pe care Woz o ajunge, dar o trimite pe centura Kuiper, să fie acolo când ne-or contacta civilizațiile extraterestre.

A urmat primul moment controversat al meciului. Simona face 3-2 pe propriul serviciu, dar este evident afectată fizic și pare că se clatină ca un boxer după două upercuturi în ficat. În timp ce Twitter-ul o ia razna și se împarte între ăia care cer pe Rod Laver coloana sonoră de la Rocky și ăia care o acuză pe Simona că inventează motive de întrerupere a alimentării uzinei daneze de putere, organizatorii le arată ăstora din urmă obrazul anunțând că la finalul setului urmează 10 minute de pauză forțată de combinația de căldură și umiditate sufocantă de la Melbourne.

Embed from Getty Images

Vedeți voi, e complicat să-ți imaginezi printr-un ecran că în partea cealaltă a lumii e vară-n mijlocul lui ianuarie, dar cei care au jucat tenis pe 40 de grade vara la Mamaia știu foarte bine care-i gustul mingii de biliard pe care o simți în trahee atunci când încerci să respiri degeaba. Și știu foarte bine care-i senzația de creier transformat în șnițel care nu te ajută deloc când vrei să lovești mingea în lung de linie, dar te trezești că mâna-ți zboară aleatoriu în sensuri cumplite, aruncând mingea în cel mai bun caz în fileu. Probabil că, după două săptămâni în care și-a petrecut pe teren mai mult timp decât Roger Federer, gazela Simona a fost ajunsă în sfârșit de leopardul imaginar care-a alergat-o începând cu meciul cu Lauren Davis.

În fine, după ce-a fost conectată la aparate și medicul turneului a semnat scutirea, Simona a luat o dușcă din zeama isotonică pe care o ține pe noptieră, s-a ridicat de pe bancă și s-a apucat să desfacă punct cu punct șuruburile brațelor telescopice pe care Wozniacki părea că le aruncă după mingi. A noastră scoate de nicăieri un break și, de la 3-3, se ajunge la 5-3 și apoi la set închis cu cheia de Simona în seif. Deși se împleticea pe picioare și deși Caroline nu schița niciun gest de epuizare fizică, Simona reușește cumva s-o bată pe adversara sa la nivel psihic. Ca-ntr-un joc de poker în care o mână slabă câștigă împotriva unui adversar cu trei ași în mână mergând pe cacealma. “Wozniacki has been bamboozled here mentally”, rezuma Mats Wilander setul al doilea la microfonul Eurosport. În românește, Simona i-a cam dat bila la numărat Carolinei.

Embed from Getty Images

Era 1-1 și începeau penalty-urile. Setul decisiv. Un teritoriu prin care Simona a mai arat timp de câteva meciuri prin turneul ăsta și pe care-l știa ca pe străzile din Constanța. Treaba e că bateriile solid state pe care le-a experimentat a noastră în timpul ultimelor meciuri de la Australian Open dădeau semne de epuizare, impresia pe care o aveam în fața televizorului fiind că Simona apelează implicit la metoda de gherilă pe care o au jucătorii atunci când au nevoie de cinci mililitri de aer suplimentari între servicii: challenge-uri care la prima vedere par inutile, dar care te lasă să-ți oxigenezi creierul pentru 30 de secunde suplimentare înainte de a porni un nou asalt.

Un alt indiciu al epuizării crunte era, evident, o Simona desfigurată, care pe alocuri strângea din dinți a rezistență până la ultima suflare, ca tipul ăla din Karate Kid în momentul în care era încălțat cu tone de Ashi Barai și Fumikomi. Aceeași Simona începea să arunce din ce în ce mai des scurte la fileu care întrerupeau punctele foarte lungi ce comportau riscuri energetice majore.

Embed from Getty Images

Cumva, însă, în acest peisaj demoralizator pentru orice pământean, Simona inventa din când în când lovituri câștigătoare care apăreau din neant, ca-n Cosmogonia lui Eminescu. Probabil că fata asta are o mică uzină atomo-electrică ascunsă undeva prin ventricule și care începe să lucreze atunci când clasicele soluții la îndemână pentru producția clasică a energiei dau rateuri. Și așa, din punct în punct, se dezvoltă un set în care niciuna dintre cele două jucătoare nu pare în stare să-și țină serviciul. S-a ajuns cap la cap în sens invers acelor de ceasornic până la 3-3, acolo unde finala urma să-și arate, pe rând, fața monstruoasă și cea angelică, în funcție de țara din care priveai meciul.

