Live de la Stuttgart: Porsche Tennis Grand Prix, faza pe tribună. Ziua 5: Vandeweghe în lanul de se cară


  • Simona Halep este eliminată de CoCo Vandeweghe după un meci slab: 4-6 1-6.
  • Elina Svitolina pierde contra Carolinei Garcia în 3 seturi: 7-6 4-6 2-6
  • Annett Kontaveit o elimină după un meci lung și dificil pe Anastasia Pavlyuchenkova: 7-5 6-7 6-4
  • Karolina Pliskova o scoate din competiție pe Jelena Ostapenko după trei seturi echilibrate: 5-7 7-5 6-4.
  • Semifinalele de sâmbătă de la Stuttgart: Vandeweghe – Garcia (16:50) și Kontaveit – Pliskova (19:30)

Nu știu alții cum sunt, dar vă asigur că e greu să aștepți meciurile alor tăi atunci când te afli prin tribune la un turneu. Dacă acasă îți mai ocupi timpul cu una-alta – mai un birou, mai o ședință, mai o omletă, mai o scatoalcă ardelenească a președintelui în ceafa cetățenilor aerieni din Videle, timpul trece diferit și foarte lent când ești la turneu și știi că n-ai altă variantă decât să privești dezinteresat și neutru celelalte meciuri din turneu până să-i vină rândul Simonei. Pe care tot dezinteresat o analizăm în cronicile astea, că doar de-aia suntem profesioniști până la ultima minge de meci, intra-i-ar toate reverele în lung de linie fix pe tușă.

E adevărat că între timp și-a băgat coada și karma în tenisul de la Stuttgart, pentru că ieri n-am apucat să vedem pe arena centrală decât două meciuri până când să înceapă fetele să cadă ca spicele. Prima a fost Vondrousova, care a lăsat-o pe Svitolina fără adversar în primul ei meci pe tabloul de la Stuttgart, iar publicul a clăpăit din urechi gândindu-se că, well, cehoaica are 18 ani și are timp să mai vină pe aici, și până la urmă n-ar fi tocmai rău dacă intră mai repede pe teren Kerber și Muguruza. Ce te faci însă când ai plătit 65 de euro pe bilet, dar te trezești cu lemne-n traistă la finalul unei zile în care au abandonat atât Angelique, cât și Garbiñe. Asta e, prieteni nemți, până la urmă ăsta să fie cel mai mare necaz pe care-l experimentați în viață. Dacă vreți senzații tari și nervi reali, vă așteptăm în parcul de distracții România, acolo unde plătim taxe de-o viață și n-am văzut încă nicio victorie a alor noștri.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

În fine, trecem la Stuttgart, acolo unde Simona Halep s-a tras azi de brăcinari cu CoCo Vandeweghe, o americancă cu alură de rugbist despre care am aflat în zilele trecute că e într-o relație destul de găunoasă cu zgura, suprafață pe care a jucat primul meci la 16 ani, speriindu-se probabil de faptul că are de bătut mingea în off-road. În momentul ăla, Simona avea deja un deceniu de prietenie cu zgura, pentru că la noi situația e fix inversă față de ce-avea Vandeweghe în State: terenurile de hard sunt rare ca titlurile bune din presa online, iar de iarbă nu e cazul să mai vorbim, pentru că la noi iei amendă dacă o calci prin parcuri.

Premisele erau, deci, pozitive. Cum nu suntem însă la orele de logică, acolo unde premisele clare duc la o concluzie clară, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple pe cât par. Asta pentru că tenisul e un sport cinic cu meciuri pline de răscruci pe care ești nevoit să le alegi corect. Pe lângă răscruci, însă, în tenis mai ai nevoie de un element vital care a dus-o pe Simona până pe locul 1 mondial și care de obicei îi este alături atunci când lucrurile încep să alunece spre zone fierbinți: atitudinea. Spuneți-i cum vreți: sânge-n rachetă, vână, energie, carne-n lovituri, zeamă-n picioare sau dorință de victorie. Indiferent de cum o alintați, atitudinea face parte din arsenalul mental cu care jucătoarele de tenis își câștigă meciurile chiar și atunci când jocul nu le ajută neapărat.

Ei bine, când s-au împărțit sacii cu atitudine înaintea meciului de azi, CoCo Vandeweghe i-a descărcat pe toți, în timp ce Simonei i-au rămas câteva pungi de rumeguș amestecat cu ibuprofen.

S-a văzut asta instantaneu chiar din prima secundă a meciului, când CoCo a început partida cu un as înfipt în bârna T-ului. Și a continuat la fel, americanca lovind mingile cu sete și alergând de-a latul terenului ca o zguristă autentică. O postură în care n-o prea vezi pe Vandeweghe foarte des, pentru că ea preferă să scoată tunurile și să țintească colțurile, nu să bifeze semi-maratonuri și curse de 20 de metri plat între tribune.

La începutul meciului, Simona a părut impasibilă în fața eforturilor adeversarei și a semănat cu personajele din teatru care așteaptă momentul oportun să iasă din umbra culiselor pe scenă pentru a lovi crunt cu replica perfectă. Problema e că spre finalul primului set a devenit clar că Simona a greșit piesa și că replica ei nu se potrivea deloc în contextul de pe teren. Halep și Vandeweghe și-au luat serviciile cu încăpățânare, americanca lăsând în spate înfrângerea 1-6 1-6 de anul trecut de la Madrid cum lasă Banderas clădirile explodând în plan secund.

