Norwegian Ruud

Frumusețea în tenis e că nimic nu e veșnic, cu toate că unele scenete le-am parcurs de atâtea ori încât am fi tentați să credem că se repetă la nesfârșit. Pentru Casper Ruud, victoria asta neprevăzută cu Nole e un nou început, un soi de moment zero în care s-a împăunat și a izbutit să dărâme câteva dintre miturile negative care se lipiseră ca scaiul de el. 

Dintr-un băiat de Oslo timid și prea chibzuit, care dă cu „Bună ziua!” greilor din ATP și are rău de mișcare de la atâtea suișuri și coborâșuri în carieră, Casper s-a transformat într-un supererou. Nu neapărat pentru că l-a răpus pe balaurul Djokovic, ci mai ales pentru că a făcut-o în contextul cel mai favorabil sârbului, care tocmai revenise de la 0-1 la seturi și era energizat de zumzetele haterilor săi.

La fel ca în sferturi, Nole a pornit ezitant. Fără zvâc, obosit ca și cum ar fi ațipit abia pe la șase dimineața, într-un cort în soare, sârbul a suferit practic la fiecare schimb de mingi în fața unui Ruud plin de viață. În control absolut, cu o dreaptă devastatoare care l-a forțat pe Djokovic să trimită câteva mingi mai aproape de Mediterană decât de teren, norvegianul a confiscat primul set fără cine știe ce emoții. 

Probabil că prin cercurile anti Nole se pornise deja cheful: „E gata, fraților! Nenicul face 37 de ani luna viitoare, s-a dezumflat ca Ronaldo la arabi”. Dar știm prea bine că abia când situația se împute și nu se întrevede ieșirea, Nole scoate capul afară. „Gândeai c-am murit, neică?”, pare să zică Nole când dă de greu, precum popa Iancu în visele negre ale lui Stavrache.

După ce s-a enervat un pic pe limba italiană, s-a tocmit cu arbitrul ca la piață în Novi Sad și a proiectat niște mutre marcă înregistrată, sârbul s-a pus pe treabă în al doilea set. Ajutat și de prietenul Casper, care părea că s-a răcit și chiar a reușit performanța galactică să comită trei duble greșeli într-un singur game, Djokovic a amânat deznodământul pentru setul decisiv.

Un set decisiv în care sârbul avea toate atuurile din lume. Mai făcuse asta de zeci, dacă nu sute, de ori, iar peste plasă se găsea un nordic sfios, căruia i se dusese vestea că se prăbușește în momentele cheie. Nici când Ruud a luat break-ul, în al doilea game, omenirea nu credea în norvegian. Cu atât mai mult când Nole a recuperat deficitul cu un break la 0, la 2-4.

S-a mers cap la cap până la 5-4 pentru Ruud, dar parcă tot cu un plus în dreptul lui Djokovic. „Oare o să încheie cu 7-5 sau belgrădeanul va avea nevoie de tiebreak?”. În timp ce mai toți ne întrebam asta, tiptil-tiptil, Ruud a ajuns la 40-0 pe serviciul sârbului. S-a făcut repede 40-30, cât să ne păcălim iar că Nole are meciul sub control. Nu-l avea, de data asta. Și-a încheiat aventura la Monte Carlo cu o dublă greșeală, dar n-am emoții că va reveni fix când le e detractorilor săi lumea mai dragă. „Gândeai c-am murit, neică?”.

---

Cronicile de la Monte Carlo Masters îți sunt oferite de 2Performant.

Stefanos Tsitsipas – Jannik Sinner: 6-4, 3-6, 6-4

Noua versiune a lui Stefanos e ca un upgrade de la fotbalul românesc la Champions League. Modelul Tsitsipas în variantă de Monte Carlo sosește cu un plus de încredere în sine, atitudine îmbunătățită și putere nebănuită de a depăși situațiile potrivnice. Cu Sinner, încă de cum a călcat pe zgura monegască, unde se simte precum un narcisist pe Instagram, grecul a dat senzația că va face meciul vieții sale. Și chiar l-a făcut, până la urmă.

Dezlănțuit devreme, la fel ca un nuntaș care rupe scena de dans încă de la aperitiv, Stefanos i-a luat primul break italianului în game-ul al treilea, asta după ce îl cruțase la mustață în debutul meciului. Roșcatul din San Candido a căutat cu disperare să se adapteze ad-hoc furtunii de peste fileu și din când în când a născocit câte un unghi imposibil, de nu-l vedeau nici analiștii cu fanta de lumină. Chiar și așa, Jannik s-a mișcat greoi, a fost încordat și nu a reușit să-și impună ritmul în fața unui Stefanos expansiv și exact.

Italianul, totuși bine mobilat din punct de vedere tactic, a ochit corect punctele slabe ale grecului, pe care a încercat aproape obsesiv să-l joace pe rever. Doar că astăzi Tsitsipas n-a strălucit numai cu dreapta sa letală, ci și cu reverul ăla old school, cu o mână. După 44 de minute ca pe consolă, atenianul a făcut primul pas spre finală.

Jocul lui Sinner s-a dezghețat în al doilea act, pe măsura ce pușculița cu erori neforțate a grecului s-a tot umplut. Jannik s-a desprins din startul setului, apoi a devenit campion mondial la puncte de break salvate. Până la final, roșcovanul a ajuns la o statistică impresionantă: 12 din 15. Doar în ultimul game al celui de-al doilea set, la 5-3, Sinner a salvat cinci șanse de break ale lui Stefanos. Aproape un sfert de oră a durat game-ul, care până la urmă a trimis meciul în decisiv.

Italianul a intrat în ultimul act cu piciorul înfipt în accelerație, ca un motociclist noaptea, între Universitate și Kogălniceanu. În control absolut, a pornit cu un break și a lăsat impresia că se desprinde și ia caimacul. Deja ne pregăteam să scoatem de la naftalină vorbe amare din bătrâni și să le ajustăm prezentului. De pildă, că tenisul ăsta e un sport frumos, în care doi flăcăi se bat pentru victorie, iar la final câștigă Sinner.

Dar avem dreptul la fericire și noi, ăștia care tânjim după nonconformism și victoria „underdog-ului”. La 4-3, după cinci mingi de break și un game de vreo 12 minute, Stefanos a schimbat mersul firesc al lucrurilor. Diletanții ar spune că revenirea grecului s-a întâmplat și pe fondul problemelor la piciorul stâng al lui Sinner, dar ar fi prea simplist să fie așa. Adevărul e că Tsitsipas a renăscut la țanc și și-a recuperat prospețimea, claritatea și mai ales convingerea din primul set.

La 5-4, Stefanos a forțat din nou și-a încheiat socotelile în stil de mare campion, la capătul unui meci în care a demonstrat că e capabil de tot ceea ce nu credeam noi că e capabil. Jos pălăria, elenule, și iertare dacă în trecut am fost prea duri cu dumneata!

https://twitter.com/TennisTV/status/1779121804772003886