La 3-3, Simona lovește două mingi leșinate, apoi apare de nicăieri un rever cross care face găuri în mentalul danezei pe serviciul acesteia. Se face 4-3, iar Simona pare că respiră aer de munte pentru prima dată în acest meci cu serviciul în mână pentru un 5-3 eliberator. Moment excelent pentru ca Wozniacki să ceară intervenția medicului pentru un cârcalac la genunchi. Sau gambă. Sau coapsă. Dracu’ mai știe.

Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese daneze, prieteni. După întreruperea fizico-tactică a Carolinei, practic returul mutării asemănătoare cu ajutorul căreia Simona a reușit s-o scoată pe adversară de pe carosabil în setul anterior, daneza a intrat în teren ca Stallone în dușmani: decisă să nu mai petreacă mult timp pe teren. A reușit rebreak-ul, și-a făcut ușor serviciul și avea 5-4 pe serviciul Simonei.

Embed from Getty Images

A urmat apoi punctul psihologic al finalului de partidă. La 30-30, cu meciul atârnând ca un balon plin cu apă pe lama unui cuțit japonez, Wozniacki câștigă o minge monstruoasă după un schimb prelungit peste fileu în urma căruia ne-am ales fiecare cu aritmii acute. Ultima minge a fost doar capacul peste o oală sub presiune care deja fluiera a tren: Simona a trimis un rever în fileu din no man’s land-ul mijlocului terenului, oprind cu mâna ei aparatele la care era conectată după reprizele supraomenești de efort pe care le-a executat în ultimele 14 zile.

Caroline a căzut în lacrimi pe hardul australian, iar Simona dovedește încă o dată că Miorița ar trebui rescrisă în strofe trudite până la sânge înainte să le fie predată elevilor ca baladă canonică. “Simona, îmi pare rău că am câștigat astăzi”, a spus Caroline la festivitatea de premiere, cu atitudinea jucătoarei care ar fi rupt trofeul în două dacă ar fi fost posibil. De mâine, Wozniacki va fi din nou numărul 1 Mondial, însă probabil că ea știe mai bine decât oricine că gazela Simona se transformă, tot de mâine, în tigru bengalez flămând care va înșfăca furios fiecare urmă de proteină care-i va răsări în față în acest sezon.

Embed from Getty Images

Una peste alta, am mai asistat la un episod al serialului-foileton în care fata asta luptă în lacrimi, storcând fiecare gram de mușchi pe care-l are-n corp de dragul unui trofeu care se lasă încă așteptat. Simona e Leonardo di Caprio-ul nostru în căutarea unui Oscar care ia forma unui balon de săpun înainte de a dispărea în aer atunci când simte prima atingere. Urmează însă Roland Garros și praful de zgură cu care Simona a crescut acasă. Dați-ne onoarea de a pronostica primii ziua în care Simona va ridica primul trofeu de Grand Slam al carierei: 9 iunie 2018. Aici ați auzit asta prima dată.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

De văzut la Australian Open în ultima zi (duminică, 28 ianuarie)

Finala masculină
R. Federer – M. Cilic (10:30)

micbun

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

25 Comentarii

  1. Binemerita plecaciunea noastra! Nimic din ce a facut sau a spus, sau nu a facut, nu i se poate reprosa, exact punctat in articol, au existat astazi doua campioane, nu s-a vazut diferenta de valoare… Cronicarul de sport, inainte de un meci fierbinte, se spune ca pregateste 2 ciorne, una la victorie, alta la infrangere. Daca era si o cronica scrisa la victorie, poate ar trebui postata, asa, de dragul de a fi fost atat de aproape…

  2. Frumoase comentarii si foarte adevarate! Si la baieti sunt mari campioni, care au castigat tarziu un mare turneu (Federer a castigat tarziu si dupa multe batalii turneul de la Roland Garos). Simona Halep e o mare campioana, o luptatoare si sa fii de atatia ani in Top10 e, in sine, o mare performanta. O respect foarte mult, o admir si imi place mult calitatea ei umana, care este o caracteristica a performerilor . Sezonul e de-abia la inceput! Ii doresc sa aiba o vacanta frumoasa, sa se odihneasca si sa se refaca fizic cat mai repede! Mult succes in competitiile din acest an!

  3. Am citit toate eseurile tale, m-au încântat că și meciurile Simonei. Felicitări Simona pentru spectacolul din toate meciurile disputate, mi-ai umplut sufletul de bucurie, plâng alături de tine că astăzi nu ai ieșit câștigătoare, dar sunt încrezătoare și îți țin pumnii pentru următoarele confruntări.Bravo și Succes pe mai departe!

  4. Simona nu va castiga primul grand slam pe 9 iunie.Aici ai auzit asta prima data:)))

    • Greșit. Am auzit placa asta de atâtea ori, încât mi s-a luat de ea.

    • Eu cred ca ai auzit ca nu o sa castige un grand slam niciodata..dar nu in mod special de roland garros ul de anu asta:))..oricum si cu aceea afirmatie sunt de acord:))

  5. Deja, infrangerea de azi, nu mai doare chiar asa de tare. Cronica dumneavoastra mai indulceste ziua de azi. Tare mult doream sa castige Simona acest turneu, nu atat pentru noi, cat mai ales pentru ea. 9 iunie 2018 nu-i departe si ma rog sa te auda Dumnezeu!

  6. Aflam când se întoarce în tara? Merita o primire pe măsură totuși!

  7. Excelent material…..Felicitari….Si bineinteles TREBUIE sa avem incredere in Simona…Din pacate [pt noi] avem atat de putine “Simone” incat fiecare meci devine problema nationala….

  8. Lovitură de gratie din partea arbitrei de scaun in ultimul game din decisiv !!! Un out care se vedea si din avion , dat corect de asistent a fost intors in minge in teren ??? Daca nu ar mai fi avut chelange ERA FURATA PE FATZA !!! Impactul moral a fost urias…a urmat o dubla gresala la serviciu iar restul e istorie.

    • Ideea asta am incercat sa o postez si eu ieri si nu am reusit.”Eu asta am trait, un gust amar dupa o vitorie obtinuta prin tertipuri care au intervenit atunci cand era egalitate intre jucatoare.De ce a trebuit ca Simona sa le multumeasca organizatorilor?De ce nu a putut lasa deoparte bunul simt si nu a criticat in discursul ei interventia naucitoare a arbitrei de scaun care a decis in acel moment castigatoarea?Asa s-a castigat acest meci, Simonei i-a fost spulberat acel firicel de care se agatase si, odata cu el, pe inimile tuturor romanilor si sustinatorilor a fost impins un bolovan.Atunci, la 30-30, noi inca aveam sperante….”

  9. Doamne-ajută să ai gura aurită. Dacă se întâmplă asta pe 9 iunie promit să dau share tururor articolelor tale către toți prietenii mei şi către toți prietenii prietenilor mei, în veacul vecilor…Amin!

    • Desigur, așa cum fin ai dedus dintr-o analizâ fabuloasă, exact despre bani e vorba aici.

    • Ca si cand totul ar fi Bani pe lumea asta …
      Ne bucuram pentru bucuria ei, pentru lupta ei , pentru puterea extraordinara de a crede in ea!!

  10. Simona Halep, numărul 1, a pierdut finala. Numărul 2 a câștigat. Tu ai un scris primăvăratic, cu aer proaspăt, plin de speranță și ai găsit soluția: 9 iunie. Halep is what Halep does.

  11. Abia astept urmatorul ei turneu!Simo e incantatoare, o iubesc cu tot sufletul, m-am bucurat si am suferit ca si cum as fi fost in pielea ei!Sper sa se ridice mult mai puternică!

  12. Minunată cronică! Grigore Cartianu zicea că a fost egalitate (16-16) la ghemuri, dar dacă adunăm strict ghemurile jucate (tie-break-ul nu e un ghem adevărat, ci un fel de loterie de la 11 metri) rezultatul este incredibil în favoarea Simonei: 16-15 !!! Nu susțin că tie-break-ul nu contează, ci că, în mod straniu, Simona a pierdut meciul deși a câștigat mai multe ghemuri propriu-zise.

Leave a Reply