Lifeline-ul s-a rupt însă fix tocmai când ne prăjeam popcornul și ne îmbrăcam în ceva mai lejer ca să ne pregătim pentru tiebreak: la 5-4 pentru CoCo, Simona a servit găunos și a omorât setul cu o dublă greșeală care urma să anticipeze integral desfășurarea celui de-al doilea set.

Set care s-a terminat după doar 32 de minute în care Simona a părut absentă și plictisită, fiind învinsă practic încă din primele 3 game-uri ale setului, când Vandeweghe a plecat de pe loc ca laserul de la Măgurele de lângă stroboscopul din discoteca sătească din Bicaz. Cu atitudinea unei gospodine care grăbește discuția ca să ajungă acasă pentru că-i dau sarmalele pe foc, a noastră a încercat să scape de mingi și aproape alerga între puncte la serviciu, inventând serviciul contratimp. Serviciu care a lăsat-o să zacă cu ochii-n soare fix când avea nevoie mai mare de el: în momentele în care Vandeweghe și-a ambalat motorul american de 6.2 litri și s-a transformat într-un punct la orizont.

CoCo a reușit astfel să răzbune scatoalcele primite de la Simona acum un an la Madrid, când Simona i-a învârtit mațele pe mosor câștigând cu 6-1.6-1. De data asta a fost 6-4 6-1 pentru Vandeweghe, un scor pe care CoCo nu-l visa nici măcar în cântecele patriotice americane pline de patos și cărniță. Dincolo, Simona pleacă acasă înjurând printre dinți zgura din plastic de la Stuttgart și așteptând următorul turneu, cel de la Madrid, acolo unde se simte ca-n propria sufragerie.

După eliminarea Simonei m-am desumflat în așa hal, încât am asistat impasibil ca un ficus scos pe casa scării la următorul sfert de finală, jucat de Caroline Garcia și Elina Svitolina. Și a fost păcat că n-am avut niciun gram de pasiune prin țeavă, pentru că am avut ce vedea: a fost un meci strâns între două jucătoare care scapără ca amnarul de fiecare dată când se lovesc una de alta. De exemplu, anterioarele două meciuri dintre cele două au adunat peste 6 ore de tenis pe lama cuțitului, Caroline reușind să le câștige pe ambele în decisiv cu 7-6, respectiv 7-5. Practic, meciurile dintre cele două sunt la fel de incerte precum codul fiscal din România.

Ei bine, regula nu a fost încălcată nici la Stuttgart, unde meciul a adunat tradiționalele 3 seturi și a mulțumit publicul rămas la aspirație prin sală după înfrângerea Simonei Halep. Iar pentru că la final a câștigat Caroline Garcia cu 6-2 în decisiv, chiar și steagurile românești atârnate și triste de pe balustradele din Porsche Arena au prins din nou viață. Fiindcă pe întuneric galbenul se vede alb, iar să țipăm Allez, les bleus! și Sur le pont d’Avignon știm cu toții, că nu degeaba ne-am chinuit cu accentul circumflex atâția ani prin băncile scrijelite ale școlii.

După ce am stabilit faptul că prima semifinală de la Porsche Arena va fi CoCo Vandeweghe – Caroline Garcia, a trebuit să așteptăm până târziu în noapte pentru ca mătușa Jelena Ostapenko să-și dea obștescul “Are you crazy?”, adresându-se Marianei Alves, arbitrul de scaun al meciului cu Karolina Pliskova.

Cumva, o înțelegem și pe Lenuța: penultimul punct al meciului, cel dinainte ca Pliskova să ia potul, a fost întors de arbitru către Pliskova, deși linia strigase aut la serviciu. Iar pentru că Cooperativa Comunală Penko & Co. produce constant material, Jelena a refuzat la finalul meciului să dea mâna cu arbitra, ieșind rapid de pe arena centrală de la Stuttgart în timp ce mormăia de sfinți în letonă.

Până la acest episod pe care Ostapenko l-a îmbrățișat cu eternii săi bujori în obrăjori gata să explodeze, meciul dintre cele două jucătoare a fost unul foarte interesant, echilibrat ca balanța de farmacie și fără să ne ofere indicii despre câștigătoare până spre finalul său. Final care a avut loc mult peste miezul nopții în Germania, la ore la care nemții de obicei dorm pentru a putea să bată în continuare roboții la capitolul eficiență în uzină. Din fericire, totul s-a întâmplat vineri seara, așa că tribunele au rămas aproximativ pline până la final.

Pliskova va juca în semifinala de sâmbătă contra altei reprezentante a țărilor baltice: Annett Kontaveit a stat lipită de terenul de la Stuttgart aproape 4 ore în meciul cu Anastasia Pavlyuchenkova înainte de a câștiga setul decisiv cu 6-4. Meciul jucat de locurile 31 și 27 ale lumii n-a fost tocmai un magnet pentru spectatorii din Stuttgart, însă fetele au avut noroc că organizatorii n-au mai programat niciun meci în paralel, deci locurile din tribune au fost ocupate dacă oamenii au apucat să dea 65 de euro pe bilete.

Foto: Porsche Tennis Grand Prix

